OAMENI DE LÂNGĂ NOI - ŞOAPTA  CUVINTELOR  EI

Constanţa Abălaşei-Donosă

       Este greu să-mi amintesc despre toate cărţile doamnei Cezarina Adamescu. Trebuie să merg înapoi, în timp, neştiind la care să mă opresc. Se opreşte dânsa şi începe să-mi vorbească, spunându-mi uneori că sunt haioasă.

       Cu glasul molcom, deapănă amintire după amintire. Prietenoasă, deschisă la suflet, onestă cu dânsa şi mai ales cu cei ce intră în contact, parcă şi văd cu ochii minţii, cum mâna-i alunecă pe coala de scris. Imediat începe să desprindă cuvânt după cuvânt, creionând şi tighelind, poeme, proze, eseuri, povestiri sau descrieri portretistice. Pe toate acestea le rânduieşte în cuvinte, sărbătoarea şi bucuria sufletească de fiecare zi.

       Parcă anume păstrate în acest scop. Tot ce face, nu înseamnă doar străduinţă, bunăvoinţă, mai mult; înseamnă har, talent, a crede în cuvântul scris. Cu adevărat mărturisesc!

       Când începe să sculpteze sufletele din cuvinte cu temei, sau descrierea unei opere literare, picturale sau eseistică, citindu-le, devii mai bogat la suflet prin tumultul de cuvinte, simţindu-te mântuit, ca după citirea Sfintei Biblii.

      Şi când o asculţi povestind, i-asculţi povestea cu sufletul la gură, fără a te îndârji să o asemeni cu cineva. Am aproape un sfert din cărţile dânsei, vreo douăzecişicinci la număr. Doamne, câte cărţi duce în spate ! Uneori le privesc pe cele dăruite aşteptând cuminţi pe un raft din biblioteca mea. Nu le-am citit pe toate din cauza timpului necesar. Celor pe care le-am citit, le-am întrebat într-o zi:

        - Ce se petrece în mintea măicuţei voastre ?

Însă cărţile, cu sufletul închis între coperti, au tăcut.

         Aşa am înţeles, cum o Sfântă Lumină, îi dă această magnificitate şi măreţie, exact ca o misiune, să aducă în faţa tuturora chintesenţa sufletului şi a harului său.

        O, sunt atâţi poeţi şi scriitori pe care-i cunosc personal, însă doamna Cezarina, parcă este bine inspirată de Duhul Sfânt.

        Când scrie, scrie cu o adevărată smerenie!

        Odată, i-am spus într-o doară, să văd ce-mi răspunde:

        -  Dumneata, prietena mea, sunteţi rea şi uricioasă cu mine !

Mi-a răspuns cu o mare gentileţe şi rafinament:

       - Sunt aşa, cum este omul lăsat pe pământ, uneori spun multe … însă sunt bună şi smerită cu inima. Când scriu, nu-mi fac decât datoria faţă de semenii mei. Pe toţi îi iubesc în aceeaşi măsură, pe unii îi ador pentru frumuseţea minţii lor.

        În sufletul meu, s-a aşternut câteva clipe de tăcere să pot delimita ce se petrece în mintea sa. Îmi veniră în gând ceea ce a scris cu ceva vreme în urmă, despre mine, despre activitatea mea artistică, ba mai mult, despre cartea de poezii  „La uşa iubirii”  cu versuri psaltice, la care nimeni nu a avut curajul, să scrie câteva rânduri.

        Mi-am dat seama că mă iubeşte; mă respectă şi mă admiră cu sinceritate. Cu talentul său înnăscut, doamna Cezarina Adamescu, primează cuvântul, prin documentaţie şi argumentaţie - percepe totul şi scrie în felul său unic.

Constanţa Abălaşei-Donosă

 16 ianuarie 2011

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com