Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

CORIN BIANU - 

POLITOLOGIE LIRICĂ

Autor al mai multor volume de poezie, George Coandă este un creator neastâmpărat. Impus relativ târziu, dar meritat şi incontestabil, ca întemeietor al ştiinţei geocivilizaţiei (şi al primului dicţionar de termeni) a publicat şi continuă să publice numeroase cărţi de versuri şi de jurnalistică, toate competitive şi cu profil distinct. Spaţiul nu ne permite să enumerăm plachetele de versuri apărute sub semnătura acestui veşnic tânăr scriitor, ziarist, istoric, dar vom sublinia că este creator al cosmo-poeziei, al lirirunei, al poemului-comentariu, ca forme fixe de poezie şi... Până la a le defini ca specii în parte (ajutat sau nu de timp), constatăm că, prin însuşirile lor, toate acestea sunt, din primul până la ultimul rând, poezie de calitate.

Credem că recentul Mic tratat de politologie reflexivă reprezintă urmarea necesară a geopoliticianului poet. Lirica, în condiţiile social-politice actuale de tranziţie de la un tip de societate la altul, îl forţează pe poet, să expună, nu doar “polenul” (ca în poema tradiţional-lirică), ci şi veninul benefic al acului “albinei”, dezvăluind deci şi celălalt element care contribuie (îndeobşte, nevăzut, dar asumat tacit) la rezultatul poetic final. Este o atitudine responsabilă deja, artistul se arată întâi în calitatea sa de cetăţean şi apoi, îşi îndeplineşte datoria faţă de cetate, cu uneltele muncii sale! Rezultă o creaţie lirică direct angajată, un lirism ancorat în realitatea clipei, folosindu-se în acest sens de recuzita adiacentă a satirei, a ironiei şi chiar a sarcasmului persiflant... 

George Coandă nu este primul care dă la iveală o carte ce îmbină valenţele candide ale lirismului cu cele acide ale satirei, deşi judecând după datarea pieselor (1990-1997) ar fi fost printre primii de după 1990. Aşadar, poetul simte că elementele liricului se dovedesc neîncăpătoare pe lângă tot ceea ce vrea să transmită el şi, fără complexe, fără modoificări radicale de substanţă, rămânând în fond acelaşi, trece la exprimarea satirică a adevărului terestru românesc (îmblânzită de lirismul său funciar)... Să ieşi  în mijlocul Cetăţii/ Şi să spui devărul./ Adevărul cui/(...) Deţine cineva, oricare ar fi ăla/ cheia de boltă a ADE-VĂ-RU-LUI?/Aiurea!... sau: Între noi şi neant/ există ideea de frustrare/ şi de cădere liberă,/ cât şi ideea de A NU FI.// Aunecă umbra unei Lumini/ peste ceea ce am mai putea/ încă A FI

Diatribele poetice sunt împotriva celor de alături, a semenilor care ar trebui să se implice în îndepărtarea racilelor sociale şi în îndreptarea stării dezastruoase de lucruri din ţara noastră şi de aiurea, dar... relele împotriva unora dintre oameni sunt făcute de alţii dintre ei, tot oameni! Salvarea – pentru că poetul şi arta lui se înscriu în linia tonică a supravieţuirii, ca orice artă autentică – nu mai poate veni decât de la Dumnezeu! Când Iisus, fiul lui Dumnezeu şi al Omului/ A fost răstignit pe cruce/ în cetatea lumii, la Ierusalim, pe Golgota,/ dregătorul Ponţiu Pilat, înaintea mulţimii,/ s-a spălat pe mâini/ (şi de atunci toţi oamenii politici/ se spală pe mâini, într-un fel sau altul)./ (...) Iisus Nazariteanul, regele iudeilor,/ a fost urcat pe cruce/ cu o coroană de spini pe frunte/ şi între doi tâlhari/ (şi de atunci s-au înmulţit,/ în parlamentele lumii,/ tâlharii, pentru că Iisus/ s-a înălţat la ceruri./ (...) Dar va veni El, Mântuitorul Omenirii,/ şi va birui fiara,/ şi pe împăraţii Pământului,/ pe Gog şi pe Magog,/ şi va pedepsi,/ pentrtru desfrânările-i politice,/ de tot felul,/ cetatea cea mare a Babilonului./ Şi vom striga cu/ sufletul plin de speranţă/ întru pedeapsa/ vânzătorilor de neamuri,/ mărturisindu-ne:/ Vino, Doamne Iisuse! Amin! (Patimile Mântuitorului). Sau încă un alt eşantion: Se va face lumină/ (sau o lumină vesperală)/ în Omenirea de-Apoi/ (de după pragul exorcizat/ al secolului/mileniului)/ şi ne va curăţa/ (sau purifica) Ioan Botezătorul/ într-o planetară Abluţie/ a altui Iordan/ când veni-va, venindu-ne-n/ sângele plin de mâlurile lumii/ încarcerate, Mântuitorul./ (Într-un alt Iordan botezându-ne)

Salvarea, în viziunea poetului, ar veni aşadar de la Dumnezeu, dar – şi aici este substratul tonic al artei sale – tot prin mesageri umani, tot prin omul însuşi pentru semenii lui! Lecturând captivaţi Micul tratat... avem deci în faţă un mesaj civic îngemănat strâns şi indestructibil cu cel liric, pentru repararea şi consolidarea valorilor general-umane în scopul supravieţuirii şi îmbogăţirii speciei...

CORIN BIANU

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com