|
 REFLECŢII
CREŞTINE
Pr. Stavr. RADU BOTIŞ
GÂNDEŞTE-TE LA SUFLETUL TĂU
1. "Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", zice Domnul. Deci te
întoarce la Dumnezeu din toată inima ta, lasă la o parte lumea aceasta
cu atâtea păcate pentru că atunci numai, sufletul tău va găsi liniştea
atât de dorită.
De ce te frămânţi cu lucruri trecătoare, gândeste-te în permanenţă la
mântuirea sufletului şi atunci vei vedea împărăţia lui Dumnezeu
pogorându-se înlăuntrul tău. Împărăţia lui Dumnezeu este linişte şi
bucurie în Duhul Sfânt.
Domnul Iisus va veni la tine binecuvântându-te dacă va găsi în sufletul
tău loc pentru El, liniştea adusă de El este nesfârşită iar bunăvoinţa
Sa nespus de mare.
2. Pregăteste-ţi inima pentru Domnul, suflet credincios căci El vrea să
vină şi să locuiască înlăuntrul tău. El spune: "De mă iubeşte cineva,
acela păzeşte poruncile mele, şi Eu voi veni la el şi voi locui…". Lasă
pe Iisus ca să intre în inima ta, El va priveghea purtând grijă de
tine,oamenii sunt schimbători dar El rămâne în veac mereu lângă tine.
3. Nu te întrista când cineva ţi se împotriveşte ori se ridică asupra
ta; cel care astăzi este cu tine, mâine se poate ridica împotriva ta,
aşa sunt oamenii, schimbători precum vântul. Dar tu pune-ţi nădejdea în
Dumnezeu, El va răspunde în locul tău făcând ce este mai bine pentru
tine.
4. Pentru ce te uiţi în jurul tău? Aici nu este loc de odihnă pentru
tine, casa ta este în ceruri, aşa că nu te uita la lucrurile de pe
pământ decât numai în treacăt, nu te lipi de nimic din lumea aceasta ca
nu cumva să ajungi slugă a păcatului şi să te prăpădeşti.
Gândul tău să fie pururea la Cel Prea Înalt şi rugăciunea ta să se
ridice la ceruri, înăreşte-te în vremi de suferinţă, rabdă cu uşurinţă
gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
5. Domnul Iisus Hristos a fost batjocorit de oameni în lumea aceasta
fiind părăsit în mijlocul celor mai grele chinuri. El a fost chinuit şi
batjocorit pentru ca omul să fie răscumpărat din păcatul neascultării.
El a avut duşmani şi oameni care îi doreau răul, tu ai vrea să ai numai
prieteni şi binefăcători? Cum vrei să primeşti cununa îndelungii răbdări
dacă nu ai ieşit biruitor din toate încercările? Suferă deci împreună cu
Iisus şi pentru Iisus dacă în tine există dorinţa de a împărăţi alături
de El.
6.Dacă ai fi înţeles viaţa lăuntrică a lui Iisus şi dacă ai fi gustat
numai o fărâmă din iubirea Lui cea mare, atunci nu te-ai mai gândi nici
la prieteni, nici la vrăsmaşi. Dimpotrivă, te-ai bucura de ocările
primite, căci dragostea lui Iisus te face să nu mai ţii la tine.
Cine iubeşte pe Domnul şi cine iubeşte adevărul, cine s-a dezlipit de
poftele trupeşti şi cine a uitat de el însuşi, acela doar se poate
apropia de Dumnezeu, putându-se odihni lângă El chiar din viaţa aceasta.
7. Omul care este înţelept preţuieşte lucrurile aşa cum este necesar a
fi preţuite, el ascultă mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Cel care
nu se frământă cu gânduri deşarte, ci se îngrijeşte numai de propriul
suflet, acela poate să se îndeletnicească cu ceea ce este plăcut
Domnului care s-a jertfit pentru noi.
Creştinul adevărat îşi strânge uşor puterile sufletului său, căci el
niciodată nu le-a risipit pe toate. Munca şi grijile vieţii de toate
zilele nu îl tulbură cu nimic căci se învoieşte cu toate nevoile care
vin asupra lui. Cel care şi-a hotărât drumul sufletului său, acela nu se
frământă cu binele ori cu răul pricinuit de alţii; nimeni nu îţi poate
face răul pe care ţi-l faci tu însuţi.
8. Dacă ai fii aşa cum trebuie să fii, adică bun şi curat ai simţi
ajutorul, sporul şi desăvârşirea ta. Adesea eşti tulburat cu lucruri de
nimic, lucruri care îţi produc supărări; şi acestea ţi se întâmplă
pentru că nu vrei să răstigneşti poftele trupului şi să renunţi la
deşertăciuni. Nimic nu întunecă mai mult inima omului decât poftele
trupului şi doar dacă le curmi te vei putea gândi la Dumnezeu şi vei
putea gusta mereu din bucuriile sufleteşti.
Smerenia
1. Să nu pui niciodată preţ nici pe prieteni şi nici pe duşmani, în tot
ceea ce faci trebuie să ai grijă ca Dumnezeu să rămână în preajma ta;
păstrează-ţi cugetul curat şi El te va apăra pretutindeni căci răutatea
omenească nu poate să vateme pe cel care crede în Domnul. Dacă te vei
obişnui să taci şi să rabzi, Dumnezeu va fi lângă tine, deci lasă-te în
voia Lui şi vei primi ajutor dându-te pildă de smerenie tuturor.
2. Cel care îşi recunoaşte păcatele, usor potoleşte pe alţii şi se
împacă lesne cu cei pe care i-a supărat căci Dumnezeu ajută pe cel ce
este smerit şi îl fereşte de nevoi, se coboară la el umplându-l de
daruri iar din umilinţă îl ridică la mărire. Celui smerit îi descoperă
tainele Sale iar sufletul îi este liniştit pentru că nădăjduieşte
întotdeauna în Purtătorul (Proniatorul) şi Apărătorul Domn Iisus
Hristos.
Omul cel paşnic
1. Numai dacă esti paşnic vei putea să împaci pe alţii; omul care este
paşnic este mai de folos decât cel care este învăţat. Omul care este rău
la suflet lasă calea bună mergând către rău fiindcă iubeşte nelegiuirea
mai mult. Omul care este paşnic şi curat vede numai drumul cel bun, căci
având pace lăuntrică va urma numai calea binelui.
2. Uşor te pricepi să te lauzi şi să te dezvinovăteşti de păcatele tale
dar ai avea mai mare câştig dacă te vei recunoaşte că eşti un păcătos
iar pe aproapele tău îl vei vedea ca pe un om drept.
Nu este greu să trăieşti alături de omul bun si blând căci prin
bunătatea şi smerenia lui poţi şi tu cunoaşte adevărata cale ce te poate
face cu adevărat fericit.
3. Sunt mulţi cei ce sunt lipsiţi de linişte sufletească tulburând şi pe
alţii, aceştia sunt o grea povară atât pentru cei din jurul lor dar si
pentru ei înşişi.
…De altfel întreaga noastră pace sufletească în această viaţă atârnă mai
mult de răbdarea necazurilor decât de alungarea lor, căci acela ce rabdă
mult, acela va avea şi multă pace lăuntrică. Un astfel de om este
stăpânul său dar şi învăţătorul altora, el este prietenul nedespărţit al
lui Iisus precum şi moştean al Împărăţiei cerurilor.
Cugetul curat şi drept
1. .Două aripi îl ridică pe om de pe pământ: nevinovăţia şi
curăţia;nevinovăţia caută pe Dumnezeu, iar curăţia inimii îl găseşte.
Când inima te va mâna după voia lui Dumnezeu şi te va îndemna spre
lucruri de folos aproapelui, atunci poţi spune că eşti stăpânul tău;
dacă inima ta ar fi curată, lumea ar deveni pentru tine asemenea unei
oglinzi a vieţii şi o carte plină de învăţături sfinte. Nici o făptură
de pe pământ, oricât de neînsemnată ar fi, nu o putem vedea fără a simţi
că ascunde priceperea şi bunătatea lui Dumnezeu.
2. Dacă vei avea destulă nevinovăţie şi curăţenie sufletească, nu te vei
poticni de nici o piedică în viaţă.
Omul cu sufletul rău vede peste tot numai necazuri şi strâmtorări. După
cum fierul pus în foc pierde rugina şi scânteiază, tot aşa şi omul care
se lasă în seama lui Dumnezeu se dezbracă de trândăvie ajungând să
devină un om cu totul nou.
Veghează asupra ta
1. Să nu ne încredem prea mult în noi înşine fiindcă de multe ori ne
lipseşte darul şi priceperea de judecată. Prea puţină lumină este în noi
dar adesea o pierdem dacă nu o îngrijim. Repede simţim când ne supără
cineva dar prea puţin ne gândim cât de des noi supărăm pe alţii; cine
ţine socoteală de faptele sale, acela merge neţinând seama de
încercările ce se ivesc, pe calea mântuirii.
2. Cel ce este cu judecată dreaptă, va purta grijă de sufletul său; dacă
te-ai uita doar la tine şi la Dumnezeu, nu te-ai pierde în grijile
acestei lumi ce aduc doar necaz şi deznădejde. De voieşti să ai linişte
sufletească şi să te apropii de Dumnezeu, lasă totul la o parte şi te
gândeşte la tine însuţi.
3. Dacă te-ai dezlipi de grijile cele lumeşti, repede ai ajunge la
desăvârşire, iar dacă ţii seama de toate nimicurile uşor te împiedici.
Înaintea ta să nu fie nimic mai bun şi mai plăcut decât Dumnezeu şi
toate cele ce vin de la El, care pe toate le plineşte ca o mângâiere si
bucurie a inimii.
Bucuria unui cuget curat
1.,,Lauda omului bun este mărturia cugetului său". Pentru aceasta,
păstrează-ţi cugetul curat şi totdeauna vei fi plin de bucurie; cugetul
bun poate răbda oricât de mult pe când cugetul întinat este mereu
neliniştit şi tulburat. Cei răi niciodată nu vor avea bucurie trainică
nici linişte sufletească. Bucuria ta să fie atunci când săvârşeşti
binele.
Cei fără de lege nu au pace lăuntrică, urgia lui Dumnezeu se va ridica
degrabă asupra lor şi nimic nu va rămânea din agoniseala pe care au
dobândit-o, risipindu-le sfaturile cele viclene.
2. Omul care iubeşte pe Dumnezeu se poate lăuda chiar şi când este
încercat căci el se laudă în Crucea lui Iisus Hristos. Lauda pe care o
dă lumea este de scurtă durată şi totdeauna amestecată cu întristare.
…Lauda oamenilor buni este în cugetul lor, nu în gura lumii iar bucuria
celor drepţi vine de la Dumnezeu şi veselia lor iese din adevăr.
Cel care umblă după măriri pământeşti şi nu le urăşte din adâncul
sufletului său, acela se vede că nu ţine la mărirea cea veşnică. Câtă
linişte sufletească are cel căruia nu îi pasă de lauda lumii dar nici de
ocara ei.
3. Lauda nu te poate face mai bun decât eşti şi nici ocara mai rău, căci
tu eşti acelaşi. Omul te vede la faţă, dar Dumnezeu îţi vede inima, omul
se uită la faptele tale, dar Dumnezeu este cel care măsoară cugetele. Fă
bine întotdeauna şi nu aştepta răsplată pentru că aşa face omul cu inima
curată şi smerită; nu primi mângâiere de la nici o făptură omenească,
aşa se cunoaşte că ai curăţenie sufletească şi tărie lăuntrică.
4. Cel care nu aleargă pentru a vesti lumii faptele sale, acela se vede
că s-a lăsat întru totul în mâna lui Dumnezeu; va avea de câştigat acela
care este lăudat de Dumnezeu, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, fii
deci cu inima la Domnul şi nu te gândi la ce face sau ce spune lumea.
Păstrează-ţi dragostea pentru Iisus
1. Cu adevărat fericit este cel ce iubeşte din inimă pe Iisus; dragostea
pentru făpturile pământeşti este slabă şi înşelătoare pe când dragostea
pentru Dumnezeu este trainică şi nepieritoare.
Să ai prieten pe cel care nu se va despărţi de tine nici atunci când
toată lumea te va părăsi, şi care nu te va lăsa în deznădejde nici în
ceasul morţii dovedind adevărata prietenie.
2. Cât eşti în viaţă, dar şi în ceasul morţii să rămâi lângă Iisus,
încredinţându-te în mâna Lui, lasă-L să fie stăpânul inimii tale. Toate
nădejdile puse în oameni se vor risipi, nu te răzima pe trestia bătută
de vânt că omul este ca iarba iar zilele lui sunt ca iarba câmpului.
Adesea te înşeli dacă judeci lumea aşa cum o vezi din afară, iar în
locul folosului şi a uşurării pe care o cauţi în ea, vei găsi
întotdeauna numai pagubă şi necaz. Dacă vei umbla după pofte trupeşti,
le vei găsi şi pe acestea, dar toate vor fi doar necugetare a ta şi
depărtare de Dumnezeu.
Iisus,prietenul tău
1. Dacă Iisus este cu tine, toate îţi sunt plăcute şi nimic nu îţi pare
greu dar când El te părăseşte obosesti uşor. Când Iisus nu se aude
vorbind în inima ta, orice mângâiere este zadarnică; fericită este clipa
în care Domnul te cheamă de la necaz şi lacrimi către bucurie; câtă
pagubă vei avea atâta timp cât vei sta departe de El.
2. Nu îţi este de nici un folos dacă tu câştigi întreaga lume şi pierzi
pe Iisus, că lumea este un iad chinuitor pe când El este raiul plin de
veselie şi bucurie sfântă. Cel care găseşte pe Iisus va dobândi cea mai
de preş comoară, bucuria bunătăţilor iar cel care Îl va pierde, acela va
pierde tot ce are, viaţa fără de El rămânând neînsemnată.
3. Mare este meşteşugul a şti să vorbeşti cu Domnul şi mare
înţelepciunea să-L ţii întotdeauna aproape de tine; fii paşnic şi smerit
pentru ca El să rămână cu tine. Mai bine este să se ridice lumea
întreagă împotriva ta decât să pierzi harul Lui, cel mai nepreţuit
prieten al tău.
4. Pentru Iisus, iubeşte-i pe toţi semenii tăi, prieteni şi vrăjmaşi,
roagă-te pentru ei; fă aceasta ca o datorie de căpetenie şi vei găsi
împăcare în sufletul tău.
5. Rămâi curat şi fără de prihană, fereşte-te de orice păcat, nu
deznădăjdui ci te supune fără de cârtire lui Dumnezeu răbdând orice
lovituri; după iarnă şi frig vine vara, după noapte şi întuneric vine
ziua cu lumina ei, după furtună şi ploaie vine vreme frumoasă şi senină.
Nu umbla după mângâieri
1. Nu este greu să lepezi plăcerile acestei lumi trecătoare dacă te
gândeşti că poţi gusta din bucuriile cele cereşti, nepieritoare. Cel
sprijinit de harul Domnului merge cu usurinţă, plin de bucurie către
desăvârşire.
2. Sfântul Mucenic Laurenţiu a rămas nemuritor pentru că a ştiut să
înfrângă amăgirile lumii acesteia, răbdând fără cârtire pentru dragostea
către Iisus Hristos. Iubirea pentru Dumnezeu i-a fost grija de căpetenie
iar bucuriile cereşti au preţuit mai mult decât cele pământeşti.
La fel să faci şi tu: pentru dragostea faţă de Dumnezeu să renunţi la
tot gândindu-te că ceasul despărţirii de lumea aceasta va veni şi pentru
tine, trebuind să te găsească pregătit pentru întâlnirea cu Judecătorul
şi Mântuitorul tău.
3. Pentru a-şi înfrânge pornirile cele rele îndreptându-ţi inima numai
către Dumnezeu, omul trebuie să lupte vreme îndelungată. Cine poartă cu
adevărat în el dragostea pentru Iisus şi râvna fierbinte pentru fapte
bune, acela nu va cădea pradă ispitelor omeneşti, mereu el se va jertfi
pentru Domnul său.
4. Harul lui Dumnezeu să te facă mai smerit, mai hotărât şi mai înţelept
în toate lucrurile tale.
5. Cineva spunea simţind harul lui Dumnezeu: ,,Zis-am în inima mea: în
veci nu mă voi clătina". Dar când harul s-a depărtat de la el, a
adăugat: „Ţi-ai întors faţa Ta de la mine şi m-am tulburat". Totuşi, în
mijlocul acestei tulburări, el nu a pierdut nădejdea, ci se ruga
fierbinte zicând: ,,La Tine Doamne voi striga şi Dumnezeului meu mă voi
ruga". Apoi, culegând rodul rugăciunii sale şi mărturisind că a fost
ascultat, a spus:,,Auzitu-m-a Domnul şi m-a miluit, Domnul a fost
ajutorul meu".
La fel a fost şi cu Sfinţii, iar noi nu trebuie să pierdem curajul dacă
avem râvnă duhovnicească.
6. Oare în cine să nădăjduim şi în cine să ne încredem dacă nu în mila
lui Dumnezeu şi în aşteptarea cerescului Său har şi dar? Chiar dacă
trăieşti la un loc împreună cu oamenii cinstiţi, cu fraţii evlavioşi sau
te îndeletniceşti cu citirea cărţilor sfinte ori a cuvântărilor
frumoase, sau asculţi cântări de laudă către Dumnezeu; toate acestea
sunt în zadar dacă eşti părăsit de harul lui Dumnezeu. Nimic nu te poate
ajuta mai mult decât răbdarea şi lepădarea de sine, lăsându-te astfel în
voia Celui Preasfânt.
7. Nici un sfânt nu s-a înălţat aşa de mult fără să fi fost ispitit; nu
este vrednic să se ridice cu mintea la Dumnezeu acel care nu a răbdat
nici un necaz pentru Domnul. În urma oricărei ispite vine şi mângâierea
căci mângâierea cerească este făgăduită celor tari în ispite. ,,Celui ce
va birui, zice Domnul, îi voi da să mănânce din pomul vieţii".
8.Bunul Dumnezeu trimite mângâierea Sa, pentru ca omul să aibă mai multă
putere în lupta cu iscoditorul duşman diavolul. Acesta, mereu veghind,
pândeşte pentru a pune stăpânire pe om, îndepărtându-l de Dumnezeu.
Mulţumeste lui Dumnezeu pentru darurile Sale
1. Tu umbli după odihnă când eţti chemat la muncă? Mai degrabă fii
pregătit pentru a birui mereu ispita şi mai degrabă aşteaptă-te la
suferinţă decât la bucurie. Care om din lumea aceasta nu ar primi cu
plăcere bucuriile şi mângâierile sufleteşti dacă ar şti că acestea nu îi
vor fi luate niciodată?…Plăcerile lumeşti sunt deşarte şi ruşinoase, pe
când cele sufleteşti sunt dulci şi curate, izvorând din faptele bune şi
fiind împărţite de Dumnezeu celor cu inima curată. Nimeni nu se poate
bucura mereu de mângâierile dumnezeieşti fiindcă ispita nu zăboveşte să
vină.
2. Increderea prea mare în sine însuşi precum şi îndrăzneala fără de
rost a inimii omului, nu lasă harul lui Dumnezeu să se pogoare asupra
acestuia (a omului). Dacă harul lui Dumnezeu nu se pogoară dindestul
asupra noastră, vina este a noastră pentru că nu suntem mulţumitori faţă
de Cel ce a trimis acest har. Totdeauna se dă har celui care îl primeşte
cu mulţumire, căci Dumnezeu ia de la cei ce sunt mândri şi-L dă celor
smeriţi.
3. Mângâierea care îmi poate răpi pocăinţa nu îmi este trebuitoare nici
nu doresc înţelepciunea ce poate să mă ducă la păcatul mândriei, nu tot
ce este măreţ este şi sfânt; nu tot ce e dulce este şi bun, şi nu orice
dorinţă este curată. Nu tot ce pare oamenilor că este plăcut, este şi pe
placul lui Dumnezeu.
Omul care a primit înţelepciunea ca dar de la Dumnezeu, nu va îndrăzni
să se mândrească, ci mai încrezător îşi va mărturisi slăbiciunea.
4. Întotdeauna stai în locul cel mai de jos pentru ca mai apoi să
primeşti şi locul cel de sus. Sfinţii care au fost mari înaintea lui
Dumnezeu, au preferat să rămână mici înaintea lor înşişi, cu cât
chemarea lor era mai înaltă, cu atât inima le era mai smerită fiind
plini de fapte bune şi de slavă cerească, ei nu au umblat niciodată după
deşertăciuni omeneşti. Întării şi sprijiniţi de Dumnezeu, aceştia nu au
umblat după mărirea pe care o dă lumea, gândul lor fiind acela de a
proslăvi numele Domnului.
5. Chiar dacă ai fi încercat cu necazuri şi chinuri, primeşte-le pe
acestea cu bucurie că toate acestea sunt orânduite de către Dumnezeu
care toate le chibzuieşte pentru mântuirea sufletului tău.
Dacă doreşti să păstrezi harul lui Dumnezeu, mulţumeşte-I pentru toate
încercările şi ispitele ce vin asupra ta, rugându-L să te ajute să le
poţi birui. Roagă-te neîncetat, fii smerit şi cu băgare de seamă şi nu
uita că eşti un luptător pentru Hristos.
Ce puţini sunt cei care urmează lui Iisus
1. Sunt mulţi cei care ar dori să intre în împărăţia cerurilor, dar
puţini cei care iau Crucea lui Hristos pe umerii lor. Toţi ar vrea să
fie părtaşi la bucuria Lui dar puţini cei ce rabdă pentru El, multi
laudă minunile Domnului dar puţini primesc ocara Crucii Lui, mulţi sunt
cei care Îl iubesc atâta vreme cât nu dau de necazuri dar pentru o clipă
dacă El îi părăseste, ei încep să murmure şi să-şi piardă nădejdea.
2. Cel ce iubeşte pe Iisus, acela va fi binecuvântat în ziua necazului
şi strâmtorării şi răsplata îi va fi mare, căci slujitorii lui niciodată
nu rămân fără de plată.
3. Câte nu poate face dragostea pentru Dumnezeu atunci când este curată
şi neprefăcută de orice iubire de sine; cei ce se gândesc doar la
câştiguri şi la folosul lor arată lămurit că ei se iubesc pe ei mai mult
decât pe Iisus.
4. Rar se găseşte omul desăvârşit care a reuşit să se rupă de tot ce
este lumesc şi pământesc. Oare cine poate găsi pe cel ce este cu
adevărat sărac cu duhul, despărţit cu adevărat de orice făptură
omenească? Trebuie să-l cauţi ca pe un mărgăritar, până la marginile
pământului!…Dacă omul ar fi plin de fapte bune, evlavios, întelept,
totuşi îi mai lipseşte ceva: trebuie să se lepede de el însuşi
dezbrăcându-se de orice iubire de sine iar apoi să cugete că nu a făcut
nici un bine.
5. Niciodată să nu pună preţ pe faptele frumoase pe care le-a săvârşit,
doar să spună, cu inima curată că este doar un slujitor ce nu aduce nici
o roadă, după Cuvântul Adevărului: ,,Când aţi făcut tot ce vi s-a
orânduit să faceti, ziceti:-Slugi netrebnice suntem.”
Nimeni nu este mai bogat, mai puternic ori mai slobod, numai cel care a
ştiut să părăsească toate, să se lepede de el însuşi, aşezându-se pe cel
mai din urmă loc.
Sfântul drum al Crucii
1. Cât de greu par pentru mulţi cuvintele lui Iisus: ,,Leapădă-te de
tine, ia-ţi crucea şi vino după Mine", dar cu mult mai greu le va veni
în ziua de apoi, când li se va spune: ,,Duceti-vă de la Mine
blestemaţilor, în focul de veci!". Cei care ascultă acum cu bucurie
glasul ce îi îndeamnă să-şi ia crucea şi să se supună, atunci nu se vor
înfricoşa de osânda cea veşnică.
Când va veni Domnul pentru judecată, pe cer se va arăta semnul Fiului
Omului-semnul Sfintei Cruci. Atunci, toţi ucenicii crucii care în viaţa
pământească au urmat pe Iisus cel răstignit, se vor apropia, plini de
încredere de Dreptul Judecător.
2. Crucea este mântuirea noastră, în cruce este viata, ea este
apărătoarea credincioşilor, izvor al bucuriilor cereşti, bucuria
duhului, desăvârşirea cea mai mare, sfinţenia cea mai înaltă.
Prin jertfa de pe cruce, Iisus a adus mântuirea sufletului şi nădejdea
pentru viaţa veşnică. El a mers la Golgota pentru ca tu să te bucuri că
Răscumpărătorul te pretuieşte şi poartă grijă de sufletul tău. Dacă vei
fi părtaş al patimilor Lui, vei cunoaşte mărirea.
3. Totul atârnă de jertfa crucii şi de răstignirea poftelor trupeşti,
totul trebuie să însemne jertfire continuă şi pregătire pentru cer.
4. Uneori ţi se pare că Dumnezeu te părăseşte, alteori te supără
aproapele, adesea tu eşti o povară pentru tine însuţi. Nicăieri nu vei
găsi mângâiere şi alinare, căci trebuie să suferi, după voia Domnului
care doreşte să te deprindă cu suferinţa pentru a te supune fără
cârtire, şi să ieşi din necazuri cu inima smerită. Trebuie să suferim
adesea pentru a dobândi liniştea lăuntrică iar apoi să fim vrednici
pentru a primi cununa nemuririi.
5. Dacă vei lua crucea de bunăvoie, vei fii îndrumat şi îndreptat către
limanul dorit unde nu este durere. Iar dacă vei lua crucea doar din silă
şi nevoie, atunci îţi vei îngreuia picioarele tale iar va fi
supărătoare.
6. Tu crezi că vei putea scăpa de ceea ce nici un om nu a putut scăpa
niciodată?…Crezi că a fost un sfânt în lumea aceasta care nu şi-a purtat
crucea sa fără de suferinţă? Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Domnul
nostru nu a fost lipsit nici un ceas măcar de cruce cât a fost pe
pământ, cunoscând numai durere şi suferinţă din partea celor ce l-au dat
la moarte.
7. Toată viata Mântuitorului Iisus Hristos, aici pe pământ. a fost un
calvar şi o luptă împotriva păcatului, iar tu umbli după odihnă şi după
bucurie? Te înşeli amarnic dacă vei căuta altceva decât suferinţa; cu
cât vei merge mai departe pe calea desăvârşirii sufleteşti, vei fii
încercat, dar povara crucii tale nu va fii mai mare decât o poţi duce
tu.
8. Omul pe care Dumnezeu îl încearcă, nu va rămânea fără de mângâieri,
greutatea necazurilor se schimbă într-o încredere dulce, iar cu cât
trupul este mai slăbit, cu atât sufletul se va întări mai mult prin
harul Domnului.
9. Nu oricine poate să-şi înfrâneze sufletul şi să-şi ia crucea fugind
de toate măririle deşarte, suferind necazuri şi nenorociri în această
viaţă….Dacă te gândeşti numai la tine, niciodată nu vei putea să ajungi
acolo unde trebuie. Dar dacă te vei lăsa în mâinile Domnului, vei fii
îmbrăcat cu putere de sus, nu îţi va fi teamă de vrăjmaşul sufletului
tău (diavolul) pentru că vei fii înarmat cu credinţă şi păzit de crucea
lui Iisus.
10. Fii întotdeauna gata, ca o slugă bună şi credincioasă a lui Iisus
pentru a duce cu bărbăţie Crucea Domnului tău, Cel care s-a răstignit de
voie pentru tine. Fii gata să rabzi necazuri şi nenorociri în această
viaţă plină de dureri, bea cu bucurie paharul Domnului dacă ai dragoste
fierbinte faţă de El şi dacă vrei să ajungi la mărirea Lui.
Dumnezeu nu va întârzia să-ţi trimită măririle Sale, deci fii gata să
suferi, toate necazurile priveşte-le ca pe mângâieri, ele nu sunt
vrednice de mărirea vieţii viitoare şi a slavei cereşti.
11. Atunci când vei simţi că suferinţa e dulce şi te vei deprinde cu ea,
atunci te vei socoti fericit că ai găsit raiul pe pământ. Dar dacă fugi
de suferinţă, ea îti va părea amară şi vei trăi în dureri, necazurile de
care te fereşti, te vor urma pretutindenea.
12. Dacă eşti pregătit să pătimeşti şi să suferi, atunci durerile tale
se vor îndulci şi vei dobândi liniştea lăuntrică. ,,Eu voi arăta
fiecăruia, zice Domnul, cât trebuie să sufere pentru numele Meu", deci
nu îţi rămâne decât să suferi dacă vrei să iubeşti pe Iisus şi să-I
slujeşti până la sfârşitul zilelor tale pe pământ.
13. Bunul Dumnezeu să te învrednicească, pentru numele Său, că bucuria
va fi mare acolo în împărăţia cerească.
Toi spun că suferinţa este necesară; dar câţi sunt cei care suferă? Dar
nu uita că suferind pentru Iisus vei ajunge să dobândeşti tot ce este
mai de preţ, şi anume sfânta mântuire.
14. Hotărăşte-te să apuci drumul necazurilor decât cel al bucuriei
pentru a te putea asemăna cu sfinţii, că vrednicia şi sporul nostru
pentru desăvârşirea sufletului nu se dobândeşte prin bucurii şi prin
mângâieri, ci prin tăria cu care vom răbda necazurile şi ispitele cele
grele.
15. Dacă ar fi în această lume o altă cale mai bună şi mai de folos
pentru desăvârşirea sufletului decât suferinţa, Iisus ne-ar fi arătat-o
cu siguranţă. Dar El îndeamnă pe ucenicii Săi care L-au urmat fără
cârtire dar şi pe cei care vor să-L urmeze, spunând: ,,Cine voieşte să
vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să urmeze Mie"
După ce am văzut şi am luat la cunostinţă toate cele de până acum, nu
putem înţelege decât că, prin purtarea crucii pe care o avem, raiul
cerului va fi deschis şi pentru noi; doar biruirea ispitelor şi
încercărilor ne poate face cu adevărat fericiţi şi biruitori în Domnul
şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Pr.
Stavr. RADU BOTIŞ
|
Comentarii de la cititori |
|
