Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 O carte de sinteză despre literatura română de dincolo de  fruntarii

Dr. Lucia Olaru Nenati 

         Scriam, nu cu  multă vreme în urmă, despre spiritul Salonului International de Carte Românescă de la Iaşi care presupune câteva determinante precum: adunarea laolaltă a cărţilor şi oamenilor de carte din patru zări de românitate, abolindu-se astfel secvenţialitatea frontalieră a acesteia; comentarea şi prezentarea  hermeneutică a cărţilor, făcută de oameni de înaltă calificare filologică şi har retoric ciceronian pe care organizatorii - conducerea Bibliotecii “Gh. Asachi” din Iaşi - au ştiut să-i atragă an de an către nucleul fierbinte al manifestării unde ei s-au rostuit ca într-un sui generis şi benevol comitet de sprijin. De fapt, aceştia au devenit nişte adevăraţi “profesori de citit” ce au ştiut să predea publicului – ah, acel public de cultură profesionist  al Iaşului ! - nişte adevărate cursuri universitare  despre cum trebuie citite cărţile. Şi nu în ultimul rând, atragându-se acolo oameni ai cărţii din zonele exfrontaliere româneşti, se petrece tot mai mult  un fenomen de sincronizare culturală a acestor zone aflate prin forţa lucrurilor şi a realităţilor istorice şi geografice, într-un orbis al miezului cultural românesc. În acest fel, în zilele Salonului se concentează la Iaşi o mică Românie mare, sintagmă  utilizată în accepţia ei primară, anterioară supralicitării politice actuale.

       E de la sine înţeles că, la fel cu orice reuşită, şi aceasta se datorează energiilor luminate concentrate în slujba acestui scop, energii aparţinând lucrătorilor şi conducerii bibliotecii ieşene, în persoana directoarei Elena Leonte şi, nu în ultimul rând, a amfitrioanei profesionalizate a Salonului, directoarea adjunctă Catinca Agache. Petrecându-se acest fenomen an de an, cu o tenacitate şi consecvenţă de admirat, el a devenit o realitate culturală în sine, o adevărată instituţie culturală cu tradiţie. Ce urmează de aici este un fapt aproape truistic şi aflat într-o relaţie de cauzalitate inerentă. Inspirându-se din realitatea atâtor repetări  ale ediţiilor salonului, Catinca Agache nu a lăsat faptele să se piardă în neant fără urmări şi a adunat esenţa acestor informaţii - realităţi, relaţii - în căuşul unui nucleu de semnificare autonom şi generator de noi semnificări şi consecinţe. In primul rând, ea şi-a susţinut doctoratul pe tema literaturii române din afara ţării şi apoi a redacatat pe baza tezei o carte impunătoare cu titlul Literatura română în ţările vecine (1945-2000) pe care a lansat-o la Casa Cărţii din Iaşi, în ultimele zile ale lui Ghenar 2007, când încă nu se stinseseră bine ecourile Zilelor Eminescu şi ale Zilei Unirii Principatelor, adică evenimentele naţionale fundamentale ale acestei luni.

         Lansarea a fost in sine o sărbătoare, din stirpea saloanelor de carte, un fel de mini-salon adunând laolaltă acelaşi public de elită ce face « crema » vieţii culturale ieşene şi care constituie unul dintre motivele importante pentru care cineva se poate gândi că merită să locuiască în Iaşi. Bibliotecari, universitari, oameni de presă scrisă, audio, video, cu flashurile lor impresionante şi inhibante, scriitori mari, mici şi mijlocii, jurnalişti, pictori, academicieni, critici de har, intelectuali pensionari ori  dintre acei  fără vârstă şi care nu ies niciodată la pensie din statutul lor  de personalitate, admiratori, cititori sau gură cască specialişti în comentarea sotto voce a întâmplărilor de high-life cultural s-au adunat laolaltă, fară deosebire de naţionalitate, vârstă, religie şi  convingeri politice. Sala elegantă a librăriei, special amenajată pentru evenimente ale cărţii, a fost dintr-o dată învinsă de avalanşa acestui public care s-a văzut, într-o mare parte a sa, nevoit să asiste de dincolo de uşă la derularea acţiunii. Dar nici  acolo n-a fost şederea fără de folos căci pereţii lobby-ului erau căptuşiţi cu scânteieri de artă strălucitoare şi doldora de armonie, izvorâte din expoziţia de pictură a pictoriţei-poetei-medic Maria Mănucă, ce s-a alăturat întru sărbătorire a momentului autoarei cărţii lansate cu acest prilej.  

                   Lansare care a fost din plin slujită de conclavul de vorbitori conţinând personalităţi de « artilerie grea », începând cu miraculosul, nonagenarul şi mult preţuitul de toţi academician Constantin Ciopraga, continuând - pentru asigurarea unui echilibru geografic - cu academicianul de peste Prut, Mihai Cimpoi, apoi cu « girantul » acestei lucrări, prof. univ. dr. Dan Mănucă, conducătorul său de doctorat. Au  urmat apoi “elementele de  material didactic” cum s-a spus cu umor despre poeţii basarabeni şi bucovineni Vasile Tărâţeanu,Valeriu  Matei şi Arcadie Suceveanu (prezenţi în carte!) care au recitat, au  apreciat, au comentat sau au oferit trandafiri celei sărbătorite, totul sub moderarea poetului Daniel Corbu, acum în ipostaza lui foarte serioasă de editor, reprezentant (nu s-a înţeles foarte clar dacă director sau doar soţ al directoarei!) editurii Princeps Edit, “vinovată” de editarea acestui tom şi copărtaşă la provocarea acestei atât de aglomerate adunări.

             La sfârşit, “cu voia dumneavoastră, ultima pe listă” a cuvântat şi autoarea acestor rânduri, anunţată drept «prietena autoarei » (şi completându-se pe diferite voci de către  componenţii  prezidiului: “şi a noastră şi a noastră, a tuturor!“) ; aşa că am încercat să rostesc şi eu câteva idei concluzive, nefiind loc de multă vorbă după atâtea discursuri grele de mult conţinut academic. Drept care, nereuşind să spun prea multe din cele ce se cereau spuse, am purces la continuarea lor acum pe hârtie (vorba vine, de fapt, pe tastatură!)  succedând lecturii şi cercetării tomului în cauză.

          Mai întâi se vede coperta pe care străluceşte, pur si simplu, imaginea tabloului lui Iurie Matei, pictor basarabean cu grele «state de serviciu » în slujba artei, cu expoziţii în multe colţuri ale lumii şi cu lucrări în galerii regale, despre care, îmi dau seama că se ştie prea puţin pe plaiurile mioritice, cum se întâmplă, de fapt, nu cu puţine exemple de personalităţi care fac faima românităţii dar nu sunt cunoscute de români.

       Apoi urmează «grosul » cărţii de vreo 500 de pagini, organizate cu minuţie şi acribie pe capitole şi categorii logice, urmărind derularea conţinutului care constă în concentrarea şi înfăţişarea panoramei sincronice, dar şi  diacronice, a fenomenului literar din teritoriile din jurul hotarelor ţării, adică din Basarabia - numită ea şi Republica Moldova -, din Bucovina de dincolo de sârma ghimpată, din Banatul de după chipiul grănicerilor de la Stamora Moravita - Vrsac. Bibliografia de la finele cărţii dar şi din notele arborescente de la sfârşitul capitolelor aduce mărturie despre ce s-a înfăptuit în domeniu  până la acest stadiu de către alţi autori de sinteze precum Mihai Cimpoi, A.D. Rachieru, Grigore Bostan, Radu Flora şi încă  mulţi  alţii, de care autoarea de azi a ţinut cont şi i-a valorificat cu îngrijire, căutând a cuprinde « tot ce mişcă » , bibliografic vorbind, în spaţiul supus  analizei. A căutat apoi şi să dea capitolelor titluri inviorătoare şi inspirate, ( «  Grigore Vieru şi dimensiunea mitică a iubirii », «  Arcadie Suceveanu, poet al metaforei parabolice », « Ion Miloş – poetul  luminii care surâde » , « Vasile Tărâteanu-arcaşul liricii bucovinene »,  « Slavco Almăjan, arhitectul unei mitopoetici originale » ş.a.) punând astfel în relief  numele monografiate, (căci capitolele constituie şi mini-monografii ale celor  studiaţi). În acest fel autoarea  sparge  posibila ariditate a unui op de sinteză (prea) doctoral-ştiinţifică, urmărind pe cât posibil şi valorizarea în cadre axiologice a celor înfăţişaţi, fie că se numesc ei Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Vasile Tărâţeanu, Mircea Lutic,  Ilie Tudor Zegrea, Ion Miloş, Adam Puslojic ori Leo Butnaru.     

           Rezultatul este o imagine de ansamblu foarte bogată, precum basorelieful de pe o columnă, dar una dinamică, colcăitoare de viaţă, de unitate în varietate, de talent şi originalitate artistică, dar şi de luptă obstinată pentru păstrarea identităţii culturale şi naţionale, în împrejurări adesea defavorabile, în datele ei concrete, aflate dincolo de  orice lozincă. Lucruri impresionante pentru oricine citeşte cu bună credinţă acest op şi are dintr-o dată revelaţia amplitudinii acestui câmp literar, (desigur şi «câmp al bunurilor simbolice ») dar, de fapt, chiar câmp de luptă, la propriu, un areal pe care analiştii din interiorul românităţii, din metropolele şi  centrele ei culturale, au avut mereu tendinţa de a-l ignora ori, în cel mai bun caz, de a-l privi cu o condescendenţă de frate mai mare şi, desigur, mult mai deştept ! Cartea poate fi, desigur, amendată în multe feluri şi va fi, fără îndoială, căci nu cunoaştem vreo lucrare de anvergură panoramică şi care să nu fi provocat critici şi contestări. Desigur, toate îndreptăţite căci de când  Nietzsche ne-a cucerit „dreptul la diferenţă” chiar şi în spaţiul moralei, (ar trebui să) ştim despre pluralitatea unghiurilor şi îndreptăţirilor etice. Dacă tot ne aflăm pe teritoriul bucovinean, să ne amintim, de pildă,  de înverşunatele critici şi contestări ale lui Leca Morariu la adresa exegezei eminesciene a lui G.Călinescu şi care pot găsi îndreptăţire, citite cu obiectivitate şi privite din unghiul eminescologului sobru de la Cernăuţi. Dar asta nu a clintit cu nimic monumentul călinescian.

         Aşadar toate observaţiile care se pot şi se vor face acestui op îl vor completa, întregi  şi populariza,  căci această carte a blondei şi drăgălaşei amfitrioane a Saloanelor ieşene de carte (ce a demonstrat astfel că nu e numai atât, ci şi o înverşunată şi avizată cercetătoare de sinteză!) va rămâne de referinţă pentru oricine va dori (sau va fi nevoit!) să ţină seama că literatura română are şi alte arii de manifestare decât cele ale metropolelor din interiorul graniţelor oficiale ale ţării.

         Şi încă ceva de loc neimportant. Acum când soarta şi rezultatul acţiunilor  (geo)politice a făcut ca graniţa Europei să treacă - cu graţie şi indiferenţă - prin trupul românităţii, apariţia acestei  cărţi are un rol simbolic compensatoriu, cu subsidiaritate polemică, de memento al dimensiunii spirituale reale şi organice a acesteia.

Dr. Lucia Olaru Nenati 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)