Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

SERVUS, SERVUSORUM

SCRISORI DE DOR

Adrian CRISTEA & Eugen EVU

Eugen EVU: SCRISOARE DE CUGET

Lui Adrian CRISTEA

Academician şi artist plastic hunedorean autoexilat la Verona

Dragă prieten drag,

Hunedoreanul Adrian Cristea, cândva plastician şi poet al cercului Lucian Blaga al Casei de Cultură, a rămas în Italia nu spre a o „cuceri artistic”, ci pentru a se recuceri pe sine, în interiorul unui destin. El este undeva autoexilat la Verona, emigrant. Cu ani pe care nu-i mai număr, ce rost are?... în urmă, am avut bucuria descoperirii artei sale şi am împărtăşit-o celor ce trăiau insultaţi de regim, dar atenţi la o speranţă, eventual încă apţi prin empatie umană, să guste din talentul celui de lângă ei. Atunci iubeam suferinţa, poate ne era indusă în „cheie” masochistă, relaţia victimă-călău! Acum nu mai iubesc suferinţa, nici a mea, nici a semenilor artişti. Cu atât mai puţin să o ador…

Suferinţa merită  a fi RESPECTATĂ, dacă avem o reminiscenţă de sacru în noi, ca făpturi ( făcături) ale unui atribuit INCOGNOSCIBIl! Mă cutremură, dragă Adi, orfania umanului, aceste ceva genomic, cromozomial. Prin anii 2002 i l-am recomandat academicianului italian Angelo Manitta, ştiind ce valoare arde în drama lui, a noastră.

Cu aceste rânduri ce însoţesc imagini din creaţia ta de acolo, din subsolul veronian, vernisată şi elogiată de experţi, de mine şi număraţi câţiva de aici, numai iubită…, includ câteva fraze ale tale. Regret că nu pot edita policolor lucrările care te exprimă: dar cei 50% pierdere la impactul cu vederea, sunt mai mulţi decât bezmeticelile beznei colorate violent de paranoismul cuceritorilor „de acasă”, ai propriului lor „spaţiu revoluţionar” Ce înverşunări, ce  război al tuturor contra tuturor!

(Voi continua acest comentariu, după ce trag perdeaua, căci plânge cineva în parc! E un parc-şantier, se înalţă o catedrală, „a tuturor sfinţilor”, după ce era vorba a fi „a eroilor revoluţiei din 87”. Ieri, cu pompă, călăreţi şi discursuri mega-decibelice, căci oamenii sunt strigători la cer (…)  au fost aduse de la Inskbruck (aşa se scrie?) din Austria, clopotele. Părintele Tiric a mulţumit public adunării finanţatorilor: primarul Nicolae Schiau, alături de Ovidiu Crişan, care a dat patru miliarde… Cu un pumn de lei grei, facem şi noi aici o antologie de poezie creştină, cu duh ecumenicos şi, cum altfel, economicos. Alaltăieri am fotografiat peste Hunedoara cel mai uriaş curcubeu arcuit peste noi. Da, plângea doar un copil, nu poate fi orfan, căci ar fi la vreun cămin!

Acum te citez pe tine.Ciao, servus şi servorum !

Eugen Evu

_________________________   

 Adrian CRISTEA: SCRISOARE DE TRĂSURĂ

Lui Eugen EVU

Poet, artist şi om de suflet rămas la vatră

Moto:

 „Gradul de civilizaţie a unei societăţi

 se poate judeca după închisorile sale”

 Dostoievski               

Scumpe amice Eugen,

Am în rezervele  mele de amintiri, grijuliu aşezate într-un colţ de CERVEL, un „film” colorat, prelins brusc din poveştile copilăriei: ochii bunicii mele şi ochii mamei tale (Bumba). Două perechi de ochi doirnici să lase să se scurgă din ei frumuseţea, blândeţea, înţelegerea şi bunăvoinţa lumii, sentimentele repetării?

De câte ori n-am închis ochii să-i pot căuta, dincolo de timp, dincolo de prezentul apos şi nesigur, ca să mă pot linişti, privindu-i?

Ce am făcut? Şase expoziţii personale între 2000-2006, Două internaţionale cu artişti din peste 20 de ţări din lume. Şi, fără falsă modestie, ca reprezentant al etniei ROMÂNE, Adrian Cristea din Hunedoara, eu, „vagabondul marilor bulevarde de calcar hunedorene” ( Valeriu Bîrgău, să-i fie ţărâna pufoasă); o expoziţie de Ziua Naţională a României, cu prezenţa reprezentantului cultural Teodor Bakonschi, fiul celui mare... Am prezentat şase proiecte monumentale primăriei din Verona, la noi nu s-au găsit bani decât pentru artişti scumpi şi nu „localnici”, „că dacă ar fi ceva de capul lor, n-ar sta ei în Hunedoara”, cum ţi s-a spus şi ţie, ieri şi azi…

Ce am obţinut? Am devenit mai nebun decât eram. Asta poate să mă ajute în ceea ce fac şi vreau să fac. Dureri de oase şi o constantă durere cervicală. Aprecierea în cercurile, pătratele, dreptunghiurile şi în alte forme geometrico-sociale ale ARTEI. Recunoaşterea unor sus-aşezaţi. Un post în perimetru Cultural Artistic. Un lucru grande, de-o semnificaţie finală: Am ÎNVĂŢAT SĂ VISEZ.

Cred că aşa, când voi deveni „boare, cer şi aer clar”, mă voi „reîncarna” într-un ulcior de lut românesc, frumos pictat de jur-împrejur cu flori de câmp magice şi că, cine ştie, cineva va bea din el ca-n una din poemele tale, ori „va învăţa sărutul bând din ulcior” apa de izvor, sau izvorul însuşi, cu miroasnă de bucuuic…

Să revin pe pământ. Lucrul cel mai de preţ - până acum, obţinut: Mi-a fost conferit titlul de Academician pentru merite artistice. (vezi revista Il Convivio, nr. 20/2005 şi nr. 27/2006. După câte am îndurat (nu-mi fac un merit, nu dramatizez), cuminte, cu simţurile treze, cu tristeţea mea pe care de multe ori am confundat-o cu fericirea, merit un loc în Spaţiul valoric. Undeva, peste casele înghesuite de arhitectura „lui Shakespeare”, în care drama iubirii a devenit un mare profit de piaţă, latră un câine.

Te îmbrăţişez cu Dor, un „a” mic,

Fulgurante :

La morte e certa, la vita no! În mine Dumnezeu se plânge cu forme albe de lumină Patriotismul ia formă de rasism. Patriotismul: ubi bene, ibi patria. Noi românii ne-am răzleţit (împrăştiat) în lume ca reclamele de Coca Cola. În foamea pe care am făcut-o, „lingeam vitrinele cu ochii”. Port rănile tale. Şi ale mele, Române!

Adrian Cristea

Verona, Italia

1 augut 2007

N .red. Imagini cu Adrian Cristea şi lucrări ale sale.

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)