Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Proiecţia pronominală

în  axiologiile etnice

Iulian Chivu

Mărci ale spiritului etnic, cuvintele, prin denominaţie, sunt simultan  axiologii în flexiune în toate sistemele lingvistice operaţionale (idiomuri), iar vorbirea curentă nu totdeauna îşi găseşte satisfacţii semantice în conotativ, ci predilect în comunicativ, în dialogistic. Trăire semantică însă, conotaţia s-a confruntat în chip fericit cu esteticul monologistic pe care şi l-a supus subtil sub hipocrizia condiţionării; coabitare în care a triumfat nu limba, ci limbajul. O  lucrare celebră a lui  Wilhelm von Humboldt  (Über die verschiedenheit des menschlichen sprachbaues und ihren einfluss auf die geistige entwicklung des menschengeschlechts// Despre diversitatea structurală a limbilor omeneşti şi influenţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii) vine să ne releve cum etnicul se ascunde în gândire, de unde străbate în perspective ontice centrate diferit în paradigma eului; perspectiva nominativităţii, a dativităţii şi a complexualităţii acuzativale. De aici sineitatea şi mineitatea datorate, în optica lui G.H. Mead (Self and Society), instinctivităţii mentalului omenesc, moduri imaginative structurante ale firii, diferenţiate şi diferenţiatoare totodată, pe care se fondează personalitatea individuală şi cea  etnică. „Asupra limbii acţionează evident nu doar dispoziţia  originară a specificităţii naţionale, ci şi orice schimbare produsă în timp în orientarea interioară”, notează Humboldt în lucrarea amintită (§203). Autorul găsea în limbile naturale spiritul etnic cu ameninţările lui, mediocrităţile istorice ale sufletului naţional, inclusiv acea „oboseală a popoarelor”, despre care  avea să vorbească  N. Iorga în prelegerile sale din 1940.

 Idiomul, însoţind de geneza eului, se  mişcă neutru în nobleţea sineităţii, de unde semnifică şi întreţine mineitatea în raportul ei cu alteritatea. Pronumele este doar oficiantul, sacerdotul care mediază între religia gândirii şi păcatele firii în fiindul ei, în conformitate cu ceea ce numim spirit etnic (Volksgeist). Pronumelui, proiecţiei axiologiilor pe această ordonată, i se îndatorează tendinţele sufletului (Seelenregung), diferenţiate după manifestarea aristocrată a sineităţii sau  după  existenţialismul mediocru al mineităţii. Cred că diferenţierea între limbi (Sprachverschiedenheit) este mai concretă decât diferenţierea între civilizaţii. Şi tot din paradigma eului, prin situarea în dativitate sau în complexualitate acuzativală ne asumăm o anumită specificitate spirituală (Geisteseigentümlichkeit). Omul, ca fiinţă graţiată, vine cu facultatea de a gândi (Denkvermögen) nediferenţiat din condiţia sa de fiinţă nevoită şi s-a identificat într-un mod de a gândi (Denkweise) după ce şi-a definit opţiunea în paradigma sineităţii sub presiunile fiindului; ontica lui a fi -oricum, a fi -cu toate că, a fi -ca dăinuire, a fi -ca devenire, a fi -semnificând. Limbile postadamice nu s-au mai putut despărţi de gândire; acest sincretism a păstrat în intersubiectivitate şi materialitatea vorbirii şi revelaţia gândirii pe un teren aparent anomic, unde eul  poate fi  doar umbrit de personalitate, nu şi anulat de ea. Ceea ce se îmtâmplă cu nevroticii  exemplari, charismatici ai solitudinii, şi eul lor expansiv dar neprolific, e doar un caz de patologie, un decalaj greu de recuperat, în primul rând fiindcă ei văd în armonia socială latura sodomică înaintea celei madonice, mefistofelicul, nu teandricul, fiinţa nevoită, nu fiinţa graţiată. Eul defensiv, în schimb, se face vinovat de o altă maladie ontologică; angoasa pascaliană a existenţei, neputinţa de a atinge nici împlinirea, nici prăbuşirea, dar rămâne suspendat între ele în suferinţa neasemănării. Această suferinţă este o maladie a eului, nu şi a alterităţii, iar între cele două, aşa-zisa balanţă nooscopică rămâne înclinată ca măsură în favoarea eului, iar ca grad în favoarea alterităţii. Măsura cristologică împacă lucrurile situându-le în afara ei recuperatoriu (determinându-le să-i urmeze) sau irecuperatoriu  (nu însă şi părăsindu-le). Cum însă nevoile dialogisticii, aceasta înseamnând mai mult decât eu-tu, au primit răspunsuri diferite în funcţie de tipologiile limbilor (izolante, aglutinante, flexionare, incorporante) sau pe familii de limbi (indo-europene, uralo-altaice, caucaziene, semito-hamitice, negro-africane, dravidiene, munda, australiene, amerindiene, papua, tibeto-birmane, sinitice, thai etc.), ele se explică doar pe baza  prevalenţei ontice în raporturile  sintagmatice sau în cele paradigmatice, unde eul se remarcă  în existenţialismul mediocru al mineităţii, respectiv în aristocratismul sineităţii, ceea ce motivează în chip particular semnul lingvistic, morfo-lexicalitatea, semantica, etimologia. De aici şi nivelul de vizibilitate a grupurilor sociale, ca etnii, cu grade diferite de cuprindere a lumii prin care se situează, după unii, în front region (regiuni din faţă) sau back region (regiuni din spate) ale afirmării lingvistice a eului etnic. Relativităţile axiologice le găseşte astfel pe unele în suferinţa neasemănării, iar pe altele în cea a neîmplinirii, chiar dacă istoria nu le afirmă totdeauna ca atare. Obiectiv, românii suferă de neîmplinire, dar subiectiv trăiesc în neasemănare, pe când nemţii, de pildă, trăiesc subiectiv în neîmplinire şi suferă obiectiv de neasemănare. Şi aceasta, fiindcă eul german este unul propulsiv,  pe când cel românesc este predilect  compulsiv. Limba germană, ca urmare,  se afirmă în Geistesbahn (traseu spiritual), iar limba română în Volksgeist (spirit al poporului). De aici şi dificultatea mai mare cu care neamţul învaţă o limbă romanică, de pildă. Aş aminti cazul celebru al ambasadorului german la Paris, Kalemberg, care stâlcea cuvintele spre amuzamentul francezilor înşişi, de unde etimonul calamburului, parahreză a cuvintelor ce alunecă în substituiri  surprinzătoare de paronime. Limbajul acuză şi el o angoasă  a fiindului său, iar comunicarea devine non-comunicativă tocmai din lipsa de angajament faţă de mesaj a sinelui. Ar fi de aşteptat atunci o eclipsare a sinelui, dar aceasta nu se produce decât în metalimbaje ori în limbajul neutralizat al ştiinţei (vezi şi concluziile Ivanei Markova în Dialogicality and Social Representations), dar nu din cauza triadei dialogice de tip Ego-Alter-Obiect, ci din cauza înclinării balanţei noologice spre împlinire. Gândirea este prin natura ei antinomică şi  realizează axial taxonomii opoziţionale,  themata (Gerald Holton, The Scientific Imagination), aflate inclusiv la temelia gândirii de simţ-comun prin antinomii de tipul noi-ei, disimulate şi disimulative în care sinele îşi statorniceşte în eu hermeneutica pronominală şi  urmează altă paradigmă decât cea a ordonatei  nominale, cu profunzimea ei epistemică, sau a celei  verbale, cu grandoarea ei ontică. Humboldt găsea o relaţie directă între desinenţele unei paradigme şi tipul, dacă nu chiar gradul de inteligenţă al poporului care a creat acea limbă ca idiom. Desigur, astfel de relaţii se pot stabili şi între sistemul vocalic sau cel consonantic al limbii şi înclinaţia etnică spre un anumit tip de inteligenţă, spre anumite laturi ale culturii, ale artei şi, nu în cele din urmă, spre vocaţia istorică, deschisă spre afirmare sau  cantonată în simplă potenţialitate.

Iulian Chivu

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)