Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

PLANETA ERIS ŞI ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

Cristian NEGUREANU

 

           

Adevărata cauză a schimbărilor de climă, activării vulcanilor, intensificării activităţii seismice etc., o reprezintă apropierea de sistemul nostru solar a planetei Eris, denumită intermediar 2003-UB-313 şi cunoscută în Antichitate sub mai multe denumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus, Planeta Zeilor, Planeta Împărăţiei, Planeta Crucii,  Planeta Roşie, etc. A primit denumirea oficială de Eris în urma hotărârii Uniunii Astronomice Internaţionale de la Praga , din august 2006.

 

Un scurt istoric al primelor contacte (recente) cu ea:

 

·        A fost observată la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California).

 

·        A fost descoperită de Michael E. Brown, Chad Trujillo, David L. Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, după fotografiile luate la data de mai sus.

 

·        Observaţiile ulterioare publicate în octombrie 2005 au arătat că posedă un satelit denumit Dysnomia (Gabriel).

 

Apropierea periodică (la 3600 de ani) a planetei Eris/Nibiru de Pământ generează şi numeroase modificări ale climei, una fiind încălzirea globală cu consecinţa ei firească - topirea gheţarilor. Gheţarii, conţinând apă dulce, vor conduce prin topirea lor la oprirea motorului termo-salin, care permite deplasarea Gulfstream-ului spre nord şi îngheţarea unor zone întinse din nord-vestul Europei şi nord-estul SUA.

 

Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor două treceri ale planetei Zeilor printre Marte şi Jupiter, locul maxim al apropierii de Pământ:

 

1.      Acum 7200 de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub termenul de „Potopul lui Noe” s-au desfăşurat schimbări bruşte de temperatură, furtuni violente, avalanşe de ape provenite din Antarctica au ieşit din „închisoarea lor de gheaţă”. Dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine (USA), consideră că, periodic, din calota glaciară a Antarcticii se desprind bucăţi uriaşe, care creează o maree uriaşă! (Zecharia Sitchin, A Douăsprezecea Planetă, Ed. Aldopress, Bucureşti).

 

2.      Acum 3600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt, la mijlocul mileniului al doilea Î.Cr., Pământul a suferit mari cataclisme. „Un corp ceresc, recent pătruns în sistemul solar - o nouă cometă - s-a apropiat foarte mult de Pământ (cauzând - n.a.) dispariţia ulterioară a stratului glaciar” (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea Lumilor, Ed. Lucman, Bucureşti).

 

3.      Situaţia prezentă - topirea gheţarilor de la Poli se face într-un ritm accentuat.

                  

Modificările de climă, geologice, etc., se vor accentua deoarece planeta Eris/Nibiru nu a trecut nici măcar pe lîngă Pluto, apropierea maximă de Pământ fiind aşteptată în perioada 2010-2012.

 

În prezent fenomene identice (încălzire globală, activare vulcani, etc.) au loc şi la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeaşi: Eris/Nibiru. Cîteva exemple:

 

1.      Luna Triton a lui Neptun se încălzeşte (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999)

 

2.      Pluto trăieşte o încălzire formidabilă (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002)

 

3.      Erupţie vulcanică pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002)

 

4.      Încălzirea planetei Marte (ABC News, 7 decembrie 2002)

 

5.      Încălzirea planetei Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net): Cercetătorii de la UCLA (University of California, Los Angeles) - departamentul de fizică şi astronomie şi cei de la Universitatea din Boston au remarcat că temperatura atmosferei superioare a lui Saturn este mai mare decât prevăzuseră. Astfel, profesorul Alan Aylward de la UCLA consideră necesară reexaminarea ipotezelor de bază referitoare la atmosfera planetară şi determinarea cauzei încălzirii observate. Tot el a semnalat un proces asemănător şi la nivelul planetei Marte, concluzionînd: „Studiind ce se petrece în alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei”.

 

Pe Internet (Google) la Nibiru există 586.000 de trimiteri, la UB 313 există 1.130.000 de trimiteri , la Eris există 3.970.000 de trimiteri. Un scurt film (4-5 minute) despre cele de mai sus poate fi văzut la adresa: Leweb2zero-tv-nibiru.html

 

În cele două lucrări menţionate mai pot fi găsite si alte descrieri ale unor fenomene extreme precum: activarea vulcanilor, creşterea seismicităţii, uragane cumplite, maree imense, inversarea Polilor, etc., petrecute acum 7200 de ani şi, respectiv, 3600 de ani, procese ce sunt semnalate în prezent din ce în ce mai frecvent pe Pământ.

 

Câteva argumente suplimentare că planeta Eris este Nibiru:

 

1.      Numărul sateliţilor săi. Referindu-se la aceştia, Zecharia Sitchin, în lucrarea menţionată, nota următoarele: „Patru sateliţi... aveau o mişcare de rotaţie rapidă... învârtindu-se ca nişte vârtejuri... alţi trei sateliţi - Vântul Turbat, Vârtejul şi Vântul Neîntrecut... folosindu-şi sateliţii în postură de care de asalt, el (Nibiru - n.a) a trimis înainte vânturile... pe toţi cei şapte... gata de luptă”.

 

          Pe Google, la: transneptunian object wikipedia, se poate vedea că, în afară de Pluto şi Eris, mai există alte şapte corpuri cereşti, descoperite, în majoritatea lor, de M. Brown, C. Trujillo, D. Rabinowitz. Dimensiunile aproximative ale acestora sunt:

 

·        Eris: 2400 km

·        Santa (2003 EL 61): 1800 km

·        2005 Fy 9: 1800 km

·        Sedna: 1800 km

·        Orcus: 1800 km

·        Quaoar: 1200 km

·        Ixion: 1000 km

·        Varuna: 1000 km

 

2.      Scrierile sumeriene afirmă că la începutul formării sistemului nostru solar, un satelit al planetei Nibiru a lovit planeta Tiamat, din care s-au format „Cerul” (Centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter) şi Pământul. Recent, profesorul M. Brown, în revista Nature, a demonstrat că planeta 2003 EL 61 a suferit o fantastică coliziune cu un alt corp ceresc LA ÎNCEPUTUL FORMĂRII SISTEMULUI SOLAR. Detalii pe www.futura science.net (28.03.2007).

 

În cele ce urmează voi evidenţia legătura dintre planeta Eris ( denumirea intermediară a fost 2003-UB-313) şi scrierile Antichităţii, unde apărea cel mai frecvent cu numele de Nibiru:

 

·        În 2003, an în care a fost observată (comunicare oficială), revista „Science et Vie” (nr. din februarie) prezenta traiectoria eliptică a unei planete suplimentare a sistemului nostru solar, IDENTICĂ cu traiectoria planetei Nibiru/Marduk prezentată de Z. Sitchin.

 

·        În 2005, la cîteva luni după ce a fost descoperită, astronomi eminenţi din 19 ţări s-au reunit la Vatican unde există un Centru Astronomic aflat în legatură prin Internet cu Observatorul Astronomic aflat pe muntele Tucson (Arizona, SUA) -  unul dintre cele mai performante din lume.

 

·        La data de 01.08. 2005 ziare din întreaga lume scriau ceva de genul: „Corpul ceresc a primit denumirea provizorie de 2003-UB-313. Savanţii care au denumit astfel planeta Nibiru cunoşteau foarte bine scrierile sumeriene, deoarece prin „UB” anticii se refereau la grupul de 7 planete (3+1+3=313=7), format din: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto şi Nibiru. Cealaltă grupă era formată din restul de 5 planete (2+0+0+3=2003=5), adică: Soare, Mercur, Venus, Pământ şi Luna. Nici „12”, totalul cifrelor din denumirea intermediară nu este întâmplător! Atâtea corpuri cereşti cunoşteau sumerienii. În acest sens, în lucrarea „A Douăsprezecea Planetă”, Z. Sitchin scria: „UB-ul constă din şapte părţi, numite (în acadiană) giparu adăpost pentru noapte...”. Nu e nici un dubiu că aceasta e originea credinţei anticilor în „şapte ceruri”.

 

·        La sfârşitul lunii aprilie 2006 a fost dată publicităţii dimensiunea planetei Eris, în urma observaţiilor realizate prin telescopul Hubble: 2400 km, cu o marjă de incertitudine de 97 km.

 

·        În anul 1991, în lucrarea „Biblia şi OZN-urile” (Ed. SITI, Bucureşti), bazându - mă pe datele Apocalipsei/Revelaţiei, am dat dimensiunea unei posibile staţii planetare. Aceasta era de 2400 km. Ultima Carte a Bibliei dă detalii despre planeta Eris (capitolul 21:2 , 12 , 16),  pe care o denumeşte NOUL IERUSALIM (ERIS - SALIM), dîndu-i diametrul şi suprafaţa:

 

           a) diametrul: 12.000 x 200 m (1 stadiu) = 2400 km

b) suprafaţa: 2400 km (lungimea) x 2400 km (lăţimea) x 12 (temelii sau  etaje) = 69.120.000 km2

    

Detalii în lucrarea „Sosirea Zeilor” (www.miracol.ro)

 

Scrierile antice notau şi aspectul de cometă (cauzatoare de mari dezastre) al planetei Eris/Nibiru, exercitat, cel mai probabil, printr-unul din sateliţii săi:

 

1.      Anticii:

 

a) Scrierile sumeriene, acum 7200 de ani: „O planetă care se mişcă foarte repede, după o orbită eliptică, asemănătoare cu cea a unei comete” (Z. Sitchin, A Douăsprezecea Planetă)

 

b) „Strălucirea Lui (Yahweh/Anu, Conducătorul planetei Zeilor-n.a) este ca lumina soarelui, o flacară arzătoare calcă pe urmele Lui” (Habacuc 3: 4-5)

 

c) În urmă cu 3600 de ani: „O cometă... la mijlocul mileniului al II-lea Î.Cr., s-a apropiat foarte mult de Pământ” (I. Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucureşti)

            

2.      Situaţia prezentă:

 

a) Profesorul M. Brown (detalii şi pe www.interstars.net, 21.01.2007) a afirmat că planeta 2003-EL-61 poate suferi atracţia planetei Neptun, transformându-se în cea mai luminoasă cometă vazută vreodată, de cel puţin 6000 de ori mai strălucitoare decât cometa Hale Bopp.

 

b) Trecerea planetei Eris printre Marte şi Jupiter este aşteptată în perioada 2010-2012, acesta fiind punctul maxim al apropierii de Pământ. Nu întâmplător (pe data de 20.06.2007), NASA va lansa sonda spaţială Dawn (Aurora, Zorile), care va ajunge în Centura de asteroizi în 2011.

 

Închei expunînd explicaţia logică a procesului de încălzire a Pământului, ca şi a celorlalte planete din sistemul nostru solar, care a fost furnizată de I. Velikovsky, în 1950, în lucrarea menţionată: „Două corpuri cereşti au fost atrase unul spre celălalt. Masele interioare ale Pământului au suferit o împingere spre periferie. Pământul, perturbat în mişcarea sa de rotaţie, s-a încălzit”.

 

Detalii în:

 

- Articolele referitoare la planeta Eris, care le-am publicat începînd cu 15.03.2007 în ziarul Cronica Română (www.cronicaromana.ro)

- Lucrarea „Planeta Eris şi încălzirea globală”, în curs de apariţie la Editura Antet (www.antet.ro ) .

        - În lucrările precedente care le-am publicat la Editura Miracol (www.miracol.ro)

 

 

Dr. Cristian NEGUREANU

Bucureşti, aprilie 2007 

 

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Ne bucurăm să-l avem în rândul corespondenţilor revistei AGERO pe scriitorul Cristian Negureanu. Dupa 1989 a inceput să i se simtă prezenţa din ce mai des prin librării, carţile domniei sale vânzându-se ca „pâinea caldă”! Bine documentat, foarte serios în cercetare şi studii, ne prezintă spre lecturare lucrări inedite şi de interes cotidian major. Iată câteva date despre acest „faimos” scriitor al zilelor noastre:

 

Născut la 23 ianuarie 1956 în Bucuresti. După cursurile liceale a urmat Facultatea de Medicină Generală, care a absolvit-o în 1985 (cu media 9,48!!!). Preocupat de studiul psihiatriei, dar văzând modul limitat, strict materialist, în care se abordează problema atât de complexă a spiritului uman, s-a decis să recurgă la o cercetare individuală, apelând şi la alte domenii care îl puteau lamuri: religie, filozofie, fizica cuantică, parapsihologie, scrierile unor societati secrete, etc. Făcând diferite legături între ele, a început, din 1990, să publice diverse articole şi cărţi. Printre acestea putem menţiona:

 

·         Biblia si OZN – urile (264 pag), Editura Miracol, Bucureşti, 1993

·         Civilizaţii extraterestre şi a treia conflagraţie mondială, (240 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 1995

·         Tainele religiilor şi populaţiile universului, (208 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 1995

·         Parapsihologia si misterele lumii actuale, (320 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 1995

·         Fenomenul paranormal în cotidian, (144 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 1995

·         Mitul poporului ales, (240 pag.), Editura  Miracol, Bucureşti, 1995

·         Intratereştrii şi noua ordine mondială, (142 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 1996

·         Supranaturalul de mit la ştiinţă, (95 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 1996

·         Orizonturi invizibile, Editura Psycho Mass-Media, Bucureşti, 1997

·         Conspiratorii cosmici şi organizaţiile secrete, (192 pag.), Editura Intact, Bucureşti, 1997

·         Sosirea zeilor, (184 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 2003

·         Evanghelia dupa Darwin, (176 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 2003

·         Tăcerea idolilor, (208 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 2004

·         În pragul regatului, (176 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 2004

·         Apocalipsa psihiatriei, (200 pag.), Editura Miracol, Bucureşti, 2005

 

La Editura Antet (www.antet.ro) este în curs de apariţie lucrarea „Planeta Eris şi încălzirea globală” (o sinteză între scrierile sumeriene, Biblie şi Cartea lui Enoh).

 

Scriitorului Cristian NEGUREANU, îi urăm bun venit la revista noastră.

 

George ROCA

Redactor AGERO

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)