Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

PIONIERII AVIAŢIEI ROMÂNE

Venera DUMITRESCU-STAIA, Canada

Aviatorii Aurel VLAICU (1882-1913) şi Traian VUIA (1872-1950) au fost pionierii AVIAŢIEI ROMÂNE.

AUREL VLAICU (foto), s-a născut în ziua de 19 Noiembrie 1882 în comuna Bintinti, în apropierea orăşelului Orăştie, Judetul Hunedoara, decedând în ziua de 13 Septembrie 1913, în comuna Băneşti de lânga Câmpina. Inginer de formaţie, inventator şi pionier al aviatiei române şi mondiale, A.Vlaicu a absolvit Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie si Bacalaureatul la Sibiu, în anul 1902, continuând studiile superioare la Universitatea din Budapesta şi Ludwig-Maximilians-Universität din oraşul München (Germania), obtinând Diploma de inginer în anul 1907. Pe la jumătatea lunii august 1900, Aurel Vlaicu a realizat primele sale încercări de zbor cu aeroplanul său, ridicându-se pâna la 150 m. înălţime, cu o viteză de 120 km/oră. Foto: Aurel Vlaicu, sursa foto: http://www.ici.ro/romania/images/stiinta/s_vlaicu.jpg

În continuare, a lucrat ca inginer în Germania, la Uzinele Opel din Rüsselsheim, iar în anul 1908 a revenit în comuna natală Bintinti unde a construit un planor cu care a întreprins mai multe zboruri de încercare în anul 1909, an în care s-a şi mutat la Bucureşti începând construcţia primului avion la Arsenalul Armatei din Bucuresti, căruia i-a dat denumirea de "VLAICU I". În Iunie 1910 a zburat cu avionul Vlaicu I, nefacând nici un fel de modificare, iar în anul 1911 a construit un al doilea avion, denumit "VLAICU II", cu care în anul 1912 a câştigat cinci premii memorabile la Meeting-ul aerian de la Aspen din Austria. La acel concurs din 1912, ţinut între 23-30 Iunie au participat 42 piloti din 7 tări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi, printre care şi spaniolul Roland Gaross, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan şi bineînteles românul VLAICU.

Cel mai important ziar vienez "Neue Freie Presse" menţiona următoarele: "Minunate şi curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care este aşezat aviatorul. De câte ori masşna virŕ pe loc, lăsa impresia că se dă peste cap, iar lumea îl rasplătea pe român cu ovaţii furtunoase, aclamându-l cu un entuziasm de neînchipuit".

În ziua de Sâmbătă 31 August 1913, Vlaicu urcat în avionul sau dorind să treacă peste culmile Carpaţilor... A fost văzut în jurul orelor 16 de cetătenii oraşului Ploiesti, zburând deasupra orasului, la înăltimea de cca. 400-450 m., executând mai multe virajuri temerare... Între Câmpina şi satul Băneşti, câtiva tărani l-au vazut, declarând ca "aparatul a pornit în picaj, cu o iuteală ametitoare, iar la înăltimea de aproximativ 50-60 m., a mai încercat să se redreseze în înaltime, însă, ca o sageata, avionul a căzut la pamânt". Corpul lui Vlaicu a fost gasit sub motorul avionului, constatându-se ca avea o rană la cap de aprox.10 cm., şi ambele picioare fracturate. Cauza căderii a fost stabilită datorita virajurilor exagerate pe care le executa şi nu unor defecţiuni ale motorului. Vlaicu, se ştia că era un virtuos al virajurilor primejdioase şi abuza de curajul şi competenţa lui. S-a presupus că el dorea să aterizeze la Băicoi, deoarece simţise nesiguranţa aripilor, dar spre nenorocirea lui, se afla deasupra unor livezi de pruni unde căderea a fost fortată. Se presupune că ar fi vrut sa zboare mai departe, dar una din aripi s-a desprins, avionul cazând ca un bolid la pamânt. Sursa foto: http://www.bileteavion1.ro/images/traian_vuia/vuia01.jpg

Înainte de a muri în ziua de 13 Septembrie 1913 în satul Băneşti, din nefericire la vârsta de numai 31 ani, lucra la savârşirea a 4 aparate de zbor ale Companiei Marconi din Londra. A dorit să fie înhumat în capitala tării pe care a slujit-o şi i-a fost devotat. A fost depus la Biserica Sft.Gheorghe din Bucuresti şi înhumat la Cimitirul Bellu. În cinstea lui, comuna Bintinti se numeste astăzi Aurel Vlaicu.

..................................................................................

Aviatorul TRAIAN VUIA, s-a nascut în ziua de 29 August 1872 în comuna Surducul Mic din judetul Timiş. Tatăl sau a fost preot. A urmat clasele primare în comuna Bujor, astazi poarta numele "Traian Vuia" si la o alta scoala din Faget. Între anii 1884 si 1892, a urmat Liceul din orasul Lugoj, petrecând mult timp în mijlocul familiei Coriolan Brediceanu, care l-au sfatuit, ajutat si încurajat sa urmeze liceul. Traian Vuia a fost un alt inventator român, pionier al aviatiei, realizând în anul 1906 primul zbor autopropulsat (fara catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul. Sursa foto: http://www.ici.ro/romania/images/stiinta/s_vuia.jpg

Din primii ani de scolarizare si în continuare liceul, Vuia a dovedit o predilectie pentru mecanica aplicata. La vârsta de 10 ani a asistat la primele manifestari cu caracter aviatic, dezvoltând o pasiune pentru Zmeu, fapt pentru care urmarea cu mare atentie detaliile lor, încercând la rându-i sa construiasca altele mai perfectionate. În timpul liceului si-a însusit notiuni de Fizica si Mecanica, nemultumindu-se însa numai cu construirea zmeelor, ci încercând si reusind sa explice ce se petrece în jurul aparatului, fortele care actioneaza lansarea si mentinerea lui în aer, conditiile de echilibru s.a.m.d. În anul 1892 a absolvit Bacalaureatul si a plecat tot la Budapesta, ca si Vlaicu, urmând cursurile serale de mecanica la Politehnica, dar din motive financiare s-a retras, înscriindu-se la Facultatea de Drept, practicând apoi avocatura în birourile de avocati din Banat, pentru a-si asigura mijloacele de trai. Cu toate ca aspiratiile lui erau cele ale aeronauticii, el s-a evidentiat si în domeniul Stiintelor juridice, iar în anul 1901, pe ziua de 6 Mai, Traian Vuia a obtinut Doctoratul în Stiinte Juridice cu teza: "Militarism si industrialism, regimul de Status si Contractus".

Dupa absolvirea facultatii, Traian Vuia s-a înapoiat la Lugoj, unde a continuat sa studieze problema "zborului uman" începând sa construiasca primul aparat de zbor, pe care l-a numit "aeroplan-automobil". Lipsurile financiare nu i-au permis sa duca la capat proiectul, decizând astfel în anul 1902 sa plece la Paris, cu speranta ca va gasi pe cineva interesat sa-i finanteze proiectul, sperând ca pasionatii de aerostate îl vor subventiona, dar, din pacate, s-a izbit de mult scepticism asupra ideii ca o "masina zburatoatre cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura". Nelasându-se abatut, Vuia s-a adresat unui cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimentat de aeroplan, anume Victor TATIN, acesta manifestându-se imediat interesat de proiect, dar încercând sa-l convinga pe Vuia ca "nu este nimic de facut, pentru ca-i lipseste un motor adecvat si este instabil".

Sursa foto: http://www.roias.ro/Images/TraianVuia/Foto%20avion%20nr.1/vuia_mcu_500.JPG

Vuia nu s-a lasa convins si a continuat promovarea proiectului sau, pe care l-a trimis direct Academiei de Stiinte din Paris în data de 16 Februarie 1903, deci în urma cu exact 105 ani, prezentând "posibilitatea zborului cu un aparat mai greu decât aerul, precum si procedura de decolare". Academia, sceptica si neîncrezatoare, îi respinge Proiectul, motivând ca ar fi UTOPIC, mentionând urmatoarele: "Problema zborului cu un aparat care cântareste mai mult decât aerul, nu poate fi rezolvata si nu este decât un vis".

Vuia, perseverent si consecvent în ideile sale, nu se da batut si în continuare s-a înscris pentru un Brevet, care i-a fost acordat pe 17 August 1903 si publicat pe 16 Octombrie al aceluiasi an, Inventia brevetata numindu-se "AEROPLAN AUTOMOBIL VUIA I", iar constructia aparatului a început în iarna 1902-1903, perfectionând în cele mai mici detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj. Dar, din pacate, s-a lovit din nou de probleme financiare, reusind însa pâna la urma sa le depaseasca, ajutat fiind tot de mentorul sau Coriolan Brediceanu. În anul 1904 Vuia a început sa construiasca si un motor, tot o inventie personala, iar în 1904 a obtinut alt Brevet si pentru aceasta inventie în Marea Britanie, întreaga mecanica fiind terminata în luna Februarie 1905, iar aparatul fiind gata definitiv în Decembrie acelasi an, dupa ce s-a montat motorul, dându-i numele de VUIA I. Primele încercari experimentale au început în 1905 ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a capata experienta în manevrarea lui. Aparatul era prevazut cu o greutate totala de 250 kg., o suprafata de sustinere de 14 m.p. si un motor de 20 CP.

În ziua de 18 Martie 1906, în localitatea Montesson de lânga Paris, aparatul VUIA I a zburat pentru prima oară. Dupa o acceleratie pe o distanta de 50 m., aparatul s-a ridicat la înaltimea de aproape un metru, pe o distanta de 12 m., dupa care elicele s-au oprit si avionul a aterizat. S-a scris mult despre "primul om român care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie si aterizare", în ziarele din Franta, Statele Unite si Marea Britanie. În continuare Vuia a mai fost brevetat si construit diferite inventii, precum "generatorul de abur în 1925, doua elicoptere între 1918 si 1922. Traian Vuia a decolat si a aterizat folosind mijloace proprii de bord - grupul motor propulsor si trenul de aterizare cu roti. Tot el a realizat elice tractive si a realizat primul aeroplan cu aripi pliante. La 18 Martie 1906, a efectuat epocalul zbor cu avionul "Vuia I", aterizând pe terenul de la Montesson, iar la 17 August a obtinut si Brevetul de inventie francez pentru aeroplanul-automobil.

Traian Vuia a fost numit Membru de onoare al Academiei Române, stingându-se din viata la data de 3 Septembrie 1950 la Bucureşti, fiind înhumat tot în Cimitirul Bellu.

Venera DUMITRESCU-STAIA

Canada

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)