Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Să ne rugăm pentru sora Benedicta

Dr. ARTUR SILVESTRI

preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Creştini din Romānia

Impresii si pareri personale in FORUM

    Clopotele bat, departe, īn Moldova, la Mănăstirea Văratec, pentru sufletul doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga. S-a mutat la Domnul acum cāteva ceasuri, īn locul cu verdeaţă unde alesese să trăiască retrasă aşa cum, la o vreme, marii călugări īmbunătăţiţi īncep a se desprinde de lumea de aici şi, īmbrăcīnd chipul īngeresc, īmbrăţişează o altfel de īnţelegere a vieţii decāt cei ce rămān īn lumea noastră indistinctă şi nedesluşită. Aceasta nu este, īnsă, o metaforă, ci un fel de a trăi exponenţial, prin chemare şi prin refacere de mituri. Dar, īnţelesul ce se īntrezăreşte aici impresionează şi creează tulburare, căci, acum, nu dispare doar un cărturar cu īnfăptuirea impresionantă, ci un īndrumător tainic şi un simbol.

    Astăzi, nu s-a strămutat īn altă dimensiune numai cea care a fost „Doamna Noastră Profesoară". Moartea ei īncheie, la drept vorbind, o epocă şi constituie cel de pe urmă semn esenţial ce ne arată că, de aici īnainte, toate vor fi altfel decīt ni s-a părut că īncă mai sīnt şi că, de astăzi, turma, dacă mai există, va trebui să se īntărească de la sine şi să īnţeleagă rostul ei de a fi īn timp, fără să caute neapărat un nou dătător de lumină, ce va veni (dacă va veni) şi se va arăta atunci cānd va trebui să se arate. Semnele sunt, īnsă, īnţelese şi clare.   Fotografie din colecţia George Roca - Redacţia revistei Agero ( copyright)

    Īn nepătrunsa lui īnţelepciune, Cel ce le ştie pe toate ne-a arătat, īn doar cīteva luni, că vremurile sunt altele şi că lumea noastră īşi pierde, unul după altul, Oamenii Mari şi este primejduită să rămīnă făr㠄model" şi „exemplu" şi fără īndrumare, rătăcind īn istoria tot mai indefinită, tulbure şi rea.

 Şirul īntreg este impresionant prin tărie şi, datorită acesteia, prin īnsemnătatea pierderilor succesive. Ele īnsemnează o mucenicie continuă ce se īntinde pe sute de ani şi zeci de chipuri de tablou votiv care, odată cu sporirea neliniştii şi adăugarea fricii, īncep a se şterge de pe zidurile unde le punem alături de icoană. Dar şirul recent face să apară īngrijorarea, căci cei ce rămăsesem erau puţini, slăbiţi şi bătrīni, iar alţii, ce ar fi putut să devină, māine, „Moşii noştri", nu dădeau semne că se vor mai ivi sau īncă nu īi vedeam că există. S-a dus la Domnul, īntāi, Vlădica Antonie Plămădeală,care ne-a fost ani de zile păstor şi reazem şi care - ca un Voievod enigmatic şi prin faptul īnsuşi că există īn fiinţă, acolo, aproape de Munţi- ne dădea īncă īncredinţarea c㠄predica de pe Munte" are o semnificaţie şi un temei şi chiar şi un rost, oricāt ar fi fost totul īmprejurul nostru de īnceţoşat şi de liniştitor. Atunci ne rămăsese Păstorul de la Schit, „Doamna Profesoară", pe numele ei īngeresc Sora Benedicta. Prin aceasta, retragerile noastre dinspre lumea văzută - şi orīnduita prin instituţii - către tainic, sublunar şi secret, păreau a fi īncă posibile şi, rezemāndu-ne aici, nădejdea īnsăşi că vom mai supravieţui, precum cărturarii de limba romānească īn Ţara ocupată de fanarioţi, era īncă vie şi căpăta o justificare şi o īntărire. Acum, pare că nu mai există nimic asemănător şi c㠄Modelul Omului Mare" s-a īnlăturat şi nu a lăsat īn urma lui nici măcar un semn de stăruinţă şi nici un urmaş care să īl poată reproduce şi ajuta să renască atunci cīnd va fi să fie şi va veni sorocul.
   „Rămānānd fără Păstori, ne vom risipi şi ne vom slăbi pīnă la firul de apă firav ce se sufocă īn nisip". De oriunde am privi şi către orice zare, apropiată sau īndepărtată a romānităţii, o descurajare ce anunţă destrămarea ni se pare că s-a aşezat cu o putere pe care numai miracolul ar putea să o īndepărteze. Īn lumea noastră neaşezată, Fapta, Īnvăţătura şi Povaţa īncep să se uite, ori să se dispreţuiască; Memoria ne scade; uitarea se aşterne; Cartea mare, cu Oameni Mari, stă aruncată de o parte şi se destramă cu filele īmprăştiate; Cuvīntul doar se mai aude, dar spus şoptit, de la īnvăţător la ucenici, ca īn vremurile insondabile, de Prigoană. Speranţa că mīine va apărea un Crăişor s-a īnlăturat şi nici nu se mai ţine minte. Dar, poate că acesta īnsuşi să fie un mesaj ce ajunge la noi şi īl vom putea primi cu totul dacă īl vom putea īnţelege. Odată, demult, se spunea că Răul ar fi voit să aibă Lumea un singur cap, ca să-l poată zvārli īn ţărānă, făcānd, astfel, ca toate să nu mai fie orānduite şi, astfel, risipite să se piardă şi să se uite. Să fie, aşadar, adevărat că, rămānānd fără Păstori ne vom risipi şi ne vom slăbi pīnă la firul de apă firav ce se sufocă īn nisip şi īn deşert? Dar poate că tocmai acesta este Semnul ce se aşteaptă şi care ne arată că nu unul, ci o mie şi nu un Cap, ci un milion de seminţe - care, lăsīnd urma, vor fructifica - īnsemnează astăzi destinul nostru istoric şi răspunsul colectiv īnaintea celor ce nu doresc „Să īnflorească o mie de flori".
    La romāni, „Omul Mare" este, poate, istorie, dar īncă nu şi noi, cei ce sīntem azi pe Pămīnt. Căci viaţa noastră, indiferent de cāt o mai fi să fie, nu ar mai avea nici o semnificaţie mai īnaltă şi nici un rost definit, dacă nu se va sprijini pe Memorie şi pe „Amintirea Faptei" binevoitoare şi īnţelepte şi pe Pomenirea Părinţilor ce ne-au făcut posibili īn trup şi īn gānd, acordāndu-ne dreptul de a ne defini. Să ne rugăm, dar, pentru Sora Benedicta, stăruitor şi grav, astăzi şi mīine şi Duminică, atunci cānd, de ziua Arătării semnului Sfintei Cruci la Ierusalim, trupul ei chinuit va fi scoborāt īn mormānt la Mănăstirea Putna, īn preajma Sfīntului Voievod Ştefan cel Mare; loc tainic, de Renaştere simbolică viitoare, loc de cărturar de literă aurită şi de răzeş, adică de om liber, aşa cum a fost.
 

Dr. ARTUR SILVESTRI

preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Creştini din Romānia

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face īn virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)