Prof. LAURENŢIU BĂDICIOIU -

Scrisoare întredeschisă

pentru Nichita Hristea Stănescu

Duminică, 13 decembrie 2009

Mizil, Prahova, aproape de Ploieşti

Bătrâne, lângă Eminescu te visez., aşezat la Masa tăcerii. Nu prea ştiu ce faceţi voi acolo cu sufletul românesc dar pe aici se usucă zăpada şi copacii. Nici îngerii nu se mai îngeresc ca altădată.  Mare norocos mai eşti: tu îl auzi pe Eminescu şi când tace. Eu am norocul meu: te ascult când vreau. Ce de poezie mai eşti şi tu… Ce de mai poet, măi Nichita… Albastru şi înger, cu vocea ta, mereu reinventată, mereu cu alte sensuri. Ea îmi hrăneşte liniştea. Îmi cresc aripile când te ascult. Mereu alte aripi, mereu altă pace, aceeaşi altă poezie mereu.

Ce fericit mai eşti, bătrâne. Nu plângi cu lacrimi uscate, mute, fără rădăcini, nu râzi doar cu dinţii din gură, cu ziceai cândva. Să ştii că pe aici stăm rău cu visele. Oamenii au început să aibă capete urmuziene, în formă de computere, cu urechi-telefoane mobile, iar în ele îndesate căşti de mp3-uri. Toată România, snoabă, mormăie, ţipă, şopteşte, se zbenguie interminabil la telefon. Dacă stai trei ore la computer, două la televizor, trei la telefon, opt munceşti şi restul dormi, când să mai trăieşti?

Tu ziceai „râsu-plânsu”, bătrâne. Ehe, ce emoţie între ele. Ploieştiu’ lui Caragiale şi al tău trăia acolo. Acum „râsu-plânsu” a rămas, însă altfel: râdem de plâns şi deplângem hazul de necaz. În ţara asta „tristă (lirică?), plină de umor”, cum o ştiai (de la prietenul Bacovia), nimic nu mai este sfânt. Îţi aminteşti, bineînţeles, de frumosul Antim cum ne certa el prin secolul al XVII-lea că suntem prea neserioşi, că înjurăm „de lege, de cruce, de cuminicătură, de morţi, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de botez, de cununie.”

Suntem din ce în ce mai singuri, bătrâne, deşi planeta este tot mai aglomerată. Paradoxal, planeta se topeşte (ştii, încălzirea globală…) şi oamenii îngheaţă într-o viaţă mecanică, algebrică, algoritmică. Poezia nu se mai citeşte, ea se vede (pe yutube), se aude (unde vrei, unde nu te aştepţi), se amestecă în pastă colorată şi sunet, pe internet (în ppt-uri). Poeţii, contabil tot mai mulţi, se pitesc după  sau se cocoaţă pe bloguri. Toţi scriu, vor să arate lumii cine sunt, dar nimeni, aproape, nu mai citeşte. Toţi vorbesc strident, cacofonic, nimeni nu ascultă.

Ştii cine eşti tu acum? Poetul din decembrie şi din martie, când Casele de Cultură (era mai frumos Castele, nu bătrâne?), şcolile, mass media, toţi tropăie pe inima ta, sărbătorindu-te zgomotos, spumos. Tu rămâi înfrigurat cum eşti de dorul patriei. Aşa de înger bun de român cum ai fost. Ce de mai dor îmi e şi mie de tine, măi poete, pe iarna asta goală. Cu sania te-aş duce undeva, spre inima ţării, pe marginea timpului, să ascultăm bolnava cu stetoscopul dragostei noastre de ţară. Şi acolo, tu, vraciule, să o vindeci cu necuvintele tale umbroase şi calde.

Mi-e tare dor de iarnă şi de tine, ca în fiecare an de când ne-ai lăsat singuri, din iarna lui 1983. Mi-e tare dor de „Măreţia frigului” alb şi vertical. Mi-e dor de ochii tăi frumoşi, buni şi albaştri. Mi-e dor de mine, cel de altădată. Mi-e dor de tine, cel dintotdeauna. Acum mă străbate o emoţie de… iarnă: cum va să fie, ea, iarna, de astă dată, Nichita? Rogu-te, fă-o albă, să ardă sania pe ea de bucuria călătorilor. Dă-ne-o nouă, nevrednicilor, să facem din nou oameni de zăpadă cu aceeaşi dragoste cu care primăvara îi topeşte. Şi care te-a născut şi pe tine în martie, ca să te topeşti, paradoxal, în decembrie. Nichita… Nichita… Nichita…

Profesor de limba lui Nichita,

Laurenţiu Bădicioiu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com