Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Raveca VLAŞIN -

„Fresca amintirilor albastre”

Prof. Ion C. HIRU

             Ceea ce am îndrăgit nespus de mult la Raveca Vlaşin a fost modestia, blândeţea ardelenească, sensibilitatea vorbelor sale transilvane, cântările ticluite, făurind cu ele metafore de greutate nu numai în poezie, dar şi în comunicarea cu cei din jur, fiind o fire comunicativă, fiecare devenindu-i destul de repede, fără prea multe eforturi, prieten apropiat.

            Au trecut doi ani de când, într-un mai plin de florile primăverii, am cunoscut-o în inima Transilvaniei, în Clujul istoric, la întrunirea polului cultural al Ardealului, întâlnire organizată de către „Liga scriitorilor din Romania”, a cărei membră este, ai cărei membri suntem.

            Poezia vlaşină a Ravecăi este încărcată de amintiri, pe care le mărturiseşte cu sinceritatea ardeleanului, fie în volumul „Cartea copilăriei”, sau în versurile din volumul „Scame de zâmbet” din 2005, „Decareflecţii”, volum apărut în 2006 şi, nu în ultimul rând, titlul simptomatic „Fresca amintirilor albastre”, volum apărut în 2008, în care amintirile poetei, cu iz folcloric, ne plasează în melancolia trecutului, a clipelor mirifice ale copilăriei împodobite de albiţii străbuni, moşii şi strămoşii care au marcat copilăria, de cele mai multe ori fericită, a Ravecăi, a sensibilei Raveca, a sufletului ei de ardelean al Dejului românesc, născut în Religie şi Credinţă în Dumnezeul nostru şi al tuturora.

            Cotrobăieşte  Raveca prin cotloanele amintirilor cu bunii şi străbunii, veseli sau trişti, răsfoind cărţile cu poveşti ale Ilenelor Cosânzene şi Feţilor-Frumoşi transilvani, bunicul ori străbunicul, ocrotind pe cei mici cu sfaturi şi poveţe, cu clipe încărcate de dulceaţă. şi mare e dorul Ravecăi de moşneagul ce nu mai stă pe buturugă, îndrugând basme, „încheindu-şi povestea lui / Pe răbojul timpului”.

            Îşi caută bătrânii sfătoşi ai copilăriei sale, „turnurile de înţelepciune” cărora le zăreai ochii ageri printre colbul fumului din pipă, în care împingeau cu grijă tutunul, sau din ţigara ticluită cu grijă din foiţă sau ziar. Cu vocea lor tremurândă de povara anilor, ne îndeamnă spre biserica unde „ne-nchinăm la Sfânta Cruce / S-avem în câmp mălai şi grâne / şi sănătoşi să fim şi mâine”.

            Glasul dulce al bunicii, cântul ei doinit, sfârâitul fusului ce adună firul amintirilor din caierul vremilor, visele frumoase şi dulci în poala bunicii ce îi mângâiau sufletul…sunt vremuri de mult apuse.

Amintirile sărbătorilor de iarnă sunt încrustate adânc în inima şi mintea poetei ardelene: urările, colindele, obiceiurile, omătul mare şi proaspăt, irozii, jocul caprei, sorcova şi pluguşorul bat în uşa gospodarilor.

            Hora satului cu copile şi feciori în straie strălucitoare, deochiul babei Leana, care scotea răul, vremea secerişului, când în spic se legăna pâinea de mâine, fâşâitul ierbii ce cade sub ascuţişul strălucitor al coasei, căpiţele cu fânul care umple ieslea vitelor în zilele iernii, toate la un loc reconstituie fresca amintirilor albastre, spiritualitatea satului copilăriei nu numai al Ravecăi Vlaşin, ci al tuturor copiilor, de oriunde ar fi ei.

            M-am întâlnit cu Raveca Vlaşin, poetesa spaţiului rural al copilăriei, poetesa spiritualităţii pure a ţăranului român, a veşniciei care „s-a născut la sat”, tot în maiul florilor anului 2008 şi tot în Clujul mileniilor istoriei noastre. Aceeaşi doamnă a versului încărcat de amintirea locurilor natale, a simbolurilor biblice care atestă faptul că evocarea a fost aşezată în spaţiul sacralităţii, al curăţeniei spaţiului ardelean, al purităţii sufletului transilvan.

            Ne-am reîntâlnit anul acesta, de data asta în Domneştiul voievozilor basarabi, aici, la răspântia istoriei Ţării Româneşti, ai cărui oameni îşi au originea tot în spaţiul transilvan, în Răşinarii Sibiului, de unde străbate prin istorie versul poetului Octavian Goga, cel ce-a cântat amarul unui neam obidit, „jale ducând Mureşul şi duc tustrele Crişuri”.

            Aici, în Domneştiul lui Popa Niţă şi al urmaşilor vrednici, Raveca Vlaşin s-a bucurat de meritatul premiu pentru poezie, în cadrul concursului „Pe aripi de dor domnesc”. Domneştiul şi Dejul s-au adunat aici, pe malul râului Doamnei, la jumătatea distanţei dintre două foste capitale domneşti, Câmpulung şi Curtea de la Argeş.

            Nu-mi rămâne decât să apreciez talentul doamnei Vlaşin, prietenă şi colaboratoare a revistei „Pietrele Doamnei”, în paginile căreia Raveca a publicat şi continuă să publice versuri. 

Prof. Ion C. HIRU

Membru al Ligii Scriitorilor din Romania

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)