Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

NEFERICIRILE GÂNDULUI

Iulian Chivu

   S-a spus că gândul nu poate fi mai fericit decât îi permite codul, dar nu ştim cât de fericit ar fi el dacă i-ar permite-o. Cert este că gândul are, idependent de codul în care se exprimă, nefericirile sale. Codul îl urmează în aceeaşi măsură în care gândul îl poate    determina să o facă, iar insuficieţele codului pot fi  soluţionate tot de gând, fie prin mijloace paralingvistice, fie prin mijloace lexical-productive. Neputinţele limbajului de a acoperi gândul, cel mai adesea de natură lexicală, sunt mult mai adânci şi nu pot fi reproşate numai lexicului, ci şi gândirii care se mişcă mai greu între sens şi referinţă (Sinn şi Bedeutung, după Frege). Limbajul se disculpă şi pune pe seama gândului câtă referinţă cuprinde referentul în funcţia sa denominativă (ousia). Nefericirile gândului însă  sunt cu atât mai multe cu cât vrea să înţeleagă dincolo de cod, deşi înţelegerea este o problemă mai mică decât înţelesul (înţelegerea este calitatea, iar înţelesul - cazualizarea). Cu adevărat nefericit este  gândul care rămâne, indiferent de cauză, în urma codului. Şi atunci, cum Wittgenstein făcea o  asemănare între limbă şi joc pe seama regulilor, mă întreb dacă nu cumva regula nefericeşte limba şi, în cele din urmă, gândul,  cărora le ia libertatea. (Huizinga găsea că un copil nu se joacă decât dacă are sentimentul libertăţii). Nu. Gândul, lăsat pe seama unui limbaj redus la simţul natural al limbii, trăieşte doar fericiri naturale, nu însă şi superioare. E adevărat că gândul are ispita naturală a anarhiei, ce decurge din comodităţile spiritului (gândul rebel e altceva). Disciplina (regula) este o fericire a controlului, a cenzurii şi ea implică înainte de toate  cultura ca intensiune şi mai puţin ca extensiune. Pe de altă parte, nefericirile gândului vin din sinea lui îndrăzneaţă şi prin sinele fiecăruia, dar şi în raport cu vrerea. Gândul are îndărătniciile lui, adesea mai greu de depăşit decât rezistenţele înţelegerii, mai ales dacă nu se mulţumeşte cu o înţelegere de tip conciliant, ci cu una de tip contestatar, cartesian.

   Înainte însă de a scruta nefericirile, ar trebui să ştim care sunt fericirile gândului, lucru posibil doar  după ce l-am diferenţiat cum se cuvine de gândire, tot aşa cum am făcut-o cu  înţelesul şi înţelegerea: Gândirea este calitatea care re-crează conştient diferenţa de grad a speciei, iar gândul o particularizează în situaţii, soluţii şi alternative. Gândirii nu-i este proprie decât fericirea de a fi ca atare, pe când gândului îi sunt proprii trei fericiri esenţiale: 1) fericirea de a avansa, 2) fericirea de a se întoarce şi 3) fericirea de a se controla. Cu alte cuvinte, gândul este fericit să ştie, să facă retrospective şi să fie lucid. De aceea gândul, în luciditatea lui, nu poate decât să creeze sau să anuleze. Am spus „în luciditatea lui”, pentru că în afara unor determinări el nu se pune în mişcare nici chiar în cazurile patologice. (A gândi înseamnă a produce idei; a judeca înseamnă a le compara doar. Iată de ce a gândi include a judeca şi nu invers)

   Definţiile date în timp gândirii s-au plasat fie de partea elaborării conceptelor (Descartes, Locke), fie de partea reprezentărilor iconice (Berkeley, Hume), ca  mai apoi (Hobbes) să vadă gândirea ca discurs interior. Pe o poziţie descriptivist-funcţională s-au situat în schimb  behavioriştii şi  Ryle care s-au rezumat la sublinierea calităţilor deliberative, contemplative  şi asupra  reflexivităţii acesteia, ca în epoca contemporană palierele interpretative să vizeze  relaţia gândire-limbaj, intenţionalitate, intensionalitate şi neextensionalitate. Insuficienţele cuprinderii nu pot fi reproşate respingerilor sistematizării (care caută legităţi şi relaţii stabile), ci mai degrabă se reţin ca  adăugări ulterioare ale unor puncte de vedere plauzibile (rezultate din testarea valabilităţii sistemului în situaţii noi).

    Dacă în mod curent admitem sentimentele ca  expresii ale sufletului, gândul este admis ca expresie a spiritului. Să ne amintim că Jung punea gândul pe primul loc între  cele patru funcţii ale spiritului, acestuia urmându-i sentimentul, senzaţia şi intuiţia.  

    Nefericirile descoperirii urmează fericirii de a avansa cu spiritul. A avansa cu sufletul nu e totuna cu a avansa cu spiritul; sentimentele, nefiind abstracte, nu pot fi trăite intuitiv (in absentia), pe când gândurile o pot face riscând nefericirea de a fi zadarnice, fiindcă uimirea la o lumină nouă poate fi în clipa următoare dezamăgire (nefericire), dacă gândul a crezut în ea  nesocotindu-şi  condiţia umană. În aceste condiţii, putem constata că gândul pricinuieşte nefericirile sinelui dinspre sine (A) şi nefericirile sinelui dinspre ceilalţi (B), cele mai multe, contrar aşteptărilor, fiind cele care vin dinspre sine, deoarece gândul este legitimitatea în care se  identifică sinele.

    În principiu, am putut număra şase nefericiri esenţiale ale gândului: Nefericirile comodităţii (A), ale cutezanţei (A), ale vrerii (A), ale rezistenţei (A), apoi nefericirea tranzitorie a  disciplinării (A-B), precum şi nefericirile concilierii (B).

    Nefericirile comodităţii spiritului aduc atingere fericirii gândului de a avansa, ceea ce în chip indirect duce la rămânerea spiritului în afara sensului (al progresului sinelui) şi în cele din urmă la excluziune.

    Nefericirile cutezanţei se acutizează în special  când cutezanţa rămâne mai mult în gând decât îi permite condiţia umană; nefericiri care devin tranzitorii (tendinţă spre B) când duc la sciziune în  relaţia cu ceilalţi şi cu Dumnezeu.

    Nu putem  confunda cutezanţa cu vrerea şi de aceea am identificat nefericirile celei din urmă cu gândul care doreşte, dar nu poate pe măsură; nefericirile împlinirii în lumea care îi rezistă (deci încă o tendinţă tranzitivă). După aceasta, putem vorbi despre nefericirile rezistenţei în sensul adevărului care se ascunde gândului (gândul are simţul  acut al adevărului accesibil, însă acesta îi scapă - în ciuda lucidităţii).

    Cele mai apăsătoare rămân însă nefericirile disciplinării gândului (A-B) pentru că ele îşi fac o ostilitate din însăşi libertatea spiritului, din spontaneitate prin constrângerea lor la normă (inclusiv la conştiinţa raportului cu ceilalţi), la scop şi consecinţă. Şi, nu în ultimul rând, nefericirile concilierii (B), ca nefericire a sinelui dinspre ceilalţi, în care se numără şi nefericirile dinspre cod (convenţie a  comunicării, deci a socializării gândului), cu referire expresă la gândul care cedează sau, mai grav, este nevoit să facă derogări de la  standardul reflectării şi al aspiraţiei.

   Şi fiindcă tipologia personalităţilor propusă de Woodworth (pionierul, fanaticul, eruditul, criticul, tehnicistul, metodologul, independentul) diversifică problematica noastră nejustificat, rămânem la cea a lui Jung: Introvertitul preferă nefericirile reci ale cutezanţei, ale vrerii şi ale rezistenţei nu pentru  superioritatea de castă  în care se cantonează, ci pentru  trufia valorii care nu se negociază, însă rămâne în aşteptare până când cade în mâna extravertitului şi devine generoasă fericire a celorlalţi.

Iulian Chivu

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)