Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Semne de întrebare

Zorin Diaconescu

Privatizarea literaturii este un proces evident.Termenul nu are semnificaţie juridică în sensul privatizărilor care schimbă natura proprietăţii. Privat înseamnă personal, intim. În cazul literaturii cred că sensul cel mai potrivit este direct. Literatura privată este o formă directă de literatură, asemănătoare cu folclorul. Homer a fost primul care a practicat literatura privată, directă. El colinda oraşele greceşti şi îşi acompania recitările publice la harfă. N-a fost aşadar doar un precursor al literaturii directe, private ci şi un început pentru ceea ce azi numim multimedia. Producţiile lui Homer erau orale. Caracteristic este faptul că nu se ştie exact dacă Homer a trăit, a existat cu adevărat. Iliada şi Odiseea îi sunt atribuite, dar nu există nici o dovadă în acest sens. Existenţa reală a lui Homer este de fapt lipsită de importanţă, atâta timp cât existenţa reală a celor două epopei spune totul.

Cartea manuscrisă şi apoi tiparul au produs schimbări majore în sociologia literară. Mai întâi cartea a devenit un produs de care se bucurau doar privilegiaţii. În afară de călugării bibliotecari şi scribii din mânăstiri,doar învăţaţii aveau ştiinţă de carte. Poporul, gloata sau cum vrem să-i spunem a fost exclusă de la lectură şi cu atât mai mult de la scriere. Coperţile, adevărate opere de artă, au început să ascundă taine, iar bibliotecile au devenit un spaţiu secret, înconjurat de mistere. Reproducerea mecanică - tiparul - a fisurat această aură şi a dus până la urma la distrugerea ei.

Manufactura medievală a fost înlocuită de industria cărţii. Piaţa cărţii a dominat câteva secole, până în era multimedia, când Homer, destin examplar sau personaj colectiv, a reintrat în scenă. Contacul direct, analizat de Marshall McLuhan, sociologul satlului universal, a făcut ca privatizarea literaturii să devină inevitabilă. În 2007, internetul oferă oricui posibilitatea de a scrie şi de a fi citit fără intermediarii de odinioară. Grupările, cluburile se formează spontan şi nu elaborat, textul nu mai este un produs social ci unul individual.

De ce am optat, totuşi, pentru termenul derutant privatizarea literaturii?

Fiindcă ne încăpăţânăm să gândim ca pe vremea când editurile şi tipografiile erau monopol de stat şi în consecinţă aveam o literatură controlată de autorităţi. Nevoia de control a fost inculcată şi cititorului docil. Mă gândesc doar la receptarea romanului "Băgău" de Ioana Bradea în oraşul natal al autoarei şi la corectarea opticii la receptori după premierea romanului. Prestigiul forului care a emis premiul a fost mai puternic decât judecata proprie - în cazul în care ea a existat, atunci când somităţile locale s-au declarat oripilate de un roman care începe cu enunţul: "Sunt o doamnă, ce p... mea..." Mai emoţionali, unii cică se gândeau la bietul tată al autoarei care s-ar fi răsucit, sărmanul, în mormânt... Very nice! Emoţiile nu au mai fost atât de puternice când aceiaşi care se revoltaseră, chipurile, au fost nevoiţi să o accepte pe autoare la premiile oraşului pe 2006. Cu alte cuvinte, dacă ar fi luat ceva de talie internaţională, ca Nobelul, ar fi fost bună şi de primăriţă. În schimb, nici una din adunările scriitoriceşti din Bistriţa nu o cultivă pe Ioana. Confirmarea unei cărţi în plan naţional a produs o reacţie în plan local - i s-a dat ce i se cuvine - şi gata. A fost acceptată, nu agreată. Şi-a permis să nesocotească somităţile, cu alte cuvinte, a avut îndrăzneala să se privatizeze. Să scrie fără aprobare "de la prefectură". Să lezeze nişte frustrări pe cont propriu. Nu participă la festivaluri, aşadar nu e "de-a naostră".

Tardiv, stimate doamne şi domni, pentru că în 2007 comunicaţiile sunt accesibile oricui şi aproape oriunde. Iar legătura dintre textul scris şi cititorul său nu mai are nevoie de nici o încuviinţare. Ghinion.

Zorin Diaconescu

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)