|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Portret de autor Comentarii de la cititori la subsidiar Petre Flueraşu
Autor englez de origine indiană, Salman Rushdie (foto stânga, sursa foto: http://www.martinfrost.ws/htmlfiles/salman_rushdie.jpg) a reuşit să stârnească numeroase controverse prin cărţile lui, atacând tabuurile unei societăţi de tip mozaic, aflată la graniţa dintre oriental şi occidental. Exploatând la maximum mozaicul ideologic specific societăţilor moderne, Rushdie construieşte romane luxuriante, adevărate feerii ale detaliului, îmbrăcând fiecare gest într-un limbaj colorat, care oferă savoare şi îi atrage pe cititori într-o lume ciudată. Implicat în numeroase scandaluri de-a lungul unei vieţi tumultoase, Rushdie a reuşit să-şi apere cu tărie ideologia, militând pentru dreptul la liberă exprimare şi pentru o lume lipsită de bigotism. Să învăţăm să îi tolerăm pe cei din jurul nostru, să învăţăm să înţelegem mecanismele ascunse. Nimic nu este sigur, viaţa se transformă adesea într-o ficţiune halucinantă. Scriitorul ne invită să pătrundem în universul magic al imaginaţiei, să înţelegem ce înseamnă fiinţa umană. Nu trebuie să construim teorii. Este îndeajuns să ne relaxăm şi să întoarcem pagina... Rushdie creează un univers magic, un univers plin de creaturi fantastice şi plin de pildele acestora, care pot fi aplicate în numeroase situaţii în viaţa reală. Cartea poate fi citită de copii, care găsesc o istorie fantastică, o incursiune printr-o lume a poveştilor atât de dragă lor, însă şi de cititori maturi, care se pot delecta cu simbolistica rafinată ascunsă în spatele numeroaselor scene aparent superficiale. Meditaţii asupra dreptului la liberă exprimare, asupra conflictului dintre o lume capitalistă, nouă, lipsită de prejudecăţi şi o lume încă închistată în tradiţie, asupra conflictelor interumane inerente oricărei societăţi... Rushdie proiectează în lumea sa magică multe teme centrale ale filosofiei sale existenţiale, teme reluate în aproape toate romanele sale. Cartea surprinde şi impresionează prin perspectiva degajată, fiind avantajată de bogăţia limbajului şi de numeroasele legături lingvistice aproape imperceptibile. Rushdie trage un semnal de alarmă, pentru că fără poveşti, fără inocenţă, lumea este pierdută, se va autodistruge într-o realitate ternă încă în profunzimea ei: “Trebuie să ne oprim?, răcni el peste umăr. Trebuie să mergem aşa de repede? Ei bine, domnii mei, daţi-mi voie să vă spun următorul lucru: nevoia-i un şarpe alunecos, asta-i nevoia. Băiatul ăsta zice că dumneavoastră, domnule, Aveţi Nevoie De O Privelişte Înainte De Asfinţit, şi poate că aşa e sau poate că nu. Şi s-a spus despre mine că Darr Are Nevoie De Viteză, dar dar dar s-ar putea ca inima mea să aibă de Un Alt Fel De Fior. Oh, Nevoia-i o mare ciudăţenie: îi face pe oameni nesinceri. Toţi suferă de asta, dar nu sunt întotdeauna dispuşi să recunoască. Ura! adăugă el, arătând cu degetul. Zăpadă la orizont! În faţă, porţiuni de gheaţă! Suprafaţa şoselei, fărâmicioasă! Curbe strânse! Pericol de avalanşe! Cu toată viteza înainte!” (Harun şi Marea de Poveşti) Stilul lui Rushdie este baroc în esenţă. Autorul ne oferă de fiecare dată o bogăţie luxuriantă a detaliilor, împinsă la extrem. Mimetismul care caracterizează multe dintre personaje oferă veridicitate romanelor, reuşind să îl convingă pe cititor că lumea descrisă acolo îi aparţine. Suntem şi noi personaje, trăim alături de eroi, simţim fiecare explozie, fiecare izbucnire a sentimentelor. Proza reuşeşte să ofere viaţă, redând lumea din juru nostru din mai multe perspective, transformând miturile în evidenţe şi construind paradigme noi. Descoperim suferinţă, descoperim erotism, descoperim detalii aparent nesemnificative, care oferă în final un mozaic autentic, impunător. Salman Rushdie construieşte un arhetip ideatic în jurul ideii de iubire, o iubire mistuitoare, o iubire care consumă indivizii, acaparându-i. Scriitorul prezintă dualitatea iubirii, modalitatea prin care aceasta se poate transforma într-o ură profundă. Simbolismul reinterpretării este prezent pe parcursul romanelor sale. Oamenii traversează o perioadă de tranziţie, marcată de violenţă şi de o contestare a valorilor tradiţionale, o reinterpretare paradigmatică. Iubirea se metamorfozează, devenind din tabu un stindard şi alunecând apoi într-un con de umbră odată cu înşelarea speranţelor. Rushdie relatează cu măiestrie degradarea indivizilor, metamorfoza acestora, întrepătrunderea contrariilor. Binele se confundă cu răul, dragostea se perpetuează prin ură, lumea este divizată între extreme. Rushdie politizează cartea, reuşind să sintetizeze conflictul dintre lumea islamică, hinduism şi occident prin această extrapolare metaforică. Microuniversul lui Rushdie este remarcabil pentru că respectă tiparele macrocosmice şi redă prin intermediul unei simbolistici complexe întregul mozaic cultural actual, transformând romanul într-o frescă dureroasă a decăderii: “Văzduhul se umplu de cacofonia alarmelor, căreia i se alăturară sirenele zgomotoase ale maşinilor de poliţie ajunse de-acum aproape. El păşi înspre camera de toaletă. Ea era pregătită pentru el. Nu era flacără ci gheaţă. Arcul era întins la maximum. Simţi cum coarda îi apasă buzele întredeschise, simţi capătul săgeţii pe dinţii încleştaţi, lăsă să treacă şi ultimele secunde, expiră şi trase. Nu putea să rateze. Nu exista o a doua şansă. Nu exista nicio India. Nu existau decât Caşmira şi Shalimar clovnul.” (Shalimar clovnul) Stilul lui Rushdie îmbină numeroase elemente, de la trimiteri mitologice complexe până la artificii lingvistice rafinate. Dialectul local, elemente de hindu, argoul englez, toate sunt îmbinate într-un stil inconfundabil, antrenant. Acţiunea începe în forţă, se dezvoltă fulgerător, planurile se întrepătrund, stabilind coordonatele sistemului, care însă, pe parcursul desfăşurării evenimentelor, se metamorfozează de nenumărate ori. Nimic nu este sigur, certitudinile nu există. Întrepătrunderea limitelor afectează fiecare personaj. Indivizii îşi caută drumul, se îndoiesc, îşi pun întrebări, meditează asupra sensului existenţei lor. Folosind cu precădere naratorul omniscient, Salman Rushdie îşi concepe romanele plecând de la ideea unei omniscienţe definitorii. Niciun element nu apare întâmplător, totul este integrat într-o reţea complexă, care transcende universul vizibil. Fără să facă referiri directe, Rushdie construieşte o metafizică fină. Ideile se ridică deasupra evenimentelor, folosindu-se de acestea pentru a exemplifica. Cărţile apar aidoma unor parabole, iar cititorul descoperă un mesaj profund, ambalat într-un stil atrăgător, pigmentat cu erotism şi violenţă. Concentrându-se pe subiecte tabu, Rushdie reuşeşte să şocheze, obligându-i pe cititori să intre în joc, să meargă mai departe, până la limita imaginaţiei. Rushdie analizează lucid disputele care contribuie la alienarea indivizilor şi scoate în evidenţă pericolul ideologiilor extremiste. Fiecare roman al autorului englez militează împotriva fanatismului, insistând pe distrugerea unui microunivers şi pe transformarea unei poveşti frumoase într-un coşmar. Fiecare cuvânt, fiecare gest făcut de personaje, apare cititorului sub spectrul acestei dualităţi, ce este şi ce ar fi putut să fie. Alegerile revin, trecutul bântuie prezentul, personajele se dizolvă în fondul ideologic al cărţii. Nu trăsăturile individuale sunt scoase în evidenţă, ci sistemul din care provine fiecare personaj, sistem care se regăseşte transpus în acţiunile sale. Prin simboluri, Rushdie construieşte arhetipuri, conflictele apar la nivel intercultural. Lumile se ciocnesc iar indivizii sunt condamnaţi la o inerenţă implacabilă: “Şi atunci are loc explozia, unda de şoc care demolează casa, după care vine globul de foc al incendiului, rostogolindu-se ca marea spre orizont, iar la urmă de tot, norul, care se înalţă, se întinde şi rămâne suspendat peste nimicul scenei, până când nu mai văd ceea ce nici nu există; norul tăcut, de forma unui bărbat uriaş, cenuşiu şi fără cap, o siluetă din vis, o stafie cu o mână ridicată într-un gest de bun-rămas.” (Ruşinea) . Prin metafora transformării iubirii în ură, el reuşeşte să scoată în evidenţă diferenţele fundamentale dintre diferitele culturi şi modalităţile prin care aceste diferenţe pot modela destine. Drama lui Shalimar este repetabilă şi intensitatea trăirilor portretizate de aceasta este incredibilă. Crima devine un argument pentru onoare, promisiunile sunt scrise cu sânge. Lumea se transformă, iar oamenii sunt prinşi în mijlocul acestui uriaş malaxor. Ei nu mai au puterea să aleagă, ei sunt obligaţi să urmeze cursuri predefinite. Rushdie ne invită să medităm asupra sensului existenţei noastre, să înţelegem că nu trebuie să ne pierdem individualitatea în mijlocul meleului de ideologii antagonice. Iubirea trebuie să fie protejată, iubirea trebuie să rămână ceva pur. Dincolo de limite, dincolo de prejudecăţi, în afara graniţelor. Nu mai există India, nu mai există nimic în afara celor doi adversari, care se află în cele din urmă faţă în faţă. Romanele lui Rushdie sunt cărţi percutante, care ascund, în spatele limbajului rafinat, construit cu migală, drama unei lumi, drama unui popor care a fost invadat. Conflictul dintre nou şi vechi, dintre progres şi tradiţie, devine procesul fiinţativ cel mai important, modelând destine. Un semnal de alarmă, pentru că atunci când iubirea este distrusă, omul devine un simplu animal. O pledoarie adusă iubirii şi o pledoarie adusă raţiunii. Depinde doar de noi unde vom ajunge... Limbajul simplu, natural, specific zonelor geografice evocate, numeroasele elemente surprinzătoare, asocierile inedite, transformă cartea într-o frescă orientală de proporţii, o frescă din care nu lipsesc deopotrivă momentele înduioşătoare şi cruzimea. Împlinirea îmbinării dintre cele două lumi introduce un element nou, surprinzător. Pentru prima dată, apare speranţa, apare promisiunea unui nou început. Lumea nu se prăbuşeşte. Drama se individualizează, lupta finală este tensionată, însă această dispută se va termina până la urmă. Va exista o singură şansă, totul se va juca într-un singur moment, însă acea clipă răzleaţă înseamnă până la urmă o izbândă: “Şi lumea mea fusese în flăcări. Încercasem să sar din văpaie, dar nimerisem chiar în foc. Însă viaţa ei, a lui Aoi, nu merita un astfel de deznodământ. Rătăcise destul şi avusese şi ea parte de suferinţă, dar cât de în largul ei părea în dezrădăcinarea aceasta, cât de firească în ea însăşi! Deci se poate ca sinele să fie într-adevăr autonom şi ca Popeye marinarul – ca şi Iehova – să nu fi greşit prea tare. Eu sunt cel ce sunt si asta sunt, la naiba cu rădăcinile şi alte tâmpenii de genul ăsta. Numele Domnului se dovedi a fi şi al nostru. Sunt, sunt, sunt, sunt, sunt. Spuneţi-le că SUNT m-a trimis la voi.” (Ultimul suspin al maurului) Limbajul este unul dintre principalele atuuri ale lui Rushdie. Folosind multe elemente de argou, împletind engleza cu dialecte hindi, el reuşeşte să contureze o atmosferă aparte, specifică societăţii multiculturale care caracterizează mileniul III. Actuale, romanele autorului englez sunt o frescă a dialectului local, colorat, specific majorităţii oamenilor. Cititorii se regăsesc cu uşurinţă în cărţi, descoperindu-i acolo pe cei de lângă ei. Mergem pe drumul trasat de Rushdie, descoperim lumi noi, obţinând astfel perspectivă. Învăţăm ce înseamnă ura, descoperim obsesii în fiecare moment. Autorul oferă lecţii, ilustrând principii complexe prin intermediul existenţei simple, cunoscute fiecăruia dintre noi. Cititorul îşi va regăsi propriile gânduri, va descoperi că viaţa lui ascunde mult mai mult decât şi-ar fi închipuit. Aidoma unui psiholog fin, Salman Rushdie sondează inconştientul, reliefând multe dintre tarele fiinţei umane. Nu putem evita concluziile, oricât de dureroase ar fi acestea. Prin stilul incisiv al personajelor create de el, Rushdie scoate în evidenţă capacitatea sa analitică. Acţiunea se derulează repede, însă în acelaşi timp se trag concluzii, se scot în evidenţă greşelile şi reuşitele. Analiza se face concomitent cu desfăşurarea faptică ce urmează a fi analizată, oferind astfel cititorului chei spre înţelegerea fondului ideatic al romanului. Cărţile încearcă să transmită ceva, să pună probleme şi să invite la o meditaţie asupra situaţiei actuale. Oraşele triste ilustrate în primele pagini, fabricile de durere, nu vor mai fi pentru mult timp iluzii dacă oamenii nu îşi doresc cu adevărat să facă ceva... Cărţile sunt pline de simboluri, făcând legături interculturale fie prin intermediul miturilor, fie prin intermediul transpunerilor acestora din urmă în legende sau poveşti. Fondul principal rămâne însă Orientul şi în principal India. Imensul mozaic cultural specific acestei zone este ilustrat de multitudinea de personaje fantastice şi numeroasele elemente lingvistice specifice. Dansurile clasice, dialectul hindi, filmele specifice Bollywood-ului, toate se regăsesc într-un fel sau altul în această acumulare a poveştilor din jurul nostru. Rushdie foloseşte asocierile inedite, alternanţa dintre frazele arborescente şi propoziţiile foarte scurte, dialogurile lungi, monologul, descrierile metaforice complexe, toate integrate într-un stil propriu, rafinat, o adevărată frescă a limbajului, care defineşte fiecare volum, închinând parcă proza puterii regeneratoare a cuvântului... Desăvârşindu-şi sistemul filosofic prin eseuri, Rushdie se dovedeşte a fi un gânditor profund, angrenat în angrenajul social. Trebuie să renunţăm la bigotism, trebuie să înţelegem că tradiţia este una dintre cele mai periculoase reminiscenţe ale umanităţii. Rushdie lansează un apel la normalitate, cerând imperios o întoarcere la un bun simţ elementar. Oamenii nu ar trebui să lupte pentru ficţiune, pentru că viaţa este de multe ori mai mult de atât. Să lăsăm cărţile în bibliotecă şi să învăţăm să trăim, să renunţăm la iluzii şi să ne bucurăm de fiecare clipă:“Pentru asta s-a luptat Voltaire şi asta am putea face şi noi, cele şase miliarde, spre binele nostru – revoluţia în care fiecare dintre noi ar putea să-şi aducă mărunta contribuţie, adică a şasea miliarda parte din întreg. Am putea să le refuzăm o dată pentru totdeauna preoţilor – şi ficţiunilor în numele cărora pretind că vorbesc ei – dreptul de a fi gardienii libertăţilor noastre şi ai comportamentului nostru. Am putea să punem o dată pentru totdeauna ficţiunile lor acolo unde le e locul, adică înapoi în cărţi, apoi să punem cărţile pe rafturi şi să trăim într-o lume deschisă şi liberă de dogmatism. Imaginează-ţi, dragul meu locuitor cu numărul şase miliarde, că Raiul nu există, şi deodată calea spre cer îţi va deschisă!” (Dincolo de limite) Construit pe baza numeroaselor raporturi antagonice existente între cultura occidentală şi cea orientală, sistemul raţional al scriitorului britanic impresionează prin forţa de percuţie de care dă dovadă în privinţa problemelor sociale arzătoare. Criza apărută cu ocazia atentatelor de la World Trade Center este analizată obiectiv, Rushdie reuşind să surprindă ipostazele unui conflict care a împărţit lumea în două...
Emoţionant, profund, Rushdie oferă poveşti care reuşesc să ne atragă atenţia. Cel mai important este mesajul care, filtrat de straturile de proză, ajunge la cititor. Nu trebuie decât să ne bucurăm de lectură, iar lecţiile vor apărea firesc. Viaţa găseşte întotdeauna o cale. Drumuri nebănuite se vor deschide în faţa noastră, iar aroma mirodeniilor ne va invada trupurile. Fericirea are gust de piper.
Petre Flueraşu (foto)
Bibliografie Salman Rushdie
Grimus – 1975 Midnight’s children (Copiii din miez de noapte) – 1981 Shame (Ruşinea) – 1983 The Jaguar Smile: A Nicaraguan Journey – 1985 The Satanic Verses (Versete satanice) – 1988 Harun and the Sea of Stories (Harun şi marea de poveşti) – 1990 Imaginary Homelands (Patrii imaginare) – 1992 East, West (Orient, Occident) – 1994 The Moor's Last Sigh (Ultimul suspin al maurului) – 1995 The Ground Beneath Her Feet (Pământul de sub tălpile ei) – 1999 Fury (Furia) – 2001 Step Across This Line (Dincolo de limite) – 2002 Shalimar the Clown (Shalimar clovnul) – 2005
------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: despre autor 2. Tema / articolul / autorul::Salman Rushdie - taifunul oriental 3. Numele si prenumele Dvs.: Munteanu Lucian 4. Adresa Dvs. E-mail: ametist4mi@yahoo.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix):0259 457 081 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0723 056 946 7. Textul mesajului Dvs.:Cu riscul de a ajunge pe o nedorita "lista neagra", doresc sa-mi exprim opinia despre primele rânduri ale articolului numit mai sus:
1. În locul portretului domnului Fluerasu Petre (datat 2007), as fi preferat sa vad fotografia lui Salman Rushdie... 2. Mi-a fost imposibil sa citesc tot articolul. M-am oprit la rândul al treilea. Este adevarat ca - asa cum se specifica, de altfel foarte corect - ideologia mozaica este specifica societatii moderne, dar eu stiam ca acest Salman Rashdie a fost condamnat la moarte (conform unei stiri difuzate de BBC!) de catre un tribunal islamic, nu de catre unul iudaic! Pe cine intentioneaza sa "pacaleasca" domnul F. P. ? Nota redacţiei Agero: Sincere multumiri domnule dr. Lucian Munteanu pentru orice precizare.Nici vorbă de liste negre, dimpotrivă! Redacţia Agero accepta şi publică în virtutea libertăţii de opinie, orice critică constructivă. Am modificat astfel articolul dl. Flueraöu cu fotografia dl. Rushdie la front. (adică, aveaţi dreptate sugerând pozitionarea fotografiei dl. Rushdie in locul celei a dl. Flueraşu. Mea culpa!). Gânduri bune. LH ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:NEDUMERIRI 2. Tema / articolul / autorul:: Petre Fluierasu 3. Numele si prenumele Dvs.:George Liviu Teleoaca 4. Adresa Dvs. E-mail: liviuteleoaca@yahoo.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix):021-3243150 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0749 867346 7. Textul mesajului Dvs.:SCRIERILE CONTROVERSATE POT FI O PRIORITATE? Domnule Fluierasu de ce faceti reclama celui care scrie „Versete satanice”? Credeti ca Satan ne este util? Iubirea si dezradacinarea sunt categorii care se exclud reciproc. A eticheta drept izbânda clipa razleata în care cineva îsi poate imagina ca se poate recomanda prin „Eu sunt cel ce sunt” substituindu-se lui Dumnezeu, contravine unor convingeri larg acceptate. La pagina 119 a cartii sale „Islamul si occidentul, o noua ordine politica si religioasa dupa 11 septembrie”, editura ALLFA – 2001, Robert van de Weyer arata ca în fiecare om exista o recunoscuta componenta religioasa nativa, ceea ce pune în evidenta nevoia de Dumnezeu a omului si acuza la nivel de principiu pe oricine promoveaza, într-un fel sau altul, înlocuirea teocentrismului prin atomizantul si antisocialul antropocentrism. În virtutea carei calificari va simtiti îndreptatit sa ne propunti ca „actuale” asemenea scrieri? Dumnezeu sa ne fereasca de înca o epoca a lui Voltaire, când reformatorii s-au dus unul pe altul la ghilotina. Dumnezeu sa ne fereasca de ziua când vom vrea sa înlocuim întelepciunea lumii acumulata în bibliotecii cu o carte care vrea sa ne poarte „Dincolo de limite”. Dincolo de limite? De ce dincolo de limite? Dumnezeu sa ne fereasca de ziua în care nu vor mai fi preotii propovaduitori ai celor Zece Porunci. Fara sa nu ucizi, fara sa nu furi si mai ales fara sa nu depui marturie mincinoasa nu va mai exista nici justitie si nici protectia consumatorului. Civilizatia umana nu poate supravietui fara sacrul care a creat-o. Vis-a-vis de viziunea dvs. preluata de la Rushdie, am si eu una întemeiata pe documentare si pe o viata de munca în mai multe sectoare de activitate umana. Ea este sintetizata în eseul „Pacatul adamic” de la rubrica Analize si Comentarii a acestui excelent site AGERO.
George Liviu Teleoaca 29.10.2007
P.S. Freonul ajuns în atmosfera este în concentratie mult mai mica decât bioxidul de carbon si tot a determinat aparitia gaurilor în patura de ozon. Prin absorbtia puternica în IR (infra-rosu) moleculele de bioxid de carbon din atmosfera încarca termic prin transfer toate moleculele existente în atmosfera provocând fenomenul de sera. Autorii invocati de dvs. în bibliografie nu au autoritatea necesara pentru a contesta rapoartele emise periodic de UNEP, organismul specializat al ONU pentru mediu. ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?:precizari 2. Tema / articolul / autorul:: Salman Rushdie - taifunul oriental / Petre Fluerasu 3. Numele si prenumele Dvs.:Fluerasu Petre 4. Adresa Dvs. E-mail:petre.fluerasu@gmail.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0720541078 7. Textul mesajului Dvs.: 'Domnule Munteanu, da, poza cu Rushdie era mai indicata. Nu ati inteles insa ideea din acel mozaic.Nu m-am referit la religie, ci la mozaic, ca o suma de bucati mai mici, diferite. Mozaicuri, ca arta. Societate de tip mozaic, adica compusa din multe segmente aparent disparate. Nu are nicio legatura cu religia mozaica, e vorba de arta mozaicurilor si de o societate de acest tip. Puteti sa cititi mai departe fara probleme... Versetele satanice sunt un roman splendid, care va aparea in curand la Polirom. Traim in anul 2007 si nu trebuie sa cedam in fata fanatismului. Dincolo de limitele impuse artificial e viata, fericirea. De asta!În virtutea carei calificari va simtiti îndreptatit sa ne propunti ca „actuale” asemenea scrieri? In virtutea bunului simt. Autorii invocati de dvs. în bibliografie nu au autoritatea necesara pentru a contesta rapoartele emise periodic de UNEP, organismul specializat al ONU pentru mediu.Aici e mult de discutat. Dar va asigur eu ca rapoartele acelea sunt usor de contestat. Va multumesc pentru lectura si va mai astept!
Petre Fluerasu ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: Comentariu 2. Tema / articolul / autorul::SALMAN RUSHDIE - TAIFUNUL ORIENTAL/Petre Fluerasu 3. Numele si prenumele Dvs.:Constantinescu, Adrian 4. Adresa Dvs. E-mail:const46@yahoo.de 5. Numarul Dvs. de telefon (fix):0049 - (0)211 - 776103 6. Numarul Dvs de telefon (mobil): 7. Textul mesajului Dvs.:Domnule Munteanu, Cred, de fapt sunt sigur ca ati inteles gresit cuvintul MOZAIC. Autorul articolului s-a referit la substantivul "mozaic" cu accent pe litera "i", deci un amestec de societati, de ideologii SI NICIDECUM la religia, cultul mozaic (cu accent pe litera "a") iudeic, al evreilor. Deci nu rezulta de nicaieri faptul ca romancierul Rushdie ar fi fost condamnat de un tribunal iudaic. Intr-adevar, a fost condamnat la moarte de un tribunal din Iran (republica religioasa islamica) pe vremea ayatollahului (daca nu ma insel) Kommeini.
Adrian Constantinescu Düsseldorf, RFG ------------------------------------------- -- Formular: Părerea -------------------------------------------
1. Ce doriti sa ne transmiteti?: REPROSURI PENTRU PIERDEREA DE TIMP 2. Tema / articolul / autorul::DOMNULUI FLUERASU 3. Numele si prenumele Dvs.: George Liviu Teleoaca 4. Adresa Dvs. E-mail: liviuteleoaca@yahoo.com 5. Numarul Dvs. de telefon (fix): 021-3243150 6. Numarul Dvs de telefon (mobil):0749 867346 7. Textul mesajului Dvs.:PERSEVERARE DIABOLICUM EST
In fata sofismelor la care
recurgeti si a eludarii intrebarilor, dialogul cu dvs. devine penibil.
Eu nu v-am intrebat, cum este scriitura, ci „Credeti ca Satan ne este
util? Pretinsul dvs. „bun(ului) simt” nu poate fi un argument decât in
masura in care desconsiderati sau contestati bunul simt al
interlocutorului, ceea ce mi se pare prea mult dupa ce eu invoc autori
care vorbesc despre nevoia de religiozitate a fiecarui individ, iar dvs.
sariti la fanatism. Resping fanatismul, dar sustin nevoia de Dumnezeu a
omenirii.
George Liviu Teleoaca 01.11. 2007'
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Salman
Rushdie - taifunul oriental
