|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Scrisoare către dragul de Nichita Hristea Stănescu Decembre, graţiosul an 2006, Mizil, lângă Ploieşti Laurenţiu Bădicioiu, Mizil - România (foto) Impresii si pareri personale in FORUM
Trece iarna, trece vara… Cine nu trece, poete? Poate doar pietrele… Ele rămân pietre. Prietenia, sentimentul acela care îţi plăcea ţie tare mult, s-a schimbat. „Prietenii mei - spuneai odată - nu sunt mulţi, sunt nenumăraţi.” Prietena primăvară e tot cum o ştii, prietena zăpadă arde de dorul nostru, iar prietena toamnă, după ce ne-a „acoperit inima cu ceva” anul fost, hibernează trei anotimpuri, până îi va să vină rândul peste puţin timp iar în inima noastră. Acum e decembre, ne împrietenim cu iarna, fierbinte iubită de copiii gata de sanie şi de joacă.
Noi mai trăim pe aici prin Mizil. Fiorul numitului decembre ne bântuie uneori. Ne place mult când ninge. Şi mai ales ne place când ninge în decembre. Măi Nichita, de ce o fi zăpada aşa de frumoasă, de neomenească? Pe la tine, pe acolo pe sus, ninge? Cândva îţi plăcea să scrii pe zăpadă cu colţul inimii tale de poet…
Să-ţi zic ceva: noaptea, când văd cerul înstelat deasupra albului omăt, îmi amintesc de tine şi de Eminescu. Vă ticluiesc la o masă lungă, sub umbra unui tei albit de timp şi de gânduri. Acolo, pe malul lacului, la Ipoteşti. „O voi ficţiuni, dulce lemn de tei…” Lângă teiul lui am aşezat copacul tău, Gică, Nichita, Gică pe care l-ai iubit îngereşte. Iar noi pe mal, pe marginea timpului, privindu-vă şi ascultându-vă cum vă poeziţi.
Bătrâne, vara s-a dus de mult. Primăvara, în martie, fluturii roz de cais, raiul migdalilor înfloriţi şi aerul înmiresmat de florile soarelui, ne-au mângâiat ochii şi sufletul. Iar toamna, ce să mai zic de toamnă… Toamna ne descoperim din nou inimile în poezie. E decembre acum. E decembre şi iar mi se face dor de tine, prieten drag.
Nichita, îmi vine acum în minte profesorul meu de literatură română din liceu, de la Constanţa, Vladimir Bălănică. Mi-l amintesc cum, pe 13 decembrie 1983, a intrat în clasă şi, sugrumat de tristeţe şi emoţie (de iarnă?), ne-a anunţat că te-ai murit brusc (s-a murit şi el săracul, acum vreo 12 ani; se făcuse ziarist). Lacrimile i se topeau pe glasul îngheţat. Ne-a spus că nu poate să facă ora de română şi a plecat. Noi, năuci, treizeci de găligani, ne uitam muţi unii la alţii, uitându-ne. Preţ de câteva minute, timpul a tăcut între noi, spânzurat deasupra inimilor noastre de adolescenţi. La Constanţa. Era iarnă, era frig…
Îmi este dor de tine, Nichita, atât de dor că, în mirosul viu al iernii, îţi simt prezenţa, poete, îngere. Aş vrea să îţi scriu mai mult, dar las necuvintele să îţi spună ele tot ce nu m-am priceput eu să îţi scriu.
Cu dor, Laurenţiu Bădicioiu, Mizil, profesor de limba lui Nichita
Despre persoană: CV literar Bădicioiu Laurenţiu
Născut în Mizil pe 7 iunie 1967.
|
|
Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri |
|
Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia. Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei. |
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Trec
anii, bătrâne… Pasărea însă tot pasăre se numeşte, cerul tot cer este,
floarea de tei la fel înteieşte. Doar noi oamenii ne-am schimbat puţin.
Se aşează anii pe noi ca frunzele toamna pe pământ. 
