Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

„ROMANIA MANELISTA”

Ion Măldărescu

Impresii si pareri personale in FORUM

După opinteli, Baba Iarna sau, mai bine zis Toamna perpetuă şi-a lepădat, a lehamite, cojoacele pocite-petecite. Mii de români au fost loviţi de soartă devenind victimele naturii vitrege, afectate grav dea inconştienţa „ajustării” pădurilor, dar şi a proastei gospodăriri  a autorităţilor, mai mult sau mai puţin locale... În firea lucrurilor, primăvara a reuşit să-şi trimeată, timidă, solii firavi: ghioceii şi-au scos căpşoarele delicate, soarele timorat şi el de atâta puhoi de apă a aruncat câteva raze, încercând să usuce pământul îmbibat până la saturaţie de ploile care parcă se află într-o tranziţia fara de sfârşit, asemenea României posdecembriste.

Sătui de stat în casă, în apartamentele blocurilor pentru care, din pricina  preţurilor europene şi a veniturilor româneşti, destui au rămas restanţieri la achitarea taxelor de întreţinere, românii au ieşit în grădini, în curţile blocurilor şi ale caselor, au năvălit pe aleile parcurilor sau mai ştiu eu pe unde, doar, pentru a fi mai aproape de natură. Simţurile trezite la viaţă îşi cer drepturile ancestrale.

Zilele trecute, bucuros de razele soarelui, am dechis larg, larg fereastra invitând natura să intre în locuinţă; intenţionam să mă aşez în faţa tastaturii pentru a lăsa inspiraţia să zburde. Am respirat larg şi... stupoare: glasul piţigăiat al unui manelist constipat a pornit să-şi ragă/miorlăie durerea că l-a părăsit ibovnica sau cine-o fi fost „bubulina” lui. S-a ales praful de cheful meu de lucru; am luat căţeluşa, dornică şi ea de-o plimbare, bătătorind împreună calea spre verdeaţa pădurii, unde speram sa ne aerisim trupul şi mintea. Ţi-ai găsit! Cocoloaşe de hârtie, sticle şi pungi din material plastic, ambalaje de toate neamurile ne-au întâmpinat ostentativ, strigându-ne : aţi venit şi voi să faceţi mizerie?  Nuuu...am fugit de manele, le-am răspuns noi. Bine, fie, făceţi-vă loc printre noi şi poate vi se va oferi şansa să zăriţi un petec de iarbă curată. Într-un târziu am dibuit un locşor nebatjocorit de nesimţirea omului unde, vreme de vreo două ceasuri, am fost cu adevărat „departe de lumea dezlănţuită”.

După o vreme ne-am întors acasă; aceeaşi „soprană” (sau poate alta ?) îşi schimbase repertoriul; acum, acompaniat de o tobă dogită, „marele interpret” emitea tot felul de opinteli agramate, fără sens şi prea greu de reprodus. Doamne... mare ţi-e grădina !

Într-un moment în care societatea românească se află în real declin spiritual, asemenea „creaţii”, rezultat regretabil al unor carenţe educative, sunt extrem de nocive iar „născătorii” şi interpreţii acestor „opere de artă” cu iz ţigănesc-oriental,  nu pot fi catalogaţi decât profitori fără scrupule ai cultivării contraculturii. Adevăratele manele erau cântate, de lăutari, pe vremea fanarioţilor aşa că mizeriile sonore de astăzi sunt doar imitaţii de trei parale (un fel de „rapp” balcano-carpato-dunăreano-pontic). Vă întrebaţi ce doresc de la aşa-zisele manele? În afară de faptul că făcăturile astea, tolerate şi din păcate „gustate” doar de amatorii senzaţiilor ieftine, n-ar trebui să existe, un singur lucru: să fie SURDO-MUTE. 

Desigur, se poate spune că trăim într-o ţară liberă aşa că, marii „artişti” cu nume pitoreşti:  Salam, Vijelie, Minune, Cârnat, Băşcălie şi Dumnezeu mai ştie cum, nu au decât să-şi trâmbiţeze alesul dicţionar la mahalale, prin cârciumile rău famate, la nunţi de cartier, în comunităţile unde argoul practicat de „înălţimile” lor este „cool”, însă nu la posturile centrale de televiziune. Ziarele, emisiunile informative ale posturilor de radio şi de televiziune rar scapă vreo ştire-bârfă despre crime, jafuri, accidente, căsătorii ori divorţuri ale nu ştiu căror personaje din „lumea bună”, dar lipsea bomboana pe colivă: o revistă, din paginile căreia „poţi afla orice despre viaţa maneliştilor”...

 În goana după „imagine” oficialităţi neinspirate fac imprudenţa de a tocmi asemenea specimene, pe banii contribuabililor, să-şi etaleze „harul” cu prilejul unor zile de sărbătoare, fie ele şi naţionale; rezultatul este, fără putinţă de tăgadă, unul sigur: poluarea vederii şi mai ales a auzului locuitorilor, cu o hologramele lor importante de „staruri” muzicale.

Dacă faci imprudenţa să deschizi televizorul, întâlneşti nebunia şi universul iraţionalului: permanenta campanie electorală fiind în măsură să te aducă la exasperare, oferindu-ţi-se posibilitatea de a-i privi pe „maneliştii” policianismului românesc, prestând un spectacol demn de „teatrul absurdului” cu scene sui-generis: marinarul-şef de stat trage cu praştia în premierul-manechin, iar acesta, în dorinţa de ripostă, aruncă eronat pisica în ograda propriei echipe de „specialişti”. Cineva, persoană importantă, scoate o perlă pe gură iar o muscă zgomotoasă se autosesisează,  bâzâind la televizor despre drepturile femeii ultragiate şi mândrindu-se că ar fi înfiinţat nu ştiu ce comisii de inutilitate publică.  Parlamentarii îşi asigură viitorul cum pot mai bine (al lor, nu al nostru, al ăstora mulţi), iar „opozitia” dă şi ea cu bâta-n baltă, doar, doar va rămâne cineva stropit cu noroi. La CNSAS, o tripletă inseparabilă îşi face mendrele în timp ce doi se ceartă şi altreilea câştigă ...dreptul de a putea avea la mână (sau de a menaja) pe oricine , ce mai, circ în toată regula. Peste toţi şi peste toate tronează, dacă mai era nevoie „vedetele” televiziunilor; unele, un fel de  „maneliste fără portofoliu”, lipsite de imaginaţie şi agramate cât cuprinde, se înghesuie, care mai de care, să-ţi vândă subprodusele ieftine, emanate de creiere uşor retardate şi  eliberate pe cale orală, drept  specialităţi  ultra, super, hiper, marfă... Afli la ştiri că: „X” a cumărat o „fiară”(maşină) „ultimul răcnet”, că „Y” „a dat cu subsemnatul” iar „Z” a fost prins „în flagrant” (fără delict) - expresii „academice” utilizate halandala în goana după senzaţional.

Din păcate, „marii intelectuali ai neamului” tac ca peştele în borş; vezi bine, nu coboară...din sferele lor elitiste pentru a explica daunele ireparabile provocate educaţiei de către „maneliştii”... de orice sorginte. Ei au preocupări mult mai elevate: lupta pentru şefia nu ştiu cărei uniuni, recepţiile de la ambasade şi dece nu, chiar editarea unor volume cu inepţii tipărite... că de, după ce ai ajuns „consacrat”, îţi poţi permite, nu? După cum se vede şi printre domniile lor s-au strecurat „manelişti”, dar din cei „cu gulere albe”.

 În contextul descris, asemenea unui amărât luptător cu morile de vânt şi lipsit de posibilitatea de a învinge „balaurul”, nu-mi rămâne decât să gândesc cu voce tare: Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac !...

Şi încă ceva: a venit primăvara, vine Paştele; gospodinele scutură colbul aşternut prin ungherele locuinţelor peste iarnă, spală geamurile şi perdelele de la ferestre aşa că, oameni buni, primeniţi-vă de manele şi feriţi-vă de „manelişti”.

Ion Măldărescu

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]