Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Nicolae Rotaru atacând la baionetă

Petre Flueraşu

              Scriitor prolific, Nicolae Rotaru reuşeşte să suprindă prin multivalenţele stilului său, oferind un amestec de proză şi eseu, un editorial asumat şi personal, care surprinde de fiecare dată prin francheţe. Autorul nu se ascunde în spatele generalizărilor, atacă fiecare subiect din punctul său de vedere, decisiv, adesea brutal. Fără să îşi dorească să abordeze teme mari, fără să sufere de gigantismul atât de specific astăzi, Nicolae Rotaru vorbeşte despre problemele de zi cu zi ale fiecăruia dintre noi.

            “Cartuşiera SIV” este o carte puternică, o cuvântare a unui om implicat adânc în societatea din care face parte. Nicolae Rotaru observă, însă refuză să se rezume la această stare pasivă şi încearcă în fiecare moment să schimbe ceva, să transforme, să tragă un semnal invizibil de alarmă. Cartea alunecă adesea într-un patetism care nu poate fi justificat decât prin intermediul realităţii. Autorul nu vrea să scrie despre aceste subiecte, dar acestea îl macină în fiecare moment al existenţei sale, sunt clipe în care el simte că totul pare fără rost. Şi atunci, ca un mijloc de exorcizare a propriilor demoni interiori, parcă pentru a demonstra întregului sistem că rotiţele nu sunt neputincioase, Nicolae Rotaru scrie. Şi de multe ori, nici el nu mai ştie dacă este singur sau nu: “Fiica florăresei şi fiul patronului de la fier-vechi sunt fericiţi. Domnişoara mireasă e deja cu burta la gură. Spiţa se va perpetua. Ăst timp, eu scriu un eseu despre multiculturalism şi toleranţa etnică. Nu ştiu ce fac şi ce-au de gând aleşii! Cât despre îndrituiţii plătiţi de contribuabili ca să menţină liniştea şi ordinea, române cum am stabilit de când tot scriu: Poliţia nu e cu noi! Nici măcar cu ei. Sau, mai ştii, poate c-o fi!”

            Stilul lui Nicolae Rotaru este incisiv. Autorul foloseşte un limbaj accesibil, condimentându-l adesea cu regionalisme. Aerul de realism al poveştilor este conferit de atmosfera creată de autor, care foloseşte limbajul specific diferitelor categorii sociale despre care vorbeşte. Fără să fugă de tabuuri, fără să încerce să fie politically corect, scriitorul vorbeşte aşa cum o face fiecare dintre noi când iese din casă.

            Elementele definitorii ale stilului lui Nicolae Rotaru sunt jocurile de cuvinte, care există pretutindeni în volum. Autorului îi place să se joace cu expresiile, să obţină sensuri noi, să îl afunde pe cititor într-un complicat sistem lingvistic din care însă, în urma unei recitiri, sensurile par a se multiplica gradual. Nu ai cum să te plictiseşti, pentru că de fiecare dată poţi descoperi ceva nou. Pe măsură ce contextul se schimbă, posibilităţile devin din ce în ce mai neaşteptate. Până la urmă, descoperim că aproape de fiecare dată realitatea ne va întrece orice aşteptări...: “Dacă n-aş fi rezonat cu Lucien Sfez, care a postulat că “ne vorbim unii altora din ce în ce mai mult, dar ne înţelegem din ce în ce mai puţin”, m-aş fi mulţumit cu slovele dezarmante ale lui Lao Tzi (“Cuvintele sincere nu sunt niciodată plăcute, iar cuvintele plăcute nu sunt niciodată sincere”), aşa încât acest exerciţiu de supravieţuire spirituală prin idei, vorbe şi sentimente n-ar mai fi avut loc. Dar frumoasa nebunie a prezentei evoluţii electronice stă sub semnul lui Arghezi, cel care ursea că “tot omul se naştea cu cartea lui în sân”, ca şi al lui Bernard Shaw care-ndemna: “Când n-ai ce-ţi place, trebuie să-ţi placă ceea ce ai...” Aşa-i că (nu) vă (dis)place? Aşa-i că n-am luat-o razna, ci că e mai rău decât atât?”

            Scurtele articole sunt potenţate de numeroasele referinţe. Descoperi prin intermediul volumului multe alte domenii. Nicolae Rotaru vorbeşte despre medicină, despre armată, despre literatură, totul cu aceeaşi naturaleţe folosită pentru a descrie o zi dintr-o piaţă aglomerată din Bucureşti. Totul natural, totul aşa cum se întâmplă în jurul nostru în fiecare zi. Nicolae Rotaru reuşeşte să îi aducă pe marii autori în mijlocul şatrelor de ţigani, reuşeşte să vorbească despre principii şi concepte filosofice, amintind adesea de marii cronicari din trecut. Regăsim în “Cartuşiera SIV” puţin din farmecul lui Caragiale şi mai ales, regăsim România, sub toate aspectele ei fascinante.

            Articolele se îmbină foarte bine, oferind o perspectivă generală asupra unui sistem care în mod evident nu funcţionează aşa cum ar trebui să o facă. Lucrurile nu merg bine, dar Nicolae Rotaru încearcă să ne demonstreze că ele mai pot fi încă schimbate. Până la urmă, dorinţa de a face asta trebuie să vină din noi înşine. Altfel, toate eforturile vor fi inutile. Pentru că înainte de a schimba acţiunile, trebuie schimbată mentalitatea. Însă până la urmă, nu există decât o alegere, pe care putem sau nu să o facem: “Doresc să închei (un citat din Ceauşescu, cu precizarea că Împuşcatul Naţional spunea dorrresc să închii!) prin a spune că în ceea ce mă priveşte, dată fiind pilda cu căderea chiar şi după 50 de ani a comunismului şi cea cu continuitatea de vechime a supravieţuitorilor partidelor istorice, nu pot să nu sper că vor veni vremuri mai bune! Dacă, bineînţeles, vremurile vor veni, vor fi ajutate şi lăsate să vină! Dacă nu, nu!”

            “Cartuşiera SIV” este o carte puternică, o mărturie autentică despre o realitate pe care niciun raport sau statistică nu o pot cuprinde. Un strigăt, un pumn în masă, o invitaţie la meditaţie. Cu toţii avem ceva de învăţat din realitatea care ne înconjoară, cu toţii putem să schimbăm ceva. Lumea poate deveni mai bună doar prin intermediul nostru. Şi trebuie să încercăm să o facem astfel, chiar dacă s-ar putea ca la sfârşit să fim dezamăgiţi şi să ne dăm seama că am fi rezolvat totul mult mai uşor cu câteva rafale...

Petre Flueraşu

Bibliografie

Nicolae Rotaru – Cartuşiera SIV – Detectiv – 2008

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)