Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

O carte de suflet – pentru suflet şi autoarea ei,doamna Maria Moşneagu din Botoşani

„Pelerin  la  Locurile Sfinte”

Radu Căjvăneanu

 Impresii si pareri personale in FORUM

Doamna Maria Moşneagu este autoarea unei  cărţi îndrăgite  de botoşăneni şi nu numai intitulată „Pelerin  la  Locurile Sfinte”. Cartea este rodul unei călătorii în Ţara Sfântă.

După cum au remarcat, cu prilejul lansării primei ediţii, mai mulţi preoţi  botoşăneni, cartea e  scrisă cu multă dragoste de Dumnezeu şi iubire faţă de oameni, într-un limbaj simplu şi accesibil tuturor. Doamna Maria Moşneagu dăruieşte multe din cărţile scrise de dumneaei cu următoarea dedicaţie: „ O carte de suflet pentru suflet”.

- Multe lucruri minunate am văzut la Locurile Sfinte – ne spune doamna Maria Moşneagu. Parcă am fost îndemnată de Duhul Sfânt să povestesc la toţi cei cu care mă întâlneam ceea ce am văzut şi am simţit. Simţind însă că nu era de ajuns şi m-am hotărât să scriu totul într-un caiet.

Apoi am arătat cele scrise la preoţi şi la alţi îndrumători, precum  Părintele Vasile Burlacu, în prezent preot misionar la Protopopiatul Botoşani. Ei  m-au povăţuit că e bine să scriu o carte. Am început să scriu în caiete studenţeşti. A văzut şi părintele Protopop Lucian Leonte ceea ce am scris.  A spus că materialul este bun şi merită de tipărit.

Am tipărit cartea la Editura Axa din Botoşani, unde am fost ajutată cu multă căldură şi bunăvoinţă  de doamna Nina Chiricheş.

Cu prilejul lansării primei ediţii, la Biserica „Vovidenia” din Botoşani, cartea  s-a bucurat de un ecou deosebit, fiind  bine comentată şi solicitată. Multe exemplare s-au distribuit la spitalul judeţean din Botoşani. Cititorii spun că e o carte scrisă cu mult suflet şi care linişteşte sufletul.

Mulţi bolnavi i-au mărturisit autoarei că au citit cartea cu lacrimi în ochi, şi de două – trei ori. Doamna Maria Moşneagu a trimis un număr de exemplare la Patriarhia Română, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi la alte Episcopii, mănăstiri. A primit numeroase cuvine de apreciere iar prima ediţie s-a epuizat foarte repede.

- Am încercat să arăt în carte cât de bun e Dumnezeu cu noi şi cât de mult ne iubeşte pe noi, oamenii. Aceasta este pentru mine cea mai mare bucurie. Să ştie fiecare cât de bun este Dumnezeu în inimile noastre. Pe de altă parte, am vrut să ştie fiecare cât de mult m-a ajutat Dumnezeu pe mine. El ne ajută pe toţi. Dar, probabil, pentru că eu am fost fără ajutor de la părinţi, nu am avut mamă de la vârsta de 6 ani, Dumnezeu m-a ajutat atât de mult.

Doamna Maria Moşneagu ştie că răsplata cea mai bună pentru ajutorul pe care-l primim de la Cel de Sus este să ajutăm şi noi, la rândul nostru. Chiar în timpul realizării prezentului interviu  a fost sunată de o prietenă cu probleme deosebite de sănătate şi de familie. Am fost de faţă când i-a răspuns acelei femei necăjite, cu un ton blând, concis şi încurajator: „Să nu deznădăjduieşti! Să nu deznădăjduieşti că e păcat! Roagă-te. Spune aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa! Să vii vineri la Sfântul Maslu. Să vezi că Dumnezeu te va ajuta negreşit”.

Doamna Maria Moşneagu a aflat direct de la Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu, superiorul Aşezământului Românesc de la Ierihon despre marile nevoinţele ale Bisericii Ortodoxe Române pe acele locuri îndepărtate.  Ca atare, cu mijloacele ei modeste, a început să organizeze  colecte de la credincioşii botoşăneni pe care le trimite periodic.

- Am multe prietene şi fiecare a dorit să trimită un mic ajutor la Locurile Sfinte. S-au adunat anumite sume. Am trimis şi înaintea sfintelor Paşti, şi acum, nu de mult, în luna septembrie. Nu uităm că trebuie să ajutăm şi Biserica „Vovidenia” din Botoşani. Avem doi preoţi vrednici de toată lauda, Părintele Partenie Apostoaie,  care slujeşte alături de  fostul preot, acum ieşit la pensie, Părintele Gheorghe Viziteu. Când ţin câte o slujbă, câte o predică, parcă nu-ţi mai vine să mai pleci! Este o adevărată hrană sufletească. Atunci când vii de la o slujbă, parcă vii încărcat de toate cele bune. Iată, se apropie hramul parohiei noastre, „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”  – şi trebuie să ne pregătim după cuviinţă.

Încăperea în care vieţuieşte doamna Maria Moşneagu este amenajată ca un fel de chilie, cu zeci de icoane,  o candelă care arde la icoana Maicii Domnului – reprodusă după aceea de la Mănăstirea Nicula.

- Ştim că vă rugaţi foarte mult, vă ocupaţi şi de cele ale casei. Mai aveţi timp să şi scrieţi?

- Dumnezeu îmi face timp pentru toate. Icoanele sunt prietenii mei care nu mă lasă niciodată singură. Maica Domnului şi Domnul Iisus parcă sunt prietenii mei, şi eu nu sunt singură niciodată dacă îl am pe Dumnezeu şi prietenii Lui. Nu m-am aşteptat că Dumnezeu va lucra atât de mult prin mine, nevrednica. Îi mulţumesc tot timpul lui Dumnezeu pentru lucrarea Lui şi pentru ajutorul pe care mi l-a dat să ajung la Locurile Sfinte, de una singură, pe cont propriu, fără ajutor omenesc. Dumnezeu a fost cu mine! Dacă veţi citi cartea veţi afla multe taine ale lui Dumnezeu cum lucrează prin noi, oamenii. Mulţumesc lui Dumnezeu şi tuturor colaboratorilor mei care m-au sprijinit.

Doamna Maria Moşneagu a adăugat la culegerea sa  poezii cu  titluri noi: La Iordan, Procesiune de Florii, Sfânta Maică Prea Curată, Cămaşa sufletului meu, Zâmbet de copil, Lacrimi de iubire  pentru Domnul Iisus Hristos.

După finala concursului Mari români – chiar în acea seară – a scris o poezie dedicată lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

- Mă bucur foarte mult că am avut înaintaşi vrednici şi azi  ne plecăm fruntea  pentru ei, pentru ce au făcut. Păcat că acei care ne conduc astăzi nu iau aminte la felul lor, cum umblau ei, cum vedeau lumea, cum vedeau traiul ţării. Erau oameni vrednici de respect. Aveau grijă de toată lumea, de toată ţara. Dacă e un conducător vrednic, cu frică de Dumnezeu, ţara prosperă. Dar acolo unde nu este credinţă şi este numai făţărnicie, numai ei trăiesc bine, numai  ei se îmbogăţesc. Şi  vai de cei din ţară cum trăiesc. Dumnezeu însă are milă de fiecare… speră neclintit doamna Maria Moşneagu.

Radu Căjvăneanu

jurnalist

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)