Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

„Românul planetar”

Selecţiuni. Seria Agero: Cărţi ce vor urma

Lucian Hetco - Editor Revista Agero - Stuttgart

"O carte care te pune pe gâduri... şi care ar trebui citită de mulţi români din diasporă.."

George Roca, Australia.

Impresii si pareri personale in FORUM

Există la noi o rupere de vatră, acută, îndeosebi constituită prin migraţia elitelor şi aici nu înţeleg numai elita intelectuală a României, ci migraţia celor mai tari spirite şi muncitori într-o lume străină, dintre care puţini, se vor mai întoarce acasă. Aici este secretul întregului scenariu al românului planetar, care se ştie dezrădăcinat, dar aparţine unei naţiuni, ce originar se defineşte ca loc de naştere iniţial, în arcul Carpatic. Dar tăria noastră, de poporeni şi vlahi - căci aceştia suntem în cele din urmă, noi valahii - se va defini, în contextul actual şi în cel viitor, nu numai prin limbă, ce cu siguranţă s-ar putea pierde, în una-două generaţii de români dispersaţi, ci prin conştienta lor apartenenţă la o credinţă. Singura noastră şansă de supravieţuire, căci nu va putea fi lingvistică, este ortodoxismul românesc, care va trebui să lege, cu adevărat, aşa cum şi mozaismul a legat şi leagă la vremea sa.

Poate că în timp, efortul, datorită unei infuzii sănătoase de mentalitate practică, pragmatică, a valahului ce a mai văzut şi altceva decât dulcele stil şi pitoreasca democraţie de tip dâmboviţean, va face în aşa fel ca românii să conştientizeze apartenenţa lor comună - şi cum sângele apă nu se face, nici credinţa lor nu se va dărâma!

Avem însă în faţa noastră un proces evolutiv de proporţii, firav în naşterea sa, dar care are bune şanse să se materializeze în viitor. Un „Departament al românilor de pretutindeni” este o idee bună; din păcate, în accepţia „planetarilor”, este mai mult decât o gogoaşă fiindcă nu funcţionează, pentru noi cei din afară, îndeajuns de solid şi nu are o mentalitate de învingător. Încă suntem prea moi, prea înceţi, prea naivi, prea obişnuiţi să plecăm capul în faţa unor naţiuni mai mici decât noi, mai slabe decât noi, în rândul cărora am pompat, de milenii, sânge valah şi care naţiuni azi ne ignoră şi dispreţuiesc, unele pe faţă, la noi acasă. Nimic mai distructiv decât să constaţi în jurul tău că în masa bulgărească, sârbească, ungurească, ucrainiană sau rusească curge sânge românesc, de români asimilaţi: unii prin forţă, alţii prin delăsare, alţii prin deznădejde.

Iar dacă am porni de la alte criterii, anume demografice, românii se constituie o naţiune ce în momentul actual se autodistruge cu bună ştiinţă. O emigraţie de talie, aşa cum o avem noi, au mai avut-o poate doar irlandezii acum 150 de ani, dar aceia mureau de foame pe insula lor verde. Noi nu murim de foame, noi suntem frustraţi la noi acasă. Aceasta este cauza migraţiei noastre: ruperea de valorile noastre tradiţionale şi descurajarea ce ne-a cuprins, fără încredere în forţele noastre. Am ajuns să nu mai credem în noi! Am ajuns să ne deznaţionalizăm de buna voie între străini, să ne germanizăm, să ne americanizăm, să fim buni spanioli, italieni, israelieni la a doua generaţie. Nu există un ţel comun, căci fiecare poartă cu el ideea de căpătuire materială, o sechelă din vremea dictaturii. Este o situaţie dramatică! Personal cunosc mame românce care vorbesc cu copii lor, între patru ochi limba germană, în loc de limba noastră! Este strigător la cer; de ce atâta slăbiciune, linguşire, doar ca să placem străinilor? Şi dacă le-am plăcea, ceea ce este doar o iluzie, tot străini şi cetăţenii de mâna a doua am rămâne, fiindcă nu suntem la noi acasă!

De aceea a apărut şi ideea „Ligii românilor în Germania” pe care m-am hotărât să o prezidez. Din păcate şi aici avem de-a face cu aceeaşi mentalitate în lipsa credinţei şi a încrederii în forţele proprii. Puţini dintre noi, românii din Germania, afirmă cu voce tare că sunt români! Unii au luat numele bunicii, alţii al soţiei sau soţului, să se creadă, că sunt „nemţi”! O ruşine, o politică a ştruţului, căci sângele apă nu se face! În fine, din punctul meu de vedere, noi ca rasă, ne autodistrugem treptat în mai puţin de 6-7 generaţii, adică în 200 de ani. Odată cu natalitatea noastră extrem de mică (cu 1,3 copii la o familie, în loc de 2,1 copii cât ar ar trebui sa fie, ca populaţia să rămână constantă), apoi cu o emigraţie masivă, din pricina factorului economic şi a incompetenţei şi pasivităţii politicienilor români (puşi pe căpătuire), de a pune la punct o economie funcţională de rang european, singurul argument care ar fi valabil şi viabil în ochii Europei unite. Apoi faptul că încă nu am reuşit să ne adunăm energiile şi să punem piciorul în prag, atât pentru românii din Serbia, ce mureau ca soldaţi "sârbi" prin Kosovo încă cu 10 ani în urmă pentru o cauză sârbească cu care nu aveau de-a face, deoarece acolo, între sârbi românii şi vlahii sunt încă entităţi deosebite. Apoi cu bucovinenii, cu moldovenii noştri, cu românii asimilaţi în Bulgaria, despre care nu se mai vorbeşte nicmic, cu cei maghiarizaţi cu forţa de secole în Ungaria, dar şi în Ardeal de sute de ani.

Am uitat să fim mândri, am uitat să spunem că suntem români! Am ajuns săi ne ruşinăm de noi şi de vatra noastră! Nu este bine, nu este normal, fiindcă nu este atitudinea unui popor care aspiră la bunăstare şi linişte socială. Ne-am uitat în ultima vreme bătrânii, ne-am uitat copii! O tragedie - dar care încă se mai poate opri şi schimba în bine. Am incredere - mă tem - la fel cum sper, deşi mă simt, de multe ori, singur luptător, însoţit de o ceată de conaţionali invidioşi ce îmi poartă sâmbetele, fiindcă nu sunt aşa, cum ar fi dorit ei, să fiu!

Nu ajunge să fim descendenţi din Roma şi Decebal, mai trebuie să admitem că şi ceea ce facem acum, în ţară dar şi în străinătate, nu ne ajută exemplar într-o acută cursă pe plan mondial unde valorile adevărate şi creştineşti contează. Nu originile, nu Roma, nu Burebista, ci o economie prosperă, sisteme sociale echilibrate, conştiinţa valorii în sine, credinţa într-un Dumnezeu al tuturor românilor şi munca cinstită ne vor ajuta să devenim cu adevărat - ceea ce cu toţii dorim să fim.

Aici ar trebui pus accentul pe viitor, altfel vom "pieri" şi noi... şi "cei de acasă".

Lucian Hetco

Articolul a aparut si in Romanian Global News:

http://www.rgnpress.ro/content/view/13834//

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)