Prof. dr. Mircea Eugen Şelariu şi Supermatematica 

incită la atitudine lirică

Ing. Ioan Ghiocel

Primul volum, în care-au fost expuse  funcţiile supermatematice de variabilă excentrică [cu excepţia funcţiilor cosinus excentric (cex), sinus excentric (sex), amplitudine şi beta excentrice], a facilitat familiarizarea (celor interesaţi) cu  teme expuse în cadrul unor cursuri universitare, de-a lungul anilor 1986-2003, la Facultatea de Mecanică din Timişoara, la Asociaţia Astra Română Timişoara, la cursul de MECATRONICĂ (susţinut de autor pentru studenţii TCM din anii IV şi V) etc.  Apărut fără corectură, întâiul volum are, evident, destule greşeli, pe care şi le asumă, la paritate, autorul şi editura. Chiar şi în aceste condiţii, volumul s-a  epuizat cvasiinstantaneu, la succesul de public (avizat) contribuind în egală măsură conţinutul ştiinţific interesantissim, de care se face vinovat autorul, cât şi grafica de excepţie, pentru care se cuvin aprecieri superlative d-lui prof.dr.ing.Sabin Ionel, senior editor la Editura POLITEHNICA din Timişoara.

Dacă, în volumul anterior, pentru familiarizarea cititorului cu o  problematică atât de insolită, autorul găseşte necesar să insereze o prefaţă de 11 pagini şi  capitolul introducere de 29 pagini, în volumul de faţă, consacrat funcţiilor supermatematice de variabilă centrică, „inventariază” nu mai puţin de 163 ABREVIERI şi NOTAŢII. Fiecare capitol se deschide cu câte un motto inspirat, „semnat”, deopotrivă, de matematicieni (Bezikovici, Jacobi, Klein, Weierstrass etc), fizicieni( Einstein, Heisenberg ş.a.), scriitori - filosofi (Nichita Stănescu, Ayn Rand) şi chiar de politicieni (Charles Wilson). Încântat de o asemenea bogată secreţie aforistică, nici subsemnatul nu rezistă tentaţiei citării. Astfel, nu pot omite confesiunea lui Ion Barbu, potrivit căreia „Poezia este o prelungire a geometriei”, iar, prin extensie, aş zice că, mai abitir, SUPERMATEMATICA  incită la atitudine lirică (chiar şi) în cercetarea ştiinţifică.

Dacă renumitul compozitor francez, Claude Debussy, şi-a „botezat” una dintre compoziţiile pentru pian „Terasa de audienţă a clarului de lună”, să nu ne mirăm  când dl.prof. dr. ing. M.E.Şelariu, sub presiunea inflexiunilor şi faldurilor gândului, reuneşte cuvinte care n-au mai stat alături de la întemeierea lumii, precum „cerc al amortizărilor vâscoase liniare” , „funcţii elevate”, „funcţii exotice”, „dreapta definită ca degenerată a strâmbei”  ş.a.m.d.. Capitolul prim din volumul doi [marcat cu 9 (9 fiind ultimul capitol, neterminat, al vol.I), pentru a da continuitate şi unitate lucrării în ansamblu], tratează excepţiile menţionate în primul paragraf.  Impresionează acurateţea, claritatea, combinaţiile coloristice ale nenumăratelor reprezentări grafice, încât se poate afirma, fără exagerare, că  „figurile” respective sunt „fructe” ale unui răsfăţ metaforic, care tronează suveran asupra formelor şi cromaticii, căci, la o lucrare de genul acesta, ni se confirmă extinderea noţiunii de metaforă şi în afara domeniului strict literar.

EXCENTRICELE - CURBE SUPERMATEMATICE fac obiectul capitolului 10. După un documentat periplu istoric, aflăm ca „fiecărei centrice îi corespund o infinitate de excentrice, pe când, numai într-un singur caz (al excentricităţii nule), printre infinitatea de excentrice se află şi câte o singură centrică”. Facem cunoştinţa cu excentricele circulare, eliptice, hiperbolice, parabolice, evolventice, spirale, cicloidale etc., cu familii de excentrice dexoidale sau rexoidale, cu suprafeţe derivate din ecuaţiile profilului Jukowsky, cu SSM de forma unor vaze de flori, ori chiar de forma unei statui stilizate a lui Budha.  Toate in „veşmânt” grafic de excepţie. În continuare(cap.11) este sondat SISTEMUL OSCILAŢIILOR EXCENTRICE, respectiv se trece la REZOLVAREA UNOR ECUAŢII DIFERENŢIALE cu funcţiile cosinus şi sinus excentrice,  într-un amplu şi doct expozeu. Autorul face paradă (neostentativă) de erudiţie, mişcându-se dezinvolt într-un domeniu interdisciplinar (matematică-fizică-inginerie) şi învederând, dacă mai era nevoie, multiplele faţete ale poliedricei sale personalităţi.

Ca să-l cităm pe însuşi autorul, „pentru a reduce cât mai mult petele albe ale matematicii, e necesară introducerea secţiunii INTEGRALE ŞI FUNCŢII ELIPTICE EXCENTRICE”(cap.12) , întrezărindu-le un „viitor luminos”, întrucât „e normal  ca şi SUPERMATEMATICA să se extindă nedefinit, deoarece numai infinitul este locul unde se produce ceea ce nu se poate întâmpla”. Sub genericul FUNCŢII COMPUSE AUTOINDUSE ŞI FUNCŢII INDUSE (cap.13), sunt inventariate diverse FUNCŢII MATEMATICE VECHI ŞI NOI, DERIVATELE FUNCŢIILOR CIRCULARE CENTRICE VOINOIU etc. şi, între multe altele, se valorifică prilejul pentru REDEFINIREA FUNCŢIILOR SUPERMATE-MATICE CIRCULARE EXCENTRICE DE VARIABILĂ EXCENTRICĂ. Îmi fac o datorie de conştiinţă revenind cu aprecieri superlative pentru construcţiile grafice, între care nu puţine, cu  deosebire in ultimele capitole (14 – 20), în reprezentare 3D.

Este greu să rezum , în câteva rânduri, conţinutul atât de dens al unei lucrări, precum cea prezentă.  Pot afirma, fără  teamă de exagerare, că orice „cititor” de bună credinţă, are de câştigat şi va părăsi lectura cu mintea şi inima înălţate pe un soclu de certitudine.  Un text cu cea mai mare acoperire de materie cenuşie pe cm2, al unui autor care se mişcă numai printre repere fundamentate ştiinţific, nu poate fi decât binevenit în orice bibliotecă personală. Nu este exclus să apară şi câte un profesionist al căutării nodului în papură, care să depisteze vreo virgulă lipsă, ori vreuna prisositoare. În această „materie” este de notorietate cazul pictorului Apelles, căruia un cizmar i-a făcut observaţie cu privire la  modul în care  erau reprezentate legăturile sandalelor într-un tablou. Cu toată strădania de a-mi acidula spiritul critic, n-am găsit nici cel mai mic temei să pot aduce acuzaţii cu adresă la opul prefaţat.  Dimpotrivă, recunosc, şi o afirm cu toată răspunderea: e de ordinea evidenţei că  SUPERMATEMATICA este o valoare. Iar, contra evidenţei probe nu există.

Ing. Ioan Ghiocel

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com