Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Victoria Milescu – ROUA CUVÂNTULUI

Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2008 - Cartea la zi

Lucian Gruia

Victoria Milescu, „Roua cuvântului”, Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2008, 96 pagini. Ediţie bilingvă („Szóharmat” – Haiku gyüjtemény), traducere Prof. univ. Dr. Horváth Dezideriu

Specia de poezie haiku şi codul buschido al samurailor au fost concepute de mentalitatea japoneză şi sunt consonante cel puţin în două aspecte majore: precizia detaliilor şi viziunea supra lumii. Lucirea spadei samurailor în despicare, asemătoare fulgerului şi imaginea lirică a poeziei de trei versuri, leagă pământul de cer. Se realizează astfel o comunicare între micro şi macrocosmos într-o fulguraţie unică.

Nu aş fi făcut acestă analogie dacă nu aş fi citit antologia de haiku-uri, ROUA CUVÂNTULUI, semnată Victoria Milescu. În general, haiku-urile surprind o imagine miniaturală care rezonează în marea armonie cosmică, producând starea de catharsis mult teoretizată. La Victoria Milescu există o cruzime/luciditate a receptării, ca şi cum autoarea ar despica realitatea cu o sabie ascuţită de samurai. Să exemplificăm: „Golgota vieţii/ nesfârşită şi crudă/ cum poezia”. Între viaţa noastră efemeră şi nepăsarea cosmosului etern nu există armonie ci acceptare resemnată: „Dezeechilibrând/ talerele balanţei/ clipa absentă”; „Zilnic soarele/ peste cei vii şi cei morţi/ deoptrivă”; „La colţul străzii/ câinele fără stăpân/ şi fără umbră”. Odată refulate prin expresia lirică, rănile sufleteşti se eliberează şi se cicatrizează.

Haiku-urile Victoriei Milescu aparţin, în bună parte, imaginarului nocturn, devorator şi terifiant: „Lumânările/ topindu-se odată/ cu cel ce doarme”; „Când se-nserează/ în cimitir se-aprinde/ un suflet tânăr”; „Ultimul cocor/ ia pe aripi pământul/ unde ne duce?”. Curgerea ireversibilă a timpului ne duce spre extincţie: „Râul de agate/ barca şi barcagiul/ cărând suflete”. Singurătatea poetei se transmite şi Demiurgului: „Amurgul şterge/ urme de paşi pe nisip/ Dumnezeu singur”. Angoasa se datorează trecerii nemiloase a timpului: „Pe veliere/ ziua măcelărită/ nevinovată”; „Abia născutul/ caută ceva pierdut / eternitatea”. Un aer de zădărnicie bântuie sentimentele: „Numai ciulinul/ în curtea părăsită/ spunând adio”; viaţa insignifiantă urmează acelaşi clişeu al suferinţei: „De ani de zile/ în buzunarul hainei/ aceeaşi inimă”; „Gheara leului/ lăsând pe piepturile goale/ hieroglife”; „Bătând în poartă/ după viermele clipei/ ciocănitoarea”; „Cad fulgii iernii / petale îngheţate/ din lotusul etern”.

Nu întâlnim bijuterii miniaturale, ca în haiku-urile clasice, ci nemulţumiri existenţiale: „Desfigurată/ de flacăra versului/ faţa poetei”; „Vechi fotografii/ în casa tatălui meu/ trecutul prezent”. O stare de neîmpăcare absolută ne copleşeşte: „Ultimul poem/ ultimul om culegând/ ultima clipă”; „Un râu de sânge/ în trupuri adormite/ fără odihnă”.

Nu numai haiku-urile, dar întreaga poezie a Victoriei Milescu are drept primă caracteristică percepţia rece, deziluzionantă a existenţei. În „Roua cuvântului”, întregul univers, cuprins de agonie, se pregăteşte să-şi facă harakiri cu sabia timpului: „Deasupra clipei/ neîmblânzită încă/ sabia morţii”... În descompunerea organicului descoperim chiar o imagine masochistă consolatoare: „În mărul putred/ căzut la rădăcină/ viermele cântă”. Platoşa lucidităţii ascunde şi nostalgii candide, emoţionante: „Aripi de seară/ pictate pe mătase/ cu două lacrimi”. Ciclul vieţii continuă totuşi dincolo de moartea individuală: „O floare albă/ în mâini carbonizate/ reînvie”.

Victoria Milescu este o poetă singuratică şi parcă se autocaracterizează prin acest haiku: „Din stâncărie/ vulturul prinde în gheare/ propriul strigăt”. Într-adevăr, lirica ei tinde să devină ţipăt. Volumul apare în ediţie bilingvă româno-maghiară, traducerea şi nota introductivă datorându-se neobositului şi emeritului traducător, Horváth Dezideriu.

Lucian GRUIA 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România)