|
SEARĂ DE
LEGENDĂ
Laurenţiu Bănuţ
Grafica,
Ion Măldărescu, Agero
Zi de toamnă gri. Mesagerii
lichizi ai cerului înnorat stropesc covorul de frunze aşternut pe
cărările grădinii Zăvoi, retuşază culoarea asfaltului, udă umbrelele
purtate pe străzi. Aparent obişnuită, este de fapt o zi de noiembrie cu
totul specială în bătrânul oraş de sub Dealul Capela. Maria Diana
Popescu, poet inspirat, eseist dăruit
cu har, rafinat critic literar şi de artă, jurnalist prolific, redactor
şef adjunct la revista Agero din Stuttgart, Germania, se întâlneşte cu
iubitorii de slovă scrisă.

Anunţat din vreme,
evenimentul a stârnit interesul cu mult înainte de deschidere. Lucrări
de artă plastică de jur împrejur. Cine este autoarea? De unde vine?
Întrebările îşi găsesc răspunsul dorit abia după ce, cu puţin înainte de
ora fixată, salonul festiv din incinta unicului hotel-muzeu din România,
cu lucrări de artă contemporană, Grand Hotel Sofianu, devenise
neîncăpătoare. Coincidenţă? Noul şi elegantul hotel şi-a deschis porţile
pentru prima oară binevenirii unui eveniment cultural. Firesc, spun eu.
Înfruntând stropii de
ploaie de mijloc noiembrie temerarii „de vreme rea” au invadat
până la refuz spaţiul rezervat oaspeţilor. Deficienţe de organizare?
Deloc! Împacientaţi de „trupele de ocupaţie” încă un rând, două de
fotolii au fost aliniate în spaţiul rămas „liber”. Scriitori, artişti,
slujitori ai lui Hippocrates, oameni ai legii, economişti, slujitori ai
bisericii, tineri, un melanj uman eterogen. Zvonul de clopoţel acoperă
murmurul sălii. Gata! Începem! Cu trei munute mai târziu decât ora
anunţată, evenimentul a debutat cu recitarea unui splendid poem al
autoarei, în interpretarea talentatei artiste
Ariana Alexandra Şerban, de la Teatrul „Ariel” din Râmnicu
Vâlcea. Pacă cineva a alăturat, simbolic, literatura, arta şi
frumuseţea, întruchipate de cele două muze, doamne ale serii, autoarea
cu nume şi chip de zeiţă şi frumoasa artista cu voce de aur sub bor de
pălărie. Ambianţa selectă te duce cu gândul la celebrele hoteluri de lux
din marile metropole. De jur împrejur, artă, bun gust şi exces de
rafinament.

Autoarea a fost prezentată
prin cuvântul moderatorului întâlnirii, auditoriul sorbind cu nesaţ
fiecare silabă, fiecare nouă dezvăluire despre şi în legătură cu eroina
evenimentului. Lansarea celui de-al treilea volum de interviuri din
seria „Dialoguri privilegiate”, rod al travaliului creativ şi volumul de
poeme „...Restul este legendă”, o bijuterie a compoziţiei poetice
„îngemănată” cu o prelucrare grafică de excepţie după lucrările
pictoriţei pariziene Rodica Iliescu, originară din Râmnicu Vâlcea, au
oferit motivaţia ca Germania, Franţa şi România să aibă „privilegiul” de
a se întâlni în „Capitala tipografilor”, cum numea Râmicul, marele
savant Nicolae Iorga. Inedit şi atipic, printre respiraţiile tăcute şi
privirile concentrate, cei prezenţi au vizionat filmul omonim cu cel al
volumului de poeme, în fapt, au „citit” cartea prin intermediul
imaginilor, al vocii autoarei, al lui Teodor Brucăr şi al muzicii.
Marii absenţi ai întâlnirii
de suflet au fost Î.P.S. Gherasim - Arhiepiscop al Râmnicului şi Mircia
Gutău Primar al Râmnicului, ambii obligaţi prin poziţiile oficiale pe
care le ocupă şi de menirea Domniilor Lor, să se afle în altă
localitate, dar nu au uitat să delege personalităţi care să îi
reprezinte. P.C. Pr. Petre Mateiescu şi doamnele Mariana Gutău soţia
primului edil al oraşului şi Carmen Zgripcea, ultima dând citire
mesajului scris, din partea Primarului Râmnicului, adresat Mariei Diana
Popescu şi auditoriului prezent la evenimentul cultural. Amfitrionul
manifestării, generosul om de afaceri Nicolae Sofianu a transmis urări
de succes şi satisfacţia că debutul acţiunilor culturale ce vor urma se
produce la un înalt nivel literar-artistic, cu un autor de elită, în
prezenţa unui auditoriu elevat. Printre vorbitorii serii se regăsesc
nume rezonante ale culturii româneşti: Profesor universitar dr.
Alexandru Popescu Mihăeşti, preşedinte al Forumului Cultural al
Rîmnicului, scriitorii George Voica şi Ioan Barbu, membri ai Uniunii
Scriitorilor din România, profesorul drd. Nicolae Dinescu, director al
Academiei Olimpice Române - Filiala Vâlcea, profesorul drd. Costea
Marinoiu, preşedintele Societăţii Culturale „Anton Pann”, scriitorul
George Rotaru, directorul Salonului SCALA 2009, inginerul Eugen
Petrescu, Preşedinte al Asociaţiei „Cultul Eroilor” - Filiala Vâlcea,
profesorul Mihai Mustăţea, inginerul Laurenţiu Bănuţ, P.C. Pr. prof.
Petre Mateiescu, inspector şcolar de specialitate, Teodor Brucăr,
director la Radio Kiss Fm. Drept omagiu şi preţuire pentru excelenta
prestaţie, atât ca om de litere şi de artă, dar şi ca jurnalist de
elită, autoarei, încântătoarei şi eruditei Maria Diana Popescu i-au fost
conferite cinci diplome de excelenţă din partea asociaţiilor: Forumul
cultural al Râmnicului, Academia Olimpică Română, Societatea Culturală
„Anton Pann”, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor” şi flori, multe flori
astfel încât autoarea se regăsea, la finalul întâlnirii, ca o floare
rară cuprinsă într-o mare flori.

Cuvânul de la capătul serii a
aparţinut, aşa cum se cuvenea, eroinei manifestării culturale, Maria
Diana Popescu. A surprins plăcut prin erudiţie, prin esenţă şi
rafinament, prin har şi dăruire, prin generozitate, o frumuseţe
naturală, sensibilă peste măsură, echilibrat pedantă, extrem de
îngrijită, alintată cu moderaţie, prietenoasă cu cei care merită,
neostentativ elegantă, mereu de un farmec inefabil şi de ce nu, prin
însăşi apariţia domniei sale, extrem de atrăgătoare. Îi urăm să aibă
cerul senin deasupra sufletului, să rămână sănătoasă şi frumoasă,
norocul şi fericirea să o însoţească în tot ceea ce face. Sunt sigur că
cei mai frumoşi ani sunt cei care vor veni! Holul splendid al hotelului,
amenajat adecvat, a găzduit o simbolică ciocnire de pahare închinate
celei ce merită toată aprecierea auditoriului. Cum tot ce este frumos
are un final, participanţii la întâlnirea cu autoarea au părăsit hotelul
cu părerea de rău că „s-a sfârşit”.

Se terminase o seară ce
confirma, o dată în plus, aprecierea unei valoroase reprezentante a
scrisului românesc.
ECOURI:
DULCEA ŞI
TRECĂTOAREA TIHNĂ A SUFLETULUI„
Niciodată
toamna nu a fost mai frumoasă”, aici, la Râmnic, la dubla lansare de
carte, cu apariţiile editoriale ale distinsei doamne MARIA DIANA
POPESCU: „Dialoguri privilegiate”, vol. III şi „...Restul este
legendă”, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2009. Prin geamurile sălii de
festivităţi a elegantului Grand Hotel Sofianu am privit risipirea de
frunze a arborilor din parcul Zăvoi, amintind de Ohrida şi de Muntele
Athos, iar în suflet mi se strecurau, copilărindu-se, esenţele sfioase
şi line ale frumoaselor versuri de iubire, de viaţă, de trecere,
recitate de autoare şi de Teodor Brucăr pe un fundal sonor ales cu grijă
de omul de largă cultură europeană Ion Măldărescu, secondat în versiunea
tehnologiei de înaltă definiţie, de tânărul şi talentatul inginer
Laurenţiu Bănuţ. Oameni de litere, oameni ai legii, slujitori ai
sănătăţii sau ai bisericii, ziarişti, reporteri de televiziune,
studenţi, au fost, pentru două ore în acea seară de noiembrie, fascinaţi
de forţa versului, de rostogolirea de rouă a cuvintelor înveşmântate în
mireasma grâului tânăr, în care hălăduiesc macii, privighetorile şi noi,
oamenii, cei care ne rezemăm de o umbră, repede trecătoare suflare de
viaţă. Afară, melancolii-unduiri-ale toamnei, chemări spre departe,
doruri frânte precum gâturile lebedelor în trestii subţiri, pe Nil, în
umbra sfidătoare a Piramidelor. Înlăuntru, feţe destinse, distinse,
ascultând, ca pe o rugă în munţi, lumina căutând, primăvara, când aerul
e proaspăt ca laptele crud iar în inimi coborâse însuşi Iisus, călcând
desculţ prin tinereţea noastră de-a pururi prin lacrima verde a
bărbatului cu sprâncenele înrourate şi prin legănarea de doină în măduva
fecioarelor odihnindu-se în ierburile-nalte...
O lansare de carte cum nu a
mai fost încă, o nuntă împărătească, în care POEZIA a venit înveşmântată
în voaluri tremurătoare de sfioasă şi neprihănită mireasă.
George Voica, Membru al
Uniunii Scriitorilor din România
SEARĂ DE
CULTURĂ DE NEUITAT
Râmnicul,
numit de savantul Nicolae Iorga „Capitala tipografilor” şi-a menţinut,
peste secole, un suflu cultural aparte, a format oameni de ştiinţă
autohtoni, a primit cu ospitalitate şi respect pe cărturarii veniţi din
alte părţi, oferindu-le posibilitatea de a-şi valorifica teoriile,
tezele şi ideile generatoare de progres. Râmnicul a rămas un productiv
centru cultural, pus în evidenţă prin reuniunile ştiinţifice,
cultural-artistice şi sportive, prin efervescenţa dezbaterilor, prin
marele număr al cărţilor şi al studiilor publicate, prin valoarea lor.
Recenta dublă lansare de carte a autoarei, eseista, jurnalista Maria
Diana Popescu, poet de certă valoare naţională, dar nu numai, reprezintă
o excepţie de rang înalt în viaţa culturală şi spirituală naţională.
Sala, deşi încăpătoare, s-a umplut până la refuz cu invitaţi
reprezentând floarea intelectualităţii vâlcene, venită să onoreze cu
prezenţa pe autoarea, a cărei valoare era cunoscută din cele paisprezece
volume publicate până acum, prin nenumăratele articole şi editoriale,
prin interviuri, cronici literare şi de artă, prin eseuri şi alte moduri
de exteriorizare a harului Domniei Sale. Conţinutul celor două „opere”
literare prezentate, alocuţiunile rostite, reacţiile emoţional-estetice
declanşate în sală ne îndreptăţesc să spunem că am participat la o seară
de neuitat. Preţuirea de care se bucură autoarea, distinsa doamnă Maria
Diana Popescu este confirmată de îndelungile aplauze cu care a fost
apreciată şi răsplătită, de distincţiile conferite de diverse asociaţii
şi instituţii culturale, de florile, multele flori naturale dăruite, de
florile cuvintelor de laudă şi de mulţumire adresate, dar şi de îndemnul
nostru de a ne mai onora cu alte creaţii. Un cuvânt de aleasă preţuire
se cuvine şi pentru domnul Ion Măldărescu, organizatorul şi moderatorul
reuniunii, secondat îndeaproape de coordonatorul tehnic de imagine,
inginerul Laurenţiu Bănuţ. A fost o seară de neuitat!
Profesor univ. dr. Alexandru
Popescu Mihăeşti, Preşedinte al Forumului Cultural al Râmnicului
LITERATURA
CA TERAPIE DE GRUP
Pentru
că (încă) mai îndeplineşte un rol social, poetul zilelor noastre este în
măsura în care rosteşte, în măsura în care articulează pentru sine şi
involuntar pentru cititorul său, un univers ce îl demască lumii, care îl
arată faţă în faţă cu propria conştiinţă şi cu semenii lui. În ziua de
azi greu mai găseşti oameni cu inima caldă şi gândirea rece. Maria
Diana Popescu este excepţia, poeta care scrie cu vârful inimii
într-un stil neo-minimalist, spontan, folosind cu dezinvoltură metafora
neforţată, astfel conferind versurilor prospeţime, autenticitate,
luciditate tăioasă şi dulce visare, profunzime de apă limpede. Prima
senzaţie, când te arunci în fluidul poetic, e cea de rece, pentru ca
apoi, paradoxal, să te cuprindă o căldură binefăcătoare. „... Restul
este legendă”!
Cel de al II-lea volum
lansat, „Dialoguri privilegiate” – volumul III, este realizat „cu
materialul clientului”. Scriitoarea are intuiţia, flerul şi ştiinţa de
a-şi alege interlocutorii, demonstrând că în viaţă nu sunt importante
răspunsurile, ci esenţiale sunt întrebările. Dubla lansare de carte a
fost un adevărat regal cultural. Sală plină cu intelectuali rasaţi (mă
şi mir că Grand Hotel Sofianu nu s-a înclinat sub greutatea creierelor
aflate acolo..), organizarea ireproşabilă, prezentarea filmului de
excepţie: „... Restul este tăcere” realizat de Ion Măldărescu, cuvintele
alese ale oamenilor de cultură şi prezenţa autoarei celor două volume
lansate au făcut ca spaţiul în care ne-am aflat să fie parcă desprins de
realitatea imediată, prea sumbră, prea rece şi pauperă. Pentru două ore
am trăit într-o altă dimensiune, într-un alt timp.Cu plecăciune,
mulţumim Maria Diana Popescu!
Teodor Brucăr, director
Radio KISS FM
SCULPTOR
DE METAFORE
În
cartea-poem „… Restul este legendă”, recent lansată la Rm.
Vâlcea, Maria Diana Popescu, autoarea unor versuri de adâncime, cu idei
condensate întru spirit de efect, face o preţioasă mărturisire:
Locuiesc împreună cu pământul / care se
coace,/ se răscoace,/ în verile strânse /ca pumnul. Această
strălucire stilistică, prinsă ca în viziunea unui pictor celebru, ne
face să vedem poeta identificându-se cu viaţa, cu viaţa clocotitoare,
triumfală („viaţa e tot, nu moartea…”, spunea Coşbuc). Te izbesc, în
poemul citat, acele reflexe de note filosofice, suple prin puritatea
lor, de descifrare a insului în vârtejul timpului. Timpul care zideşte,
ca o lumină aşezată la intrarea spre viitor, dar şi vremea care macină,
care şterge faptele fără ecou.
Pot spune, fără a exagera, că
prima întâlnire a poetei Maria Diana Popescu cu cititorii din Rm. Vâlcea
s-a constituit într-un debut cu pronunţate nuanţe sufleteşti, cu
acorduri inedite. Versurile sale, dăltuite într-o marmură cu acorduri
luminoase de un viguros şi talentat sculptor de metafore, ne-au surprins
pe toţi şi ne-au înflăcărat. Chiar numai prin această carte – „… Restul
este legendă” – Maria Diana Popescu se dovedeşte un talent autentic. Mai
mult, prin cultura bogată şi prin inima ei nobilă, versul său poartă
specificul marilor creatori de frumos. Calde şi prieteneşti felicitări!
Ioan
Barbu, scriitor, membru USR, Director general al cotidianului „Curierul
de Vâlcea”
O SEARĂ DE
POEZIE ÎNTR-O PREZENTARE DE EXCEPŢIE
Dubla
lansare de carte de la Grand Hotel Sofianu a avut darul şi harul de a
aduce o stare de bine în interiorul fiecăruia din cei prezenţi. Cele
două voci care, pe un fond sonor aducător de pace sufletească, au
recitat, au arătat vigoarea şi autenticitatea eternului omenesc şi s-a
observat lupta dusă între dihotomia omenească.
Asemenea eroului din
epopeea lui Ghilgameş, care petrece în desfătări, natura din care
plecase nu-l mai primeşte este şi frământarea autoarei oglindită în
metafore de excepţie. Mai mult, coboară, ca în epopee, la Uta-Napiştim
pentru a găsi elixirul vieţii. Acesta este găsit la fericitul Augustin
care spune: „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştit este
sufletul meu până se întoarce la tine”. Neliniştea se transformă în
linişte. Linişte! Va urma!
P.C. Pr. Profesor Petre
Mateiescu, Inspector şcolar de specialitate
DESPRE
SEARA DE „POVESTE” DE LA GRAND HOTEL SOFIANU, NUMAI DE BINE!
Lansare
de înaltă ţinută! De astfel de evenimente are nevoie societate
românească actuală, când nonvalorile şi creatorii de contracultură
jinduiesc după aprecieri nemeritate şi succese plăsmuite de imagine.
Poeta, eseista, jurnalista redactor şef adjunct la revista Agero,
Stuttgart din Germania, doamna Maria Diana Popescu a demonstrat, o dată
în plus, că literatura şi scrisul românesc au resurse inepuizabile.
Autoare face parte dintre vârfurile acelei generaţii viguroase, dotată
cu har şi talent care mai are multe de spus în cultura română. Prin
excelenta Domniei Sale prestaţie, doamna Maria Diana Popescu a câştigat
aprecierea unanimă, a cucerit necondiţionat respectul şi preţuirea
oamenilor de cultură vâlceni. Îi urez mult succes în cariera de scriitor
şi aştept cu nerăbdare lansarea următoarelor cărţi. Evenimentul în sine
a fost de factură absolut inedită, s-a aflat la capătul opus al multor
obositoarer şi cronofage întâlniri de acest gen. Atât autoarea cât şi
organizatorii au excelat, întrecându-se pe ei, aşa că, despre seara de
„poveste” de la Grand Hotel Sofianu, numai de bine!
Profesor drd. Nicolae
Dinescu,
Director al Academiei
Olimpice Române, Filiala Vâlcea
EVENIMENT
EDITORIAL LA RÂMNICUL CĂRŢII ŞI AL LUI ANTON PANN
În
Râmnicul cărţii şi al lui Anton Pann am fost martorii unei duble lansări
de carte, ambele de mare valoare artistică şi documentară, volumele
tipărite la Editura Conphys de la Râmnicu Vâlcea, în cursul acestui an:
cartea de interviuri „Dialoguri privilegiate”, volumul III şi volumul
de poeme „... Restul este legendă”. DVD-ul care însoţeşte apariţiile
editoriale menţionate, realizat de istoricul şi publicistul Ion
Măldărescu a reuşit să evidenţieze frumosul, sensibilitatea artistică şi
literară a versurilor doamnei Maria Diana Popescu. Prin intermediul
versului melodios („Restul este legendă”) şi al dialogului viu despre
persoane şi personalităţi ale momentului („Dialoguri privilegiate”),
autoarea reliefează în mod remarcabil sensibilitatea lirică şi trăirile
deosebite, demersuri încununate cu succes în înfăptuirea actului
artistic. Cele două volume confirmă, o dată în plus, marele scriitor
contemporan, al cărui glas şi frumuseţe poetică, va fi auzit din ce în
ce mai tare.
Profesor Costea Marinoiu,
Preşedinte al Societăţii Culturale „Anton Pann”
O
ÎMPLINIRE CULTURALĂ DE EXCEPŢIE
Am
avut onoarea sa fiu invitat la unul dintre cele mai importante momente
editoriale din ultimii ani, o dublă lansare de carte, eveniment
organizat cu măiestrie de unul dintre cei mai valoroşi oameni de cultură
ai ţinutului vâlcean - cercetătorul şi scriitorul Ion Măldărescu. Este
vorba de cărţile: „Dialoguri privilegiate”, vol. 3 şi „…Restul este
legendă”, autor doamna Maria Diana Popescu - scriitor, eseist, poet,
redactor-şef adjunct la revista Agero, Stuttgart din Germania. Dublul
eveniment editorial s-a desfăşurat în prezenţa unui public select -
oameni de cultură, personalităţi din lumea medicală, din cea a legii sau
a sportului, artişti, studenţi, într-un loc ales cu atenţie şi cu mult
rafinament - Grand Hotel Sofianu. Cu prilejul importantului eveniment
cultural, în numele Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” - filiala
Vâlcea, am avut deosebita bucurie de a răsplăti meritele scriitoarei şi
jurnalistei Maria Diana Popescu cu Diploma de Excelenţă „pentru
remarcabila prestaţie jurnalistică, pentru cunoaşterea şi pentru
promovarea cultului eroilor neamului românesc, în presa internaţională”.
Priceperea şi dăruirea maestrului Ion Măldărescu s-au răsfrânt nu numai
asupra organizării ci şi asupra celor două volume, prin grafica de mare
ţinută artistică, contribuind în acest fel la punerea în valoare a unor
creaţii de fineţe, izvorâte din sufletul tânăr al uneia dintre
slujitoarele scrisului contemporan românesc. Gânduri alese pentru o
scriitoare deosebit de talentată, înzestrată natural cu un suflet nobil
şi deschis - aşa cum îi stă bine unui om frumos, către arta „jocului” cu
vorbele.
Eugen Petrescu, Preşedinte al
Asociaţiei „Cultul Eroilor” – Filiala Vâlcea
PLURIVALENŢE ARTISTICE
Nu
poţi rămâne indiferent atunci când harul, talentul, inspiraţia şi
sensibilitatea îşi dau întâlnire, conlucrează şi creează prin
intermediul aceleiaşi născătoare de frumos, Maria Diana Popescu!
Autoarea celor două volume, „Dialoguri privilegiate”, vol.III şi „Restul
este legendă”, de natură diferită, unul de interviuri, celălalt de
poeme, continuatoare a celorlalte unsprezece cărţi editate, nu marşează
pe linia modalităţilor facile de atragere a cititorului, îi solicită
acestuia atenţia concentrată, recurgând la un joc subtil, inteligent.
Construieşte eseuri poetice prin fructuozitatea decelării şi a
panoramării inefabilului sentimentelor umane, sau prin intermediul
aparentei truculenţe a întrebărilor, în fapt modalităţi abile şi
obligatorii pentru un jurnalist „rasat”. Lansarea de carte a cărei
eroină a fost doamna Maria Diana Popescu, acest excelent eseist, poet,
jurnalist (redactor şef adjunct la revista Agero, Stuttgart, Germania) a
fost o întâlnire de suflet, o reuniune a valorilor spiritului culturii
româneşti, o manifestare care recomandă
repetare. Maria Diana Popescu dotată cu plurivalenţe artistice,
haruri cu care a fost înzestrată de generoasele ursitoare, sosite în
trombă atunci când pruncul MDP şi-a trâmbiţat venirea pe lume. Îi urez
să aibe parte de cât mai multe succese şi împliniri meritate.
Ion Măldărescu
(Agero)
ALIZEELE
MELANCOLIEI
Prin
ocheanele toamnei târzii, amirosind a leandri veneţieni şi a codri
voievodali, te văd sub risipire de galbene frunze de aur, pe sub
mesteceni subţiri, îngândurat precum corăbierul scăpat din furtună, cu
faţa biciuită de vânturi sălcii, de brize sărate, de doruri sfărâmate în
larg. Pletele mele de coaptă secară pradă le las mângâierilor tale,
mâinilor tale de bărbat, ce-o viaţă întreagă-a purtat scutul de aramă şi
paloşul pe câmpiile de la Termophile ori de pe Eufrat. Lacrimile se
rostogolesc pe Calea Lactee, paşii tăi în urmă-i aud venind, tot
venind... Aş vrea să fiu marea lui Hemingway, la Havana, ca-n ochiul tău
să mă leagăn, să m-alint!... A venit toamna peste inima ta, peste inima
mea şi depărtările într-una ne cheamă. Nicicând n-om mai fi ca acum!
Niciodată! O!, de-am putea opri trecerea, de-am putea lichefia timpul,
mireasma trupului meu de pasăre zbătându-se între palmele tale! A venit
toamna şi dor mi se face de sferele-albastre din Caraibe, în care ne vom
închide cântând.
George Voica, scriitor,
membru al Uniunii Scriitorilor din România
Aşa s-a încheiat o seară de
neuitat la Râmnicu Vâlcea
Laurenţiu Bănuţ
Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII
-
Inseraţi un comentariu la subsolul acestui
ARTICOL
|