|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
În Himalaya pe vârful KALA PATTHAR (la 5550 metri altitudine) Scurtă recenzie şi impresii după lectura cărţii
Adrian Constantinescu, Germania
Una dintre figurile cele mai cunoscute ale diasporei române din Germania este domnul VIOREL BĂETU (foto stânga), din Mömbris (Aschaffenburg). Personal (deşi mă ocup indirect cam de prin anul 2001 şi direct, cam din 2004 de presa comunitară din Germania), nu am auzit de numele lui decât prin anul 2006, când dumnealui a început să scrie pe cele doua websituri mai importante de limbă română ce apar în R.F.G. Şi acum îmi aduc aminte de articole de mare valoare, cum ar fi "Quo vadis Homo Sapiens?", "Quod licet Iovis, non licet bovis!", "Catastrofa climatică şi vaca sfânta" şi altele, multe altele.
Ulterior am aflat că este vicepreşedintele asociaţiei "Ars-Longa" din Nürnberg (condusă de domnul D. Renon) şi că participă la organizarea de cenacluri literare în cadrul acestei asociaţii.
Trebuie să recunoaştem că nu orişicare dintre noi a avut ocazia să viziteze Nepalul, ba mai mult, să ajungă pe piscul "Kala Patthar" din masivul Himalaya înalt de 5.550 metri. Şi nu cu funicularul sau elicopterul, ci cu piciorul, bocancul şi "Alpenstock"-ul (toiagul de alpinist). Este adevărat ca pentru Munţii Himalaya (numiţi popular şi "acoperişul lumii"), cu piscuri ce se înalţă la peste 8.000 de metri (celebrul "Everest" - cel mai înalt vârf al lumii - 8.848 metri), altitudinea atinsă de Viorel Baetu (şi cei doi băieţi ai săi) de "numai" 5.550 metri pare insignificantă. Şi totuşi realitatea este alta! (foto: Munţii Everest)
- In primul rând au reuşit să ajungă "per pedes", la o altitudine cu peste 700 metri mai ridicată decât a piscului "Mont Blanc" din Munţii Alpi, care este după cum se ştie cel mai înalt din Europa.
- In al doilea rând cei trei nu au o pregătire specială de alpinism în sensul adevărat al cuvântului (căţărări pe stânci perpendiculare, cu funii şi toate celelalte dotări) şi totuşi, chiar şi numai ca "trekker"-i (drumeţi) au reuşit aceasta performanţă.
Şi nu în ultima instanţp, faptul că în cartea de mai sus ne sunt descrise cursiv, în cuvinte simple, dar fascinant şi atrăgător în acelaşi timp, Nepalul şi viaţa poporului nepalez, face ca această carte să se citească uşor, relaxant, sau cum s-ar zice, să o sorbi "de la o coperta la cealaltă".
(foto din colecţia dl. Băetu, "la odihnă", locaţia "Nepal")
Dar să revenim la cartea domnului Baetu. Aşa mic şi izolat cum este, Nepalul, poporul nepalez are o dezvoltare culturală şi spirituală impresionantă. Temple, pagode, diferite construcţii istorice cu vechimi de secole şi secole, ca şi în ţara vecina India. Realitatea este că atunci când culturile de pe valea Gangelui, Hindusului (India), Yan-Tze-Kiang-ului (China), Tigrului si Euphratului (Persia si Iraq) erau în floare cu câteva milenii încă "Inainte de Christos", în Europa umblau încă oamenii de Neanderthal îmbrăcaţi în blănuri de fiare sălbatice, fiind înarmaţi cu suliţe făcute din piatră întrucât nu cunoşteau încă fierul s.a.m.d.; trăiau încă în epoca pietrei.
(Foto: Imagine din Katmandu)
In plus domnul Băetu a făcut şi puţină (poate chiar puţin mai multă) propagandă ţarii sale de baştină, România! Poate că (datorită lui), ar fi posibil intr-un viitor nu prea îndepărtat, să se deschidă agenţii de turism româno-nepaleze.
Îi doresc din inimă domnului Baetu, celor doi bravi băieţi ai lui (Adrian - informatician şi Christian - medic veterinar), care trăiesc de asemeni în Germania şi fără de care expediţia din Nepal nu ar mai fi avut loc şi nici cartea "Trei doamne si toţi trei ..." nu ar mai fi fost scrisă, sa aibă succes pe mai departe în alte eventuale călătorii peste mari şi ţari!
Adrian Constantinescu Fotografii primită de la dl. Constantinescu Düsseldorf, Germania
-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Ce
ştim noi despre Nepal, despre nepalezi? Poate nici măcar cât ştiu
americanii, nemţii, englezii despre România, Bulgaria, Albania. Personal
ştiam că este situat între cele doua mari naţiuni şi ţari asiatice (la
sud - India, la nord - R.P.Chineza) la poalele sudice ale Munţilor
Himalaya. Ştiam ca sunt de religie buddhistă, ca şi vecinii lor de la
nord de Himalaya, tibetanii, buddhişti al căror şef spiritual, Dalai
Lama a fugit din Tibet in 1954, când comuniştii chinezi au ocupat
aceasta ţară (trăind in exil şi luptându-se "cu morile de vânt " pentru
recucerirea independenţei Tibetului). Credeam că sunt un popor înapoiat,
aparţinând lumii a treia sau a patra! Mai ştiam că nepalezii aveau un
fel de sectă numita "Gurkha" care, în vremea oc
Totul,
absolut totul este descris de autor în aceasta carte. Ce mănâncă şi ce
beau nepalezii, cum se îmbrăcă si cum se distrează, cum respectă religia
si tradiţia milenară, cum se lucrează în Nepal, de asemeni câteva
biografii ale unor cunoştinţe făcute in timpul şederii în această ţară.
Şi lucrul care iese peste tot în evidenţă: TURISMUL INTERNATIONAL, rolul
jucat de turism în dezvoltarea şi emanciparea ţării, rolul jucat de
veniturile realizate din turism in echilibrarea PIB-ului naţional, etc.
Dacă până şi în nişte cătune izolate la 4.000 sau 5.000 de metri
altitudine unde nici maşina şi nici avionul nu poate pătrunde, unde
întreg transportul de mărfuri se face pe yak (fratele nepalez şi tibetan
al bivolului european) şi totuşi există INTERNET-CAFE-uri pentru ca
turiştii (în special cei americani, australieni, japonezi, englezi,
germani), să nu fie rupţi de viaţa lor modernă - ei bine, CE SĂ MAI
SPUNEM?
