Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Poetul Naţional - Universal

Lucia Dărămuş

          L-am cunoscut pe acest poet extraordinar, cel mai mare, cel mai talentat, cel mai explozibil, cel mai frumos, cel mai teribil, cel mai creativ, cel mai suferind, cel mai egocentric, cel mai bolnav, cel mai persuasiv, cel mai inventiv, cel mai inteligent, cel mai şiret, cel mai inocent, cel mai nebun, cel mai vesel, cel mai trist, cel mai viu şi cel mai mort, acum cīţiva ani, cīnd nu ştia exact dacă e băiat sau fată, pentru că, am uitat să vă spun, poeţii sīnt ca īngerii, nu au sex, aşadar, era şi cel mai īnger, dar şi cel mai demon. Ce mai, era extraordinar! La īntīlnirea cu Poetul intri īntr-o stare neomenească, pe care nu o poţi numi, pentru că nu este caracteristică nici animalelor, nici plantelor, nici mineralelor. Īn orice caz, te īndrăgosteşti de poet, o dragoste care ucide, care se contopeşte cu ura, că nu ştii exact de-l urăşti sau īl iubeşti.

Nu există cuvinte să vă pot descrie talentul versului īn care locuia. Ar trebui să inventez un nou sistem lingvistic, alcătuit din vocabule luate din toate limbile de la origini, din toate limbile pămīnteşti, dar şi din cele īngereşti sau diavoleşti, pentru a vă descrie harul poetic īn care dormea zi de zi Poetul.

Ca să vă daţi seama despre ce vorbesc, este necesar să vă familiarizez cu cīteva păţanii ale poetului cu vocaţie de īngerdaimon. Să-l numim chiar aşa, Īngerdaimon, pīnă vom afla numele īn care l-au băgat, pentru puţin timp, oamenii obişnuiţi, muritorii.

Īntr-una din zilele acelea plictisitoare, cu ploi lungi, Īngerdaimon rătăcea pe străzile oraşului fără nici un scop, pentru că Īngerdaimonului īi place să călătorească, să călătoarească pe străzi şi cartiere pe care le transformă īn vechi cetăţi sau īn altele noi, īn orice caz, ce atinge el se transformă, indiferent c-ar fi vorba de vreun obiect sau de vreo fiinţă. Mi-a mărturisit Īngerdaimonul că īn acea zi, zi īn care ploaia dansa deşănţată, cocoţată pe picioroange medievale, īn total şapte, pe fiecare colină a oraşului, īntīlni un moş deghizat īn preot. Şi plīngea preotul deghizat īn moş sau moşul deghizat īn preot, că nimeni nu mai ştie exact care-i adevărul, ce mai plīngea, de nu l-ai fi putut opri nici cu mărgăritare, nici cu rugăciuni, nici cu porunci, dar, īn acelaşi timp, blestema preotul, ce mai blestema, că pe loc cerul se crăpă şi căzu īn hăul dracului cu tot cu moş. Il īntīmpină dracul cum se cuvine, că doar e o gazdă cum nu s-a mai văzut, īl īntīmpină cu furca, lopata şi cenuşă.

-Hei, hei, popă, o viaţă īntreagă ai băut la căpătāiul mortului şi acum plīngi că ţi se pun dări pe sticlele de vin pe care le primeşti. Ia, ţine lopata şi dă la cenuşă, că puţin sport nu ţi-ar strica, spuse dracul şi-l trase pe popă de barbă.

Īngerdaimon privi toată scena. Ştia că-l poate ajuta. Īşi aminti de Homer, Ovidius, Dante, de nici un scriitor romān, de Ghoete, Shakespeare. Precum aceştia şi Īngerdaimon avea puterea de a īmblīnzi dihăniile subpămīntene, avea puterea să vorbească cu morţii, să prefacă o noapte īn zi şi o zi īn noapte, putea să ducă sufletele īn lumea morţilor sau să le scoată de acolo, dīndu-le viaţă. Īşi căută īn interiorul hlamidei fluierul primit īn dar de la īnsuşi  Marsyas şi-l provocă pe drac să cīnte, să se prindă īntr-o īntrecere īn arta fluierului. Dracul n-a stat pe gīnduri, ba mai mult, a pus rămăşag pe popă, că de vor plīnge pietrele din gura iadului făcīnd florile morţii să īnflorească, bărbosul preot a rămīne pentru tot restul vieţii acolo, de nu, īi aparţine poetului. S-au adunat peste creştetul Īngerdaimonului toate ploile extraordinarului şi-au curs peste el, s-au adunat norii măreţiei, l-au blagoslovit talentele, toate cīte există şi cīte se pot īnchipui, l-au īncolţit frumuseţile, teribilul i s-a aşezat pe frunte, creativitatea īi īmboldi nervii centrali, suferinţa i se īntipări pe chip, egocentrismul puse stăpīnire pe suflet, trupul īi era bolnav deja de atītea greutăţi, limba īi era umflată de persuasiune, inventivitatea şi inteligenţa īi săreau prin lobi, şiretenia īi sticlea īn ochi, inocenţa zīmbea pe buze, nebunia īl făcea să fie cīnd vesel cīnd trist, cīnd mort cīnd viu, neomenescul din el adună toate aceste haruri la gura fluierului şi le porunci să cīnte. Cīnta dracul, dar ce cīnta Īngerdaimonul! La fluierul lui, fluier care scotea cuvinte fermecate şi versuri, nu doar pietrele din gura iadului īncepură să plīngă de īnfloriră florile morţii, ci şi cenuşa plīngea, biata de ea, de se īnecau flăcările din iad īn lacrimile acesteia. Ptiu, drace, spuse dracul, de ştiam nu mă prindeam īn joc! Păi cu tine rămīn fără casă, fără meserie, fără flăcări, fără nimic. Poete, ia-ţi popa şi să nu te mai prind prin aste locuri. Dar, după cum vă spusesem, cīnd te īntīlneşti cu acest poet intri īntr-o stare neomenească, īncīt te īndrăgosteşti pe loc. Aşa se īntīmplă că īl urmară pe poet spre lumină toţi oamenii ajunşi īn  iad iar dracu nu putea să facă nimic, pentru că nu cunoştea nici o putere prin care să risipească dragostea sau să desfacă acest har care atrage.

Popa fu slobozit, īnsă, pentru ajutorul primit, trebui să rămīnă īn custodia poetului 7 ani. Īn următoarea zi, neasemuitul poet, mergīnd la fel ca īn ziua precedentă fără nici un scop, dădu de un doctor care şi acesta plīngea, nici pe acesta nu-l puteai opri cu nici o descīntătură din cer sau de pe pămīnt, şi acesta căzu īn hăul dracului şi, īn cele din urmă, fu apostrofat de drac, pentru că lua bani de la bolnavi, bani necinstiţi, şi că-i umilea,  apoi ajunse doctorul la dat cu lopata īn cenuşa iadului. De data aceasta, chibzui Īngerdaimon, nu-l mai duc pe drac de nas cu fluierul. Īi propuse dracului să se ia la īntrecere īn arta ţesutului. Dracul rīse şi, īn semn de bunăvoinţă, recomandă ca fiecare să-şi aleagă trei ajutoare. Cine va face cea mai fină, mai lungă şi mai complicată pīnză, se īnvoi dracul, acela īl cīştigă pe doctor. Zis şi făcut!

Īngerdaimonul poet ceru ajutor harurilor lui care-l transformară pe loc īn Arachne. Ce se mai distră vestita ţesătoare īmpreună cu trei prieteni din neamul arachneic! Degeaba chemă dracul pe şeful dracilor de pe pămīnt, pe şeful dracilor din cer şi pe cel din ape, că pīnza poetului era o operă de artă cu mii de īnţelesuri şi poveşti. Aşa cīştigă poetul şi custodia doctorului.

Dar ce să facă, oare, cu cei doi, se īntrebă Īngerdaimon. El nu simţea nevoie să stăpīnească nici sufletul omului, nici trupul lui. El era un īndrăgostit care mergea īn sus şi īn jos fără nici un rost, aparent, se minuna cīnd se asculta vorbind, plīngea la propriile cuvinte, rīdea, dansa, īncerca să să caţăre pe picioroangele medievale ale ploii, prindea soarele alergīnd de pe un vīrf de munte pe altul, īşi agăţa luna īn păr după ce se căţăra pe dealuri, şi nori, şi stele, dar de stăpīnit peste oameni nu-şi dorea. Nimic nu era mai preţios pentru el ca libertatea. Fiind pasăre, īnţelegea cel mai bine acest lucru. Orice creatură, īşi spunea adesea, are dreptul la libertate. Cum stătea el şi chibzuia asupra problemei, īi străpunse mintea un gīnd năstruşnic. Ce-ar fi să mă fac bolnav, apoi mort şi să văd cum se vor purta cu mine cei doi, apoi le dăruiesc ce am eu mai preţios, iubirea, şi-i las īn plata Domnului.

Se făcu şi bolnav, se făcu şi mort, păcat īnsă că, deşi cu atītea capacităţi şi haruri, nu se mai īnsănătoşi, nici nu mai īnvie, din cauza unui singur motiv. Iubea tot ce-l īnconjura şi tot ce-şi putea imagina, dar pe sine īnsuşi nu avea capacitatea să se iubească. Oricum, lumea a devenit mai frumoasă datorită Poetului, preschimbīnd īn frumuseţi tot ce atingea.

         L-am cunoscut pe acest poet extraordinar, cel mai mare, cel mai talentat, cel mai explozibil, cel mai frumos, cel mai teribil, cel mai creativ, cel mai suferind, cel mai egocentric, cel mai bolnav, cel mai persuasiv, cel mai inventiv, cel mai inteligent, cel mai şiret, cel mai inocent, cel mai nebun, cel mai vesel, cel mai trist, cel mai viu şi cel mai mort, acum cīţiva ani, cīnd nu ştia exact dacă e băiat sau fată, pentru că, am uitat să vă spun, poeţii sīnt ca īngerii, nu au sex, aşadar, era şi cel mai īnger, dar şi cel mai demon. Ce mai, era extraordinar! La īntīlnirea cu Poetul, e timpul să vă spun numele lui īn care a fost aşezat pentru puţin timp - Lucia Dărămuş, - intri īntr-o stare neomenească.

Lucia Dărămuş

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)