|
 Scriitorul
VICTOR COROIANU şi volumul
„Simboluri şi mesaje indiene pe stâncă în America de Nord”
Eugen Evu
Grafica de
Hetco(Agero)
Prodigiosul scriitor român rezident în Germania, Victor COROIANU,
braşovean de origine, a studiat medicina şi psihologia, având operă
ştiinţifică şi în aceste domenii. Proza sa, bunăoară masivul roman „Ena
…”, prezentat de noi în numărul trecut al revistei „Provincia Corvina”,
cât şi pe site-ul revistei electronice AGERO, conţine ca un joc de
oglinzi, caleidoscopia unor spaţii şi orizonturi culturale - umane, din
diferite arealuri geo-spirituale. Colindătorul acesta, cu un spirit
arzător, al curiozităţii, al cunoaşterii directe, ne oferă o nouă
supriză, un album cu fotografii şi texte explicative, rodul unei
documentări exigente, de astă dată din incitantul spaţiu al strămoşilor
triburilor indiene din actuala Americă de Nord.
Avem astfel o contribuţie românească importantă, în cercetarea
relicvelor antice, un studiu laborios, ultra - pragmatic, poate prea
prudent, dacă mă refer la ceva anume, ceva care m-a tulburat imediat ce
am paginat splendidele reproduceri grafice, fidele minuţios semnelor
originare, petroglifelor.
Nici vorbă să fiu sceptic, deoarece ştiu bine ce interminabile dispute
au loc în această problemă, a decoperirilor şi interpretărilor, de la
răceala exactitudinii clasice, la cele mai stranii ipoteze, dacă nu
chiar excesele aberante ale unor amatori pasionaţi după modelul
Schlieman, ori Eric van Deniken,sau Zecharia Sitcchin sau Cristi
Nbegureanu … însă departe de aceştia. Mă refer la prezenţa, în câteva
dintre reproducerile petro-glifelor antice, unele de cca 5000 de ani, în
care apar elemente ce aparţin ştiinţei (contestate ori nu, ea există!)
paleo-astronautice.
Dr. Victor Coroianu, om de structură pragmatic, deşi în epica sa
vibrează pregnant un substrat romantic-rememorativ ce aparţine
paideumatic etosului şi etnosului originar, face acest studiu după
modelul calculat, serios, ireproşabil, sistematic, acoperind toată gama
de interes al spaţiului despre care scrie. Cartea de piatră este arhiva
stranie a propriului nostru subconştient, peiorativ zicând. Deoarece aşa
cum există o arheologie, generică, există şi o arheofiinţă: ne vedem
istoria în mituri, codificată în semne străvechi, iniţiatice atunci, azi
uşor interpretabile, în grile moderne. Nu e vorba de simple impresii,
consumabile turistic, dimpotrivă, avem corolarul deplin al savantului,
explorând aplicat şi cui izvoare sigure, mitologia şi istoria, de la
origini încoace. Uriaşa bibliotecă de piatră se lasă astfel citită,
imaginile redate fiind paralele textelor explicite, lapidare şi fără
speculaţii. Revelaţia perceptivă modernă este oglinda logică a unor
realităţi ce stau, zac, încriptate în calea timpului imemorial.
Inteligenţa medie a omenirii este enorm peste cea a străvechilor
iniţiaţi de acum 13.000 de ani, ori şi mai de demult. Sunt afirmaţii
probatorii! Capitolele studioului celui ce, parafrazându-i o carte, este
undeva între microscop şi telescop (dar şi în fluxul intuiţiei de
excepţie, revelatorii) - sunt: „Simboluri şi mesaje indiene pe stâncă în
Statele Unite: Semne rămase după migrarea triburilor Hopi; Simboluri
vechi lăsate de alte triburi în migrările lor; Mesaje tainice în locuri
sfinte”.
Victor Coroianu surprinde sistematic acea pulsaţie, acel flux - reflux
al migraţiilor nord -americane şi nu aprofundează comentariile,
preferând a ne lăsa pe noi să vizualizăm, prin desenele grafice
contra-pagină, misterioasele reprezentări săpate în piatră. De aici la
prezenţa acelor figuri paleo-astronautice, şocante, dar absolut
inconfundabile, ar fi de meditat. Evident, scriitorul nu este dintre cei
ce emit ipoteze de acest tip, însă semnele acelea, indiferent că sunt
explicate sub nume deobicei ca atribute de „zeităţi”, ori „idoli”, cum
se întâmplă, vorbesc singure şi merită a fi văzute de adepţii ipotezei
paleoastronautice moderne. Poate că autorul va difuza cartea şi unora
dedicaţi serios acestei probleme.
Semnele atribuite misticii străvechi amerindiene, popoarelor Soarelui,
precolumbiene, alternează de la semnificaţiile explicite, la cele
codificate, unele uluitoare, dacă sunt interpretate de cunoscători.
Piatra s-a vădit codice durabil, cartea încremenită în milenii nefiind
incendiată de vandalii istoriei, aşa că mărturia este credibilă, se cere
smulsă din gura sfinxului şi adusă la masa cercetătorului modern, sub
microscopul electronic, ori în calculatoare. Victor Corioanu are
nesaţiul acelor orizonturi ancestrale ale omenirii. Unul de excepţie şi
care dealtfel i-a marcat destinul. De aceea, acest splendid album este
nu doar bibliofil, ci este un dosar de lucru pentru iniţiaţii ştiinţei
pluridisciplinare.
În petroglife vor avea stupoarea să vedem negru pe alb, nu doar
obişnuitele semne specifice culturii arhaice nord-americane, ci şi unele
„coduri” ce par a fi ante-deluviene, o reprezentare a Cosmogonieie şi
Anatropogenezeii! ( pagina 171, figura 101. Este aici Arborele Vieţii,
ontogeneza speciilor, regnul simbolic fiind cel arboricol, un soi de Cod
foarte incitant, inclusiv căderea îngerilor evocată în Geneză. La pagina
29, figura 5, găsim indubitabil două imagini ce reprezintă silueta unui
om modern, cu semne enigmatice deasupra şi o reprezentare deasemeni
umanoidă (colţ, dreapta, jos), imagini ce au fost văzute cu ochii
naivilor de atunci, însă abia azi însemnând ceea ce de fapt sunt, au
fost: extratereştri, dacă nu cel puţin umanoizi din alte spaţii
culturale, mult evoluate, poate altanţi.
Simbolurile sacre sunt familiare, universale, am spune, cum este
şarpele, ondulaţia energiilor cosmice ubicue, timpul, poate precesiunile
ciclice, ciclul întreg fiind de cca 25.900 de ani (am fi cam la
jumătatea lor de 13 mii!), regăsm semnele consacrate universal cercul,
spirala, unda, vibraţia. Ele aparţinuseră unei cunoaşteri infinit
străvechi pentru memoria pierdută a omenirii de după Potop, ori după
succesivele glaciaţiuni. În aceeaşi pagini, sus stânga, o a treia
imagine este o siluetă umană cu un glob - cască pe cap, probabil de
adaptare la atmosfera terestră. Apar şi obiecte ce nu pot fi precizate
ce reprezintă. Cel ce a „descris” prin limbajul mut al petroglifelor, a
văzut ceva şi a însemnat. Poate erau aceste semne şi cu rost iniţiatic,
preoţesc, magic, ori de altă natură. Odată cu gândirea perceptivă simplă
a celor ce au săpat „scrierea” aceasta magică, este bizar să vezi,
repetat, semnele unei gândiri abstracte, ale inteligenţei: poate o
inteligenţă indusă de realitatea celor reprezentate. Figurinelor le sunt
asociate, ca într-un „abecedar arhaic” de învăţare, semnele corelate
drept hieroglife, bunăoară celor bănuite a fi „zei”, le sunt alături
semnele simple, reductive, rudimentele scrierii evolutive , de mai
târziu.(fig. B, fig. A pag. 5).
Nu putem atribui simplist numele de „măşti rituale” astfel de
reprezentări! Chiar dacă ar fi, ceea ce ele reprezintă sunt
inexplicabile, căci sunt izbitor de explicite ca realitate: figuri
moderne, legate de costume scafandriere, ori de zbor ( pilotaj). Există,
ştim, cel puţin trei mari contacte ale omenirii, în enorma sa
temporalitate, cu fiinţe din „ceruri”. La pag. 35, jos, dreapta, apar
două figuri de umanoizi în costume diferite: unul cu cască bombată,
perfect geometrică şi cu antene, cu două receptoare la urechi, altul
deosebit, tot cu cască şi „coarne” evident artificiale, metalice,
amintind astronauţii de azi. O a treia figură, uluitoare(!), care, ca şi
cele deja amintite, necunoscute din bibliografia vastă a subiectului,
este situată semi-central, un scafandru sau astronaut modern!
Cartea lui Victor Coroianu conţine zeci de astfel de imagini, şi
indiferent că domnia sa a preferat să comenteze strict opiniile ori
catalogările savanţilor, arheologilor, cercetătorilor pertinenţi, ne
oferă o contribuţie foarte importantă implicit în ideea
paleoastronautică. Un motiv în plus de a repeta că autorul român este
demn de întreaga gratitudine nu numai a cititorilor specializaţi, dar şi
a unui public larg, însetat de cunoaştere.
Eugen
EVU
August
15th, 2008
Tags:
Cafeneaua artelor Romanian Vip Texas U.S.A
|
Comentarii de la cititori |
|
