Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

POESEU DESPRE DESCOPERIRE

Eugen EVU

Grafica de Roca

           Spiritele creative au imperios nevoie de a dărui, de a  menţine mereu primenit acel surplus, acel preaplin de energie sufletească- combustie proprie a arderii lor, a zbuciumului de a trăi într-o lume ce se cere zilnic a fi re-descoperită, redefinită. Acest spirit renascentist în esenţă, are darul de a  se înnoi pe sine continuu….Misterul dintotdeauna a  dăinuit geamăn cu raţiunea, cugetul şi visul într-olaltă, convergente şi rodnice, generoase şi totodată catarsice.

Pentru mine, care scriu poezie, dar am cochetat odinioară şi cu muzica, nefiind străin nici de artele plastice - literatura de toate genurile, cu predilecţie poezia, au fost şi au rămas implicit o religie, una taumaturgică modernă, una de auto-vindecare.

               Dacă o pot asemui în acest sens cu ceva, ea, poezia, este magia ancestrală a fiinţei noastre: Prin scrierea literară am urmat întâi  instinctiv- intuitiv, sub nimbul de atracţie al unor modele clasice şi  cu fascinaţia ce venea din afecivităţile structurale ( elective) de profunzime, apoi conştientizând, cizelându-mi propria identitate, având mereu impulsul de a mă identifica în stilul propriu, cu sinele pe care îl numeam undeva „ freatic”…Talentul înnăscut îţi cere imperios desfăşurare, amplitudini noi, el se verifică pe sine prin comparaţie admirativă şi uneori orgolioasă  cu valorile consacrate… Însă el este acel alter- ego care extrage poeticul ca esenţă revigorantă din realitate, el este „spirit ce se agită”( „Quel que s’agit e le sprit”).

În definitiv nu descoperim lumea ca pe o „ americă”, ea există mereu şi altundeva şi în noi înşine, multidimensională şi totuşi unitară, iar arta scrierii poetice este  Memoria sufletului nostru uman, el însuşi descendent şi sumă a unei familii, unei societăţi, unei naţiuni: cheia magică este Limba… Sufletul universal cum ar spune Cohello dar au definit esotericii încă din primele secole de după Christos, desigur, scrutând alchimic origini imemoriale ale Umanului.

Unica întrebare a omului este cea dintâi , cea a copilului: DE CE? Aşadar dincolo de felurimea de expresie, curente, mode, decadenţe, revoluţii, devastări şi reînmuguriri, (fenomen  „atemporal”  pe care îl văd în Perindare, în panoramare Circulară, aidoma Timpului - recte Spiralată - semn al infinirii cosmice - misterul creaţiei imaginbare, proiecţiile fantasticului care sunt latenţe ale posibilului realizabil, artele sunt  fenomene sufleteşti  undeva în zona religiosului, nu a idolatriei dezavuate de dogma ortodoxismului iudaic, fosilizat, nicidecum în groteasca imitaţie a acestui dogmatism - Ideologia- indiferent care. Utopiile, s-a spus, mişcă lumea. Idol este etimon al Ideologiei. Idolatria însă nu este decât un concept uscat într-o lume în care Omul seînvaţă să zboare în alte spaţii.O fiinţă conştientă din milenii că este un Mister desăvârşit, unul ce pare a se arăta ascunzându-se, a se ascunde arătându-se, cum însăşi Divinitatea. Artele au grăuntele „ de uraniu” al revelatoriului, artele sunt într-adevăr „ imitatio Dei”, sunt Mimesis Sacrum Poieion”…Dualitatea  fenomenologică a  Fiinţei,( profund gemelară)  a lumii, este splendid şi la vârf piramidal manifestă în mintea umană: prin sfericitatea ei androgină şi temporar separată, întru a se regăsi ca Întreg fertil şi rezulta prin contopire - atracţie pe Fiul ( aşadar piramidalul virtual al Treimei, Triadei, Teandrei …) - este vizibilă  în spectrul cel mai înalt al ei în Arte. Arta este libertate, este liber arbitru şi doar radicalismul obtuz dintotdeauna a demonizat-o - ca pe însuşi Lux-Ferris- Purtătorul de Lumină ( adică de Cunoaştere) cu epitete ca „ luciferică” (Cunoaşterea luciferică). Elogiul înfiorat - mistic al „ereziei” cunoaşterii (sau autocunoaşterea Socratică - Aristotelică) - a decăzut în conceptul contrar, paradoxal : a cunoaşte/ a iubi/ înc-odată/ iar şi iar/ a iubi e primăvară” spune Lucian Blaga . Latenţele infinite ale Cunoaşterii- autocunoaşterii atribuite cândva oracolului de la Delfi ) - sunt infinite, cum Fiinţa ubicuă a divinului întrupat din Logos… O strofgă din acelaşi mare poet- filosof Blaga, nuanţează genial această latenţă ancsetrală în Viu ( interregnul omenesc vârf al structurii - înlănţuirii trofice- OMUL) ….Recitind - regândind această simplă strofă, ne cutremurăm fără a şti defini esenţa, prin aceea că avem un ancestral DOR de noi Înşine - al Părţii din Întregul Divin Creator perpetuum, ( Perpetuum Mobile este Dumnezeire!).

Visând, întrezării prin doruri/ Latente-n pulberi aurii/Păduri ce-ar fi putut să fie/ Şi niciodată nu vor fi”. Genialul poet al cunoaşterii luciferice, vizionarul prin deducţie logică a Cenzurii Transcedentale exercitată în absolut de Marele Anomim ( recte Incognoscibil ) ne sugerează prin românescul splendid cuvânt compus „ Întrezărire”, totuşi, ogiva prin care iniţiatul, purtătorul de scânteie luciferiană- divină , Calea : a visătoriei, a înălţării frunţii : noi vom constata că într-adevăr, dacă odinioară,  hominidul a devenit biped ridicându-se din marile ierburi ale savanelor, spre a descoperi o altă dimensiune, subţioara Cerului (vers ardelenesc popular) - mai apoi Muntele a fost cel ce i-a înălţat fruntea, cum tot Blaga scria într-un aforism din „ Pietre pentru templul meu”. Cunoaşterea este revelatorie - fie prin revelaţie teosofică  /  esotericii numeau la feminin ceea ce ulterior a fost re-sigilat drept Duh Sfânt, aşadar o feminitate a divinului !,n) …Însă cunoaşterea poate fi accesibilă de asemenea revelatoriu, prin iniţiere - autocunoaştere şi  practicare în vieţuire şi modelatorie întru ceilalţi, anume prin creaţie superior culturală: prioritar artele şi( sau ) invenţiile: ecce cunoaşterea !

Ar fi de rediscutat eventuala improprietate a termenului de Invenţie: adică ceva cu totul nou, benefic sau malefic pentru om. Prin aceea că latent ( şi doar întrezărite genial prin veacuri…) oamenii rari şi incidenţi ai unor probabilităţii extrem de neconvenţionale, Geniile, întrezăresc cutare soluţie aşadar DESCOPERĂ ceva important pentru întreaga specie şi lume ( act eminamente luciferic! )- însă a descoperi este a capta scânteierea unui Adevăr Divin potenţial latent în Lume, şi a-l pretinde şi lua în stăpânire - întru a-l face cooperant cu opera umanului - Homo Faber - Homo Cogitans…Olaltă de ce nu l-am numi : Homo Pancreatopr, sau Homo Cosmicus?  În perspectivă ca atare, gestul descoperii prin Întrezărire este genesă.

Sau regenerare a fiinţei lumii înseşi. Geniile mişcă lumea, ci nu utopiile…Utopiile sunt deliruri ce zvâcnesc intuitiv în veacuri - ele sunt un fel de dimensiune laică a religiosului uman, al „ animalului religios” cum redefinea  Mircea Eliade .Curiozitatea este Umanul!

Omul este Lumea reductivă. Lumea lui planetară este Omul Proiectat în Real.

A gândi interferent şi în armonie pulsatorie ( …) cu a Visa - închipui- imagina- conduce la Întrezărirea „ magică” - fie chiar şi prin „ deliruri”, prin erorile încercătorului nesăţios de a re-descoperi Lumea …iată misterul care ne redefineşte ca Fiinţă- Fiind . Iată ce ne justifică şi deloc nu insultă pe Dumnezeu, imitându-l - mimesis Deus - din admiraţia iubitoare şi prin auto-zidirea conştiinţei de sine - prin empatie divină- a umanului.

Poetizând nu facem decât să facem din curcubeu scăldătoarea copilăriei şi să ne botezăm cu Lumină - în interiorul paracletic al spectrului , al hologramei sferice fiinţiale.

Contemplând prin fapta creativităţii impetuos - dramatic agitându-l pe Spirit - sau mai clar zicând accesându-l întru suflet -pragul Porţii - Vămii şi al Revelaţiei - suntem cum a spus cineva fără vezi Doamne a face un blasfem : colaboratorii lui Dumnezeu. Interconetion!

Religiosul din Arte este geamănul celui din Bisefici. Apostolatul artistului dacă nu decade în Idolatrie, sau în habotnicia care a virusat şi zona religiosului pur - secularizându-se  ca un fel de stop-cadru al defecţiunii în revelaţie -întrezărire - Recunoaştere - Reamintire-Oglindire. Memoria viului este anamnesis sau nu este deloc, este rateul prin scurt-circuit la sursă. Ori pur şi simplu  Apocalipsis - Revelation . Orice invenţie este sau nu este deloc - Descoperire, arătare esenţială, re-descoperire . Întru Mai Binele Devenirii Umanului: ReÎndumnezeirea. Religiozitatea pentru poet este deloc erezie - dimpotrivă: inima fiind altarul şi fruntea naos sau tabernacol ori Graal, ardem zoroastric totuşi (!) în misterul acelui legământ de care sperăm că vindecările ne re-apropie şi ni-l reiterează. Este fericire a sufletului şi încântare înaltă a spiritului- fiinţei că întrezărim acestea şi nu primi pieziş ceea ce cuvintele reprimesc şi dăruie ca strălucire a Splendoarei Existenţei. Prin poiesie mă închin mie însumi, Omul cel creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu!

Cântecul Nostru este cel al sumei de euri readunate în rarisime - privilegiate Entităţi ale Idului. Cântecul artelor este aspiraţia sufletului colectiv de a se recontopi mistic în Creaţie. El nu este  nici numai trilul paserii chemând la împerechere, nici elitrele greierilor sfidând gravitaţia Simfoniei Constelaţiilor Lactee, ci infinitul mare şi mic îmbrăţişate-n „ zumzetul  sferelor- al roiurilor spre care focalizăm azi „ luciferian „ lentila formidabilă a Telescopului Hubble …rezonante cu apropiatele stele.

În noi pulsează Holograma eternităţii cum Oceanul în cochiliile pe care inima creatoare , „ culegătoarea de scoici” le face iconostas . Holograma misterului imuabil şi ubicuu ; Cântecul nostru este Îngerimea noastră în devenire. Fie primit acest delir rezonant cu fotosinteza, telepatia şi orgasmul ce transcende agonia atunci când nu îl pângărim maimuţărindu-l pe…Creator.

Eugen EVU

11 Aprilie, 2008 Hunedoara

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)