Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Poezia lui Eugen Dorcescu

la vremea re-lecturii

Mircea LĂZĂRESCU

Grafica de Hetco (Agero)

Cu un timp în urmă, Eugen Dorcescu mi-a oferit două din cărtile sale, apărute, de curând, la  Editura on-line Semănătorul din Bucureşti: Poetica non-imanenţei, 2008, şi Omul din oglindă, 2009. Cea dintâi adună scrieri de teorie, istorie şi critică literară, publicate, timp de trei decenii, prin diverse reviste ; cealaltă – Omul din oglindă – este cea de a doua antologie poetică de autor, după Omul de cenuşă, 2002. Aşadar, dacă adăugăm, acestor antologii, Biblicele (2003), unde se află, în stihuirea poetului, Psalmii, Ecclesiastul, Pildele şi Rugăciunea regelui Manase, şi dacă mai rânduim, pe acelaşi raft, recentul volum drumul spre tenerife (2009), avem dinainte toată creaţia lirică de până acum a lui Eugen Dorcescu.

Proza fantastică (Basme şi povestiri feerice, 2003), scrisorile literare (Scrisori la un prieten, 2001), cărţile de eseuri (Metafora poetică, 1975 ; Embleme ale realităţii, 1978), interesantul experiment prozastic Histoire d’une nevrose, 2007, le pun, pentru moment, cum s-ar zice, între paranteze. Mă rezum, deci, la câteva concluzii, pe care mi le-a prilejuit lectura, când succesivă, când în paralel, a cărţilor amintite la începutul acestor şiruri : Omul din oglindă, poezie, pe de o parte; Poetica non-imanenţei, teorie literară, eseistică, pe de alta.

În contextul lecturii unei reuniri – a unei sume –  de texte (studii, articole, interviuri şi, concomitent, opere de creaţie, şi unele şi celelalte ale persoanei în cauză, Eugen Dorcescu), mi s-a relevat faptul că re-lectura unor creaţii poetice e re-luminată de existenţa şi de opera, în ansamblu, a scriitorului –  e re-luminată, altfel spus, de dinafara a ceea ce e prezent în textul liric, accesibil tuturor. Voi încerca să mă explic, în cele ce urmează.

În primul rând, studiile  şi analizele de "poetică" – privitoare la simbol, metaforă etc. etc. – , care precedă majoritatea creaţiilor poetice, o dată recitite, te îndeamnă să re-parcurgi textul poetic; şi, implicit, te îndeamnă la o noua receptare, altfel înţeleasă, a textului formulat prin poezie. Acest fapt e rar – poate unic – printre poeţii români, care au pornit înainte cu talentul lor incontestabil şi s-au menţinut în cadrul acestuia, recepţionând, eventual,  în urma criticilor şi a altor comentarii, anume sugestii.

Deci, chiar dacă elaborarea aşa-zicând specializată într-ale teoriei literaturii, în retorică, în stilistică etc. a lui Eugen Dorcescu  ar putea fi criticată sau dispersată în vastitatea confruntarilor ce se petrec în orice ştiinţă particulară, articularea acesteia cu opera poetică "ulterioară" a autorului are, în acest caz, insist, o semnificaţie specială şi prilejuieşte o reflecţie cu totul aparte asupra textelor sale lirice.

În al doilea  rând, opţiunea  lui Eugen Dorcescu pentru profunzimile trăirilor cu sens mistic, preocuparea sa explicită pentru poetica mistică şi pentru cea inclusă şi cuprinsă în varii texte – care nu totdeauna s-au pretins   a fi « estetice » (e vorba, spre exemplu, de Sfânta Scriptură) redimensionează, de asemenea, lectura operelor poetice ale autorului, cel puţin a celor mai recente. Cineva care a petrecut ani de zile alături de secţiuni biblice precum Psalmii, Ecclesiastul, Pildele,  Rugăciunea regelui Manase, "versificându-le", nu este un poet care, în creaţia sa,  ignoră trăirile adânci; iar faptul că, în calitate de cititor, ajungi să fii avizat asupra acestui lucru (pe care-l ştiu, esenţialmente, doar foarte puţini intimi), îţi permite  o relectură recalibrată a operei sale poetice, în întregul ei.

În sfârşit, activitatea de comentator, de analist al operelor literare – trecute şi actuale – , în măsura în care poziţionările sunt reunite, ocazionează o viziune asupra poeticii româneşti, alta decât cea care rezultă din istorii literare sau din contactul direct, circumstanţial, cu autorii.  Această viziune se articulează cu celelate, în cazul de faţă, pentru a configura ceea ce s-ar putea numi prezenţa – încă, printre noi – a unui personaj care face parte din respectabila clasa a intelectualilor, acum pe cale de dispariţie.

Omul din oglindă, aşadar, cuprinzând câteva din cele mai izbutite cărţi de poezie ale lui Eugen Dorcescu: Elegii, Moartea tatălui, În Piaţa Centrală. Textele acestea, parcă de pe altă lume, le-am printat, pentru a mă reculege cu ele, câteva zile, ca la o mănăstire.

Mircea  LĂZĂRESCU

Ianuarie 2009

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)