|
Paul GOMA – BONIFACIA
CONFESIUNI LA O LANSARE DE CARTE
Rodica Elena LUPU
Impresii si pareri personale in FORUM
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
O lucrare de excepţie,
a văzut lumina tiparului la editura „Anamarol” din Bucureşti!
„BONIFACIA”, noua carte a binecunoscutului scriitor român din exil, Paul
Goma. Vă prezentăm mai jos cuvântarea ţinută de doamna Rodica Elena
Lupu, directoarea editurii, la lansarea volumului. Evenimentul a avut
loc pe data de 8 decembrie 2006, la librăria „Diverta” din Romania
Plaza, Bucureşti.
George ROCA
Redactor AGERO
 Acolo,
departe de ţara sa, acolo în ţara în care trăieşte de ani mulţi, Paul
Goma continuă să scrie, scrisul îi face bine, să vorbescă cu el însuşi,
e ca un tratament. De ce simte Paul Goma nevoia tot mai mult să
călătorescă în propriul său trecut? O face pentru a lăsa ceva sincer
pentru atunci când nu va mai fi, iar dacă-i citiţi cărţile veţi vedea că
ceea ce scrie este exact viaţa! Şi nu alta decât propria sa viaţă! În
esenţă este o demonstraţie de felul în care eşecul poate să semnifice o
victorie şi izbânda o înfrângere. Depinde de la ce distanţă priveşti
lucrurile şi, mai ales, cu ce inimă.
Nu sunt membru în nici un partid, nu mă interesează politica, dar îmi
place literatura, adică formă de creaţie artistică în care se redau
idei, sentimente, imagini, fapte din realitate cu ajutorul limbii;
adevărata artă a cuvântului. Îmi place să scriu şi să editez carte şi
consider că merită mai ales cei tineri să afle cine este acest minunat
scriitor. Poporul român, mai ales tânara generaţie, trebuie să cunoască
experienţa prin care a trecut copilul-omul Paul Goma. Eu sunt licenţiată
în ştiinţe juridice, un om căruia îi place adevărul şi dreptatea. E o
onoare pentru mine să editez cărţile domnului Paul Goma, al cărui mare
merit este că spune adevărul. Cu aceste cărţi Paul Goma a fost cunoscut
în străinatate, securitatea însă nu l-a iertat. A fost mereu arestat,
anchetat şi bătut. Confruntarea a devenit şi mai puternică o dată cu
apariţia „Mişcării 77” când au fost arestaţi mai mulţi. Totuşi,
notorietatea lui Paul Goma, citit şi recunoscut în apus, îl apără. Este
prea periculos de a fi acceptat în ţară şi, la 20 noienmbrie 1977, Paul
Goma este expulzat împreună cu soţia şi copilul. De atunci, Paul Goma
devine un exilat şi nici după 1989 nu revine în ţară refuzând
invitaţiile ce i se fac, declarând că va reveni doar atunci când
comuniştii nu mai sunt la conducerea ţării.
Paul Goma este unul dintre cei mai mari scriitori ai vremurilor noastre.
Poate cel mai curajos, refuzând să urmeze noile canoane impuse mai mult
sau mai puţin de critici şi mai ales de comunişti… Scrie romane, eseuri
pamflete, jurnale, continuând să denunţe ticaloşia şi barbaria
comunismului, a securităţii, dar şi ipocrizia, mincuna şi înşelătoria
ori de câte ori i se iveşte ocazia. El este un cronicar al vieţii şi
opresiunii sub comunism, cum nu a făcut-o nici un alt scriitor român.
Cărţile lui Paul Goma au valoare şi vor dăinui pentru că reflectă cu
onestitate o realitate trăita cu tot dramatismul şi suferinţele ei. El
rămâne un scriitor cinstit şi onest, care caută adevărul, dezvăluind
situaţiile şi evenimentele aşa cum s-au petrecut. Da, numai că, dintre
nenumăratele diversiuni din ultimii ani îndreptate împotriva culturii
româneşti, cea mai obraznică este atacul la opera lui Paul Goma. Am mai
spus-o şi o spun: la noi ca la nimenea. Adică vreau să spun că noi nu
ştim să ne apreciem valorile decât după moarte şi asta pentru că
profitorii de ieri şi de azi iar au ajuns primii şi la binefacerile
democraţiei şi-i hăituiesc pe cei care au într-adevăr talent. Puteţi sa
butonaţi mult şi bine canalele televiziunilor, care har Domnului acum nu
le mai poţi număra pe degetele de la mâini, butonaţi-le că nu o sa-i
vedeti pe ecrane decât pe cei care ne-au îmbrobodit şi pe vremea
comuniştilor, cei care l-au slăvit şi apoi l-au împuşcat pe „prea iubit”
chiar în ziua de Crăciun. De ce, îi întreb pe aceşti „artişti ai
neamului”, de ce în „dezbaterile" lor, ei nu acceptă şi alte puncte de
vedere, nu dau citate din opera lui Goma, nu pun în evidenţă aprecierile
critice europene sau pe cele naţionale - de pildă, ce a spus Eugen
Ionescu sau Eugen Simion despre opera lui Goma?
Publicul românesc are parte de teatru, pe marile sau pe micile ecrane
apar tot felul de bazaconii, dar nu nu se joacă mai deloc Lucian Blaga
şi Camil Petrescu, „Geniu pustiu” a lui Eminescu şi nici prin gând nu
i-a trecut unuia dintre marii noştri regizori să facă un spectacol de
teatru sau un film după „Arta refugii”, de exemplu, a lui Paul Goma.
Vreţi să ştiţi adevărul? Paul Goma este un scriitor angajat în lupta
împotriva tiraniei şi barbariei comuniste pe care a cunoscut-o încă din
copilărie. Intransigenţa neiertatoare a lui Paul Goma îi creează mulţi
duşmani. Nu-şi iartă nici prietenii pe care îi prinde cu minciuna şi
ipocrizia. În special cei care conduc astăzi Uniunea Scriitorilor din
România, ca şi unele publicaţii literare, îi sunt duşmani declaraţi.
Cred că este obligatoriu să ne apreciem valorile şi domnul Paul Goma
trebuie repus în drepturi, trebuie sa vină acasă. Ţinându-ne valorile
acasă vom avea doar de câştigat. Politicienii noştri se mândresc că am
intrat în Europa. Vreau să le spun că, înainte de a fi români europeni
să fim oameni. Viitorul se construieşte cu oameni, pentru oameni.
Consiliului Mondial Roman s-a alăturat demersurilor făcute în ultimul
timp de mai multe asociaţii şi persoane fizice care-l susţin pe
scriitorul Paul Goma din partea României pentru Premiul Nobel pentru
literatură. Printr-o scrisoare deschisă adresată Preşedintiei României,
Academiei Romăne, Uniunii Scriitorilor şi Pen-Clubului Român, Consiliul
Mondial Român îşi manifestă în mod clar sprijinul în cursa pentru
Premiul Nobel a acestui important nume al literaturii române
contemporane, care a scris într-o manieră extrem de prolifică atât din
ţară, cât şi din exil.
Dacă veţi citi „BONIFACIA”, veţi afla, la finalul ei, care este
întrebarea obsedantă la care însăşi autorul a căutat răspunsul cu
febrilitate. Îl veţi descoperi trist, înfăşurat în pânza albă a
singurătăţii, vorbindu-şi sau interpelând oglinda goală într-o cameră
fără ecou. Ar fi greu să ţi-l imaginezi născut din carnea unei femei
pentru că autorul trăieşte izolat într-o lume mai degrabă vegetală în
care singurul contact uman este cel cu familia şi trecătorii reci şi
fără chipuri. Paul Goma iubeşte adevărul, a visat şi a aşteptat
dragostea, luna plină i-a păzit şi luminat cărarea spre aceasta, i-a
adus frământări şi linişte deopotrivă. E nevoie de curaj să rămâi
romantic şi să scrii frumos despre adevăr şi despre dragoste, fie
într-un octombrie friguros, fie la o ceaşcă de cafea ninsă cu fulgi
negri… Acest roman se vrea invitaţia autoarului la o pauză de
respiraţie, la o fugă din infernul citadin, la regăsirea plăcerii simple
a unei plimbări într-o pădure foşnitoare, frunzele, ah frunzele şi
secretele pe care i le şoptesc autorului meu preferat…
Uneori rândurile sunt încărunţite, bătrâne, alteori sunt doar
„cumsecade” sau cum se cade, aş accentua eu. Au trecut secundele,
minutele şi orele, zilele şi nopţile, s-au împlinit aproape treizeci de
ani de când Paul Goma duce dorul pământului românesc, acolo unde ar vrea
din tot sufletul să-şi poarte paşii cât mai are de trăit. Dacă există
ochi care văd şi urechi care aud, măcar acum în al doisprezecelea ceas
Paul Goma trebuie repus în drepturi şi merită pe deplin nominalizarea
pentru Premiul Nobel.
O seară deosebită pentru toţi cei prezenţi la lansarea cărţii
„BONIFACIA” a lui Paul Goma, singura carte din câte le-am prezentat până
acum ca editor şi la care autorul nu este prezent. Nu pentru că nu ar fi
vrut, dar cred că aţi înţeles din rândurile mele că nu este în ţară, că
trăieşte undeva departe, în exil. Gândul lui Paul Goma sunt sigură că
este la noi. Aceasta este o seară încununată de lacrimi de fericire şi
îmbrăţişări calde oferite celor veniţi în număr atât de mare să-l
susţină pe domnul Paul Goma. Daţi-mi voie să-l reprezint eu pe acest
scriitor deosebit, pe scriitorul meu preferat şi ca mine ştiu că sunt
mulţi, daţi-mi voie să spun ceea ce sunt sigură că ar fi spus şi domnul
Paul Goma dacă ar fi fost în mijlocul nostru: „Când aţi citit ceea ce eu
am scris în această carte aţi fost mai aproape de sufletul meu ca
niciodată…! Vă mulţumesc tuturor că existaţi! Altfel spus, eu n-aş fi
avut pentru cine scrie…”
Dacă există ochi care văd şi urechi care aud, măcar acum în al
doisprezecelea ceas, Paul Goma trebuie repus în drepturi şi merită pe
deplin Premiul Nobel pentru literatură!
Rodica Elena LUPU
|
