Scrisul ca reprezentare ontologica
Dr. Titus
Filipas
Impresii si pareri personale in FORUM
 Sint
un scriitor de tutoriale pentru dezvoltarea durabila in Romania.
Rezolvarea problemelor cu obiective multiple, asa cum este intr-un mod
special ‚dezvoltarea durabila’, cere in oricare etapa
evaluari-si-echivalari-optime-prin-compromis, sintagma aceasta lunga in
limba romana se scrie pe scurt tradeoffs in limba engleza. „Tradeoff
principles” se traduce, in buna si vechea limba romana, prin „reguli de
contrapartida”, cu semnificatia : „principii de evaluare si echivalare
prin compromis”. Numai in domeniul electronicii de consum de la noi,
existente in Romania chiar de la momentul urmator inventiei facute de
Marconi, depanatorii foloseau cuvantul ‚compromis’ in cel mai adecvat
sens modern, atunci cand inlocuiau cu improvizatii functionale piesele
si montajele dintr-un aparat de radio stricat. A traduce cuvantul
englezesc „tradeoff” prin „troc” probabil ca este corect in oricare
domeniu este facut, cu exceptia stiintei dezvoltarii durabile, in
special intr-acel capitol care se refera la „etichetele ecologice”, unde
„tradeoff” s-ar talmaci mai bine prin sintagma ‘troc baroc pe o piata
hedonica’. Suna ca ‚pretiozitate’, insa lucrurile in realitate se
prezinta fara compromisuri posibile : daca „troc baroc pe o piata
hedonica” este ‚pretiozitate’, atunci si expresia „dezvoltarea durabila”
este ‚pretiozitate’.
Terminologia si echivalarile lingvistice folosite in frazele precedente
arata necesitatea cautarii unor sinonime, chiar a construirii unui mare
„Dictionar de sinonime”, -- a unui „Thesaurus”--, in proiectul romanesc
al dezvoltarii durabile. Chestiune superflua ori chiar fara legatura cu
dezvoltarea economica ? Catusi de putin. De exemplu, la implementarea
voluntara a unor sisteme de gestionare ambientala intr-o intreprindere
mica si mijlocie, pentru personalul in numar redus al intreprinderii
respective, problemele imense legate de complexitatea limbajului tehnic
al standardelor europene si internationale conduc la ora actuala, de ce
nu recunoastem? la dificultati aproape insurmontabile in diviziunea
muncii si folosirea timpului.
Evident, in cadrul unui stat national unde exista o limba dominanta, dar
care nu intra in categoria “limbajelor sacre” moderne, contemporane,
chiar post-moderne, deci aflata numai in statutul de “vernaculara”, --
limbaj purtator de ’informatie modica’, cel mult, daca nu chiar de
informatie foarte putin relevanta pentru lumea post-moderna in care
traim--, cum poti sa exploatezi oferta reala a “masei critice” in
cunoasterea teoretica, tehnico-productiva si in cunoasterea prudentiala
pana la producerea unei deplasari de paradigma in societate ? O natiune
devine bogata numai cand stapaneste perfect cele trei tipuri de
cunoastere, iar stiinta dezvoltarii durabile este situata la intersectia
lor.
Dintr-o parcurgere rapida (« rapede privire ») a bibliografiei
domeniului, devine limpede ca stiinta dezvoltarii durabile face apel la
o multitudine de concepte intr-o conjugare de mare rafinament
intelectual. Asemenea tipuri de gandire constituie privilegiul unor
perioade de pace, conjugate cu o criza societala reala. Stiinta
dezvoltarii durabile propune cai de stopare a degradarii mediului,
solutii ideologice primare care pot sa fie credibil inscrise pe o lista
de alternative aflate dincolo de „globalizare”, pe care economistul
Joseph Schumpeter (1883-1950), --care a predat la universitatile din
Cernauti si Harvard--, o numea "distrugere creativa". In principiu,
alternativele la "distrugerea creativa" pot fi alese ca enunturi
decizionale cu valoare adaugata intr-o democratie participativa reala.
Deci trebuie sa intelegem „cum se adauga valoare”. Chestiunea
intelegerii „pe romaneste”, chestiunea limbajului inteligibil, total
diferit de „limba de lemn”, devine astfel un factor esential pentru
dezvoltarea durabila in Romania. Caci reprezentarile ontologice noi in
Limba Romana sunt si fatete diverse ale predicatului ‚devenirii intru
fiinta’. Construirea de reprezentari ontologice pentru toate standardele
europene, in limbajul fiecareia dintre tarile membre ale statului
post-modern Uniunea Europeana, este ceruta chiar de principiul de
subsidiaritate. Sa ne referim de exemplu la standardul european destinat
gestionarii problematicii ambientale a intreprinderilor/organizatiilor
din U.E. Coerenta si comparabilitatea intre statele membre in U.E. sunt
fundamentale pentru functionarea corecta a schemei de gestionare si
audit ecologic european. Insa acordul intre statele membre asupra
uniformitatii criteriilor aplicative nu poate fi realizat ‘de facto’
fara definirea acestor criterii in fiecare dintre ‘limbile nationale’
ale statelor-membre. Regulile postmoderne de construire a textelor in
stadiul dell’arte faciliteaza si eforturile vernaculare romanesti de
asimilare a standardelor internationale. Nu este o exagerare sa spunem
ca aceste reprezentari ontologice noi in Limba Romana care servesc,
incontestabil, bunei functionari a intreprinderilor (organizatiilor) din
Romania, adauga valoare. Sa specificam, este in primul rand o valoare
adaugata pentru facilitarea procesului decizional intr-o lume
postmoderna. Iar pentru intreprinderile economice, decizia manageriala
reusita se converteste intr-o valoare economica adaugata (ad litteram).
Depozitarele majore de informatie cu semnificatie antropica, societala,
umana, asa-numitele „limbaje sacre”, sunt la ora actuala limba engleza
si limba franceza. Jucand acelasi rol pe care-l aveau in antichitatea
civilizatiei mediteraneene ’greaca’ si ’latina’, iar in India Evului
Mediu - ’sanskrita’. Insa dezastrul economic si societal observat in
Africa post-coloniala, unde noile state care si-au declarat independenta
folosesc in mod preferential, ca limba oficiala, engleza ori franceza,
arata faptul ca utilizarea lor nu a provocat, ca o consecinta
’naturala’, implementarea masiva de ’know how’ tehnologic in economiile
africane, unde ’elitele intelectuale’ au fost formate in primul rand
prin imersarea, in perioada studiilor, intr-un mediu lingvistic englez
sau francez. Pe de alta parte, sunt remarcabile succesele economice si
industriale inregistrate acum de China, care foloseste o limba cu
scriere hieroglifica, incontestabil foarte indepartata de limbile in
care au fost redactate initial tratatele si „codurile de practica” in
dezvoltarea industriala si dezvoltarea durabila. Dar chiar in China
comunista, problema transmiterii de ’know how’ de la ’elite’ –formate in
Rusia comunista dar si in Occident !- a fost rezolvata printr-o divizare
epistemologica extrem de ingenioasa si de reusita a reprezentarilor
ontologice pentru ’tehnologia de virf’ exprimate intr-o limba europeana,
urmata de o traducere si o distribuire de „instructiuni de lucru” scrise
cu hieroglife pentru muncitorii chinezi !
Pentru succesul ’dezvoltarii durabile’ in Romania trebuie sa tinem cont
de realitatea concreta a Limbii Romane, si mai ales de faptul ca in
secolul XVIII, cand Occidentul formuleaza intelectual conditiile pe care
se bazeaza tranzitia la o lume tehnologica, --de exemplu folosirea
„infinitilor mici”, a derivatelor si integralelor--, in principatele
dunarene „cresterea limbii romanesti” era interzisa de domniile
fanariote, desi in alte parti ale Europei vremea aceea se chema Epoca
Luminilor ! Chiar si Karl Marx exemplifica in filosofia lui conceptul de
„alienare”, --de „instrainare”--, prin acea soarta individuala a
fiecarui taran roman sub regimul fanariot. Abia dupa revolutia
intelectuala liberala adusa in Romania de „Ideologia Scolilor Centrale”,
mai specific de textele in limba franceza ale lui Condillac, Destutt de
Tracy si Volney, texte citite in franceza, apoi discutate in limba
romana si asimilate in limba romana de prodigiosii elevi Ioan Eliade
Radulescu si Petrache Poenaru la scoala greceasca de la Schitu
Magureanu, incepe sa fie creata Limba Romana moderna ca „instrument de
lucru”, pentru transmiterea si implementarea ideilor. In cartea de
memorialistica „Echilibru intre antiteze”, Ioan Eliade Radulescu
marturisea ca textele perfecte din limba greaca veche, -- in care
imersau copiii romani inteligenti din scoala de la Schitu Magureanu--,
furnizau in fapt modelul pe care incercau sa-l imite in limba romana.
Dar in textul tutorialelor mele folosesc in permanenta limba engleza si
limba franceza in stadiul lor actual ca prime referentiale lingvistice
pentru post-modernizarea limbii romane. De pilda, am dat neologismului
"a implementa", introdus in limba romana dupa decembrie 1989,
semnificatia pe care o are in limba engleza expresia compusa "to carry
out", sau, in limba franceza, expresia compusa "mettre en oeuvre".
Stiinta dezvoltarii durabile poate fi realmente implementata numai daca
„pirateaza” codurile culturii populare. Pentru ca faconda
stereotipurilor din cultura populara degenereaza frecvent in dihotomia
maniheista cu inventar existential clasificat in Bun si Rau. Etichetele
ecologice si gestionarea ecologica a organizatiilor incearca sa produca
o congruenta de semnificatii intre adjectivele Ecologic si Bun, pentru
orice produs, serviciu, ori atitudine respectuosa fata de valorile
mediului inconjurator.
Dr. Titus Filipas
|
