EMIL DRUNCEA -

SCULPTORUL ION VLAD,

MEMBRU DE ONOARE AL ACADEMIEI ROMÂNE

Grafica - Ion Măldărescu

Phidias a sculptat ZEI, Michelangelo a sculptat ÎNGERI şi SFINŢI, Brâncuşi a sculptat ZBORUL, Ion Vlad a sculptat OMUL. „Trei pietre de hotar măsoară, în Europa, Istoria sculpturii: Phidias-Michelangelo-Brâncuşi...”, scria în 1964 Herbert Read. Phidias a sculptat zei, deci numele Domnului, Michelangelo a sculptat îngeri şi sfinţi, deci numele Fiului, Brâncuşi a sculptat zborul, deci Sfântul Duh. Ion Vlad a sculptat omul care este Zeu, Înger, Sfântul Duh întregind veşnicia. „Decadenţa helenilor – scria Brâncuşi - a început din momentul în care s-a încercat să se exprime în sculptură suferinţa umană, în opere ca „Laocoon şi fii”. Misiunea artei este să creeze bucurie, şi nu se poate crea artistic decât în echilibru şi în pace sufletească. Iar pacea se obţine prin renunţare...”. Am fi de acord cu acest „Decret brâncuşian” dacă am nesocoti venirea lui Mesia. Unde poate găsi omul imaginea cea mai clară a suferinţei OMULUI, decât în răstignire? Phidias „n-a văzut” aceasta suferinţă, Michelangelo „a sublimat-o”, Brâncuşi „a renunţat” la redarea acesteia în artă, Ion Vlad „a văzut-o” şi a transpus-o în operele lui geniale.

Fie că sunt personaje de legendă (Narcis, Orfeu, Euridice), fie că oamenii pe care Ion Vlad i-a cunoscut şi i-a admirat (Cioran, Ionescu, Enescu, Luchian etc.) sunt personaje reale, fie că sunt tovarăşi întru înaintarea lumii (Eminescu), la toţi se îmbină pe chip suferinţa, angoasa, zădărnicia, dacă faptele n-au în ele credinţă. Sculptându-l pe IISUS (bronz, 50 cm înălţime) sculptorul explică simplu: „Transfigurare”. Şi de la Iisus încoace, transfigurarea ne poartă pe toţi după rostul nostru, de la naştere până la moarte, atât cât putem noi „să prindem taina”. Esenţializând, credem că rugăciunea în numele tatălui (Phidias), în numele Fiului (Michelangelo), în numele Sfântului Duh (Brâncuşi) se întregeşte cu Ion Vlad, amin. Aşa să fie, aşa să se împlinească! A hotărât bunul Dumnezeu şi a ales din poporul român pe cel care avea să întregească rugăciunea. Pentru că, în operele lui Vlad este ceva din mine. Şi din tine iubite cititor. Iar suferinţele, angoasele, zădărnicia acestei lumi secularizate ni le purtăm ca pe o cruce. Eu, în raiul numit ARTĂ. Tu, unde?                                                                                  

Pe 9 Martie 1991, după ani grei departe de ţară, Ion Vlad a fost primit Membru de Onoare al Academiei Române. Referatele (laudatio) au fost ale eruditei Zoe Dumitrescu Buşulenga şi ale marelui pictor Corneliu Baba. Se cuvine un strop de amintire pentru cel care a fost şi este unul din cei mai mari sculptori.

Emil Druncea

 ....................................................................................................

Scriitorul Emil Druncea, unul dintre cei mai de seamă jurnalişti culturali ialomiţeni, aduce o contribuţie esenţială şi remarcabilă spiritualităţii neamului, domnia sa fiind autorul unei monumentale monografii despre viaţa şi opera marelui sculptor român Ion Vlad, intitulată: „Ion Vlad - Sculptor 1920-1992” (Editura „Agora” - Călăraşi). „E un miracol faptul că eu am fost ales”, mărturiseşte Emil Druncea. Demersul editorial al scriitorului vine să consfinţească „punctele cardinale” ale marelui artist Ion Vlad. Emil Druncea este Preşedinte fondator al cenaclului „Agora”, Feteşti, 1980, Preşedinte fondator al „Asociaţiei culturale Ion Vlad”, Feteşti, 2001, redactor la „Oglinda Ialomiţei”, colaborator extern la ziarele ialomiţene „Tribuna Ialomiţei”, „Concret”, „Independentul”, „Gazeta de Sud Est” de-a lungul vremii, în prezent colaborator la ziarul bisăptămânal „Ialomiţa”, colaborator la revistele literare ialomiţene „Arcadia” şi „Sinteze”.

Sculptorul Ion Vlad s-a născut la 24 mai 1920 în Feteşti, Ialomiţa, a absolvit liceul la Călăraşi, a studiat cu maestrul Cornel Medrea la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti şi a funcţionat ca profesor de sculptură la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. I se acordă Premiul de stat în anul 1964, iar în 1965, cînd avea 45 de ani, se stabileşte la Paris. În anul 1967 execută o comandă de cinci sculpturi pentru „Espace Pierre Cardin” din Paris. Bucurîndu-se de apreciere în sînul breslei, în anul 1969 este titularizat ca profesor de sculptură şi desen la Centrul American din Paris. În anul 1972 primeşte cetăţenia franceză, iar din 1975 a devenit profesor de sculptură şi desen la Universitatea din Sorbona. Se evidenţiază şi se legitimează în Franţa cu importante opere de artă: o decoraţie murală din beton, de 100 m² (1978) pentru Musique Diffusion Française, La Bois-Colombes, şi două sculpturi murale în bronz şi ciment (1979), realizate pentru Spitalul Saint Joseph din Stockton, San Francisco (California). În 1980 îşi deschide la Nisa cel de-al doilea atelier. Astfel, pînă în 1991 face un fel de navetă creativă între Nisa şi Paris. Cea mai strălucită creaţie a sa este Statuia lui Eminescu, amplasată lîngă Universitatea Sorbona din Paris. Se stinge din viaţă la Paris, în anul 1992, pe cînd avea 72 de ani, urmare a unei intervenţii chirurgicale. Mormîntul sculptorului Ion Vlad se află, alături de Brâncuşi, în Cimitirul Montparnasse din Paris. În semn de cinstire pentru opera sa, scriitorul şi jurnalistul Emil Druncea, biograful competent al operei sale, a pus bazele Asociaţiei Culturale „Ion Vlad”, care fiinţează azi la Feteşti, Ialomiţa.

Maria Diana Popescu

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com