Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

Dr. Stelian Bajureanu -

Romanul AMURG de Valeriu Ioan Găgiulescu

Editura OPINIA, Brăila, 2008, 140 p.

De ce povestim şi ne deşertăm judecăţile şi sentimentele (sufletele)? De ce scriem noi oamenii cărţile? Şi apoi, de ce ascultăm poveştile şi citim cărţile? Sigur, prima cauză este dorinţa de a învăţa pe baza experienţei altora şi a descoperi tâlcurile, secretele vieţii, ştiinţa ei fără ca acesta să ne coste foarte mulţi bani, timp mult şi suferinţe imense şi chiar viaţa. A doua cauză a acestui fenomen este nevoia omului, povestitor-scriitor sau ascultător-cititor, de „frumos şi  frumuseţe, de funcţionarea optimă a organismului în general şi a psihicului în special, nevoia plăcerii şi higienei (dietetică, deontologie) spiritului”. Este vorba despre „o ramură a psihoterapiei şi a terapeuticii. Ştiinţă a echilibrului şi a echilibrării psihice. Ştiinţă a reacţiilor intrinsece care se opun exclusivităţii funcţionale”. Iată, în câteva rânduri, care ar fi şi tainele literaturii artistice, ştiinţifice, orale şi scrise! Nu este suficient să descriem o realitate cât mai veridic şi uşor de înţeles fără a evidenţia tâlcurile ei, fie şi ca ipoteze bănuite. Vor veni alţii după noi care vor descâlci iţele şi se vor apropia şi mai mult de adevăr, frumos şi echilibru, folosind experienţa şi logicile psihologice şi alte filozofii etc.!

Întâmplările redate în roman, mai mult s-au mai puţin modificate, le-am găsit şi în ale cărţi, în afară de cele ce privesc pe militari! Autorul a dorit să acrediteze ideea că salvarea ne-a venit de la armată. Nimic mai fals. Sovieticii şi Internaţionala Socialistă şi nu acarul Ivan şi ruşii (în Comitetul Politic al PCUS de la Lenin la Hruşciov n-a fost nici un rus „cu excepţia a patru persoane care aveau soţiile marxiste, internaţionaliste” cum mi-a declarat un deţinut politic din Basarabia) prin Ana Pauker (responsabil politic al comuniştilor din România) şi Walter Roman (responsabil militar) şi cu militari trădători de ţară au furat de la armata română o cantitate uriaşă de armament, muniţie, efecte şi hrană (Depozite imense ascunse în Cernăuţi, Hotin, Dorohoi, Lipcani, Bălţi, Soroca etc., etc.) pentru a fi folosite la mutarea graniţelor URSS pe Carpaţi. Presa comunistă internaţională a informat la vremea aceea că acest furt colosal a fost făcut de legionari pentru a lua puterea. Iată de ce brava armată română nu s-a putut opune la cotropirea Basarabiei şi a părţii de Nord a Bucovinei! Iată de ce aceeaşi armată în retragere a fost batjocorită nu numai la Lipcani şi Cernăţi dar chiar şi la Dorohoi şi Iaşi. Trădătorii întorşi din Uniunea Sovietică cu armata Pauker-Roman au făcut legea 433, din 12 iunie 1946 prin care au scos din armată toţi ofiţerii, profesori, savanţi (care n-au putut fi racolaţi) ca medicul Ştefan Odobleja şi li s-a interzis să practice profesia. Aceşti ofiţeri de foarte înaltă calificare au fost obligaţi să încalţe opincile la propriu. Cunoaşteţi măcar un singur ofiţer superior, fie şi cu patru clase, din armata Pauker-Roman, care a fost încălţat în opinci sau să se plângă de pensie? Dar comuniştii au procedat la fel cu toată floarea intelectualităţii creatoare române pe care au desfiinţat-o fizic şi psihic. Intelectualitate care se formează în secole!!

La primul 23 August din 106, de „civilizare” a noastră ca popor „barbar” ce aveam cel mai evoluat idiom al limbii pelasge prolatine (limba română) şi  creştinat de un secol (faţă de civilizatorii noştri care s-au creştinat abia peste două secole), când Trăian ne-a luat: 5.000.000 libre de aur şi 10.000.000 libre de argint (cum o libră romană are 327,1873 grame înseamnă: 1636 tone de aur şi 3272 tone de argint) în afară de pahare şi vase ce erau mai presus de orice preţ, în afară de turme, arme şi în afară de peste 500.000 de războinici dimpreună cu armele lor, după cum ne spune Crito. La cel de al doilea 23 august „eliberator”, după ce au fost cotropite Polonia, Ţările Baltice, Basarabia, Bucovina şi Ardealul de Nord şi Insula şerpilor (cu rezerve petroliere şi cel mai mare nod natural de telecomunicaţii electromagnetice al Terrei etc.), în loc de aur şi argint ne-a fost luată cantitatea corespunzătoare de rocă în care se aflau şi metale mult mai scumpe şi mai folositoare decât aurul şi argintul!!! În loc de războinici ne-au fost luaţi copiii şi lichidat psihic şi fizic toţi intelectualii creatori. A urmat al treilea 23 august „salvator de la ciuma roşie”  care a însemnat continuarea operei de lichidarea psihică a intelectualilor creatori, scoaterea din ţară a tuturor valorilor de patrimoniu, artă etc. furate de un secol şi care n-au putut fi scoase  în cele două războaie mondiale, privatizarea pe un dolar, jefuirea pădurilor şi exodul forţei de muncă,  etc. Exemplu: Vedeţi zguduitoarele mărturii ale Profesoarei IULIANA PREDUŢ – CONSTANTINESCU din cartea Speranţe încătuşate, Editura «CULTURA», Piteşti, 1999. Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de justiţie n-a anulat încă sentinţele de condamnare la moarte, muncă silnică etc. dictate şi executate de regimul comunist, alias ciuma „ciuma roşie”!!!

Năprasnică este însă întâmplarea cu aviatorul schilodit (i s-a întors laba piciorului rupt în spate şi a fost omorât psihic!!) de ţiganii şătrari care se întorceau de la Bug. Cunosc multe asemenea întâmplări! Am citit şi auzit multe. Dar, cazul de faţă este fără nici un tâlc. Ţiganii şi-au luat aurul înapoi, în mod secret şi pe bază de declaraţii. Ceilalţi cetăţeni români stau şi acum cu chitanţele în buzunar, dacă n-au fost lichidaţi sau aceste chitanţe nu le-au fost confiscate! Împeliţatul nu are putere mai mare decât Dumnezeu. Şi, aceasta nu pentru că aşa-i mai bine, mai moral. Ci, pentru că legea firii este că „relele ce le facem – trăiesc mult după ce noi murim – trec înmiit asupra urmaşilor noştri de sânge pentru întărirea cerurilor de pace ale Ierusalimului, adică dispariţia celui rău”. Binele ce-l facem, trăieşte la fel de mult ca şi relele, dar trece asupra urmaţilor noştri numai însutit. Aceasta însemnă că avem nevoie de mai multă străduinţă pentru dăinuirea „celui bun” la urmaşii noştri de sânge şi de suflet, pentru mântuirea noastră. Fără învăţăminte, nici măcar ipotetice, şi fără estetică este şi tragedia cu colectivizarea.

Autorul Valeriu Ion Găgiulescu, nu înseamnă că a făcut o bortă în cer sau trebuie să renunţe la concepţiile sale ci trebuie să mai adauge şi alte concepţii care chiar dacă sunt opuse şi neagreate de Domnia Sa. Aşa se completează lista contrariilor (nu pentru a se distruge unele pe altele ci pentru a da posibilitatea actului real de creaţie, a integrării armonice), ca cei ce vin după noi să aibă un tabel cât mai complet pe care în măsura confirmării de către fapte şi adevărurile universale ale logicilor psihologice, a concepţiilor, să întocmească, să creeze alte tabele mai apropiate de adevăr.

Stelian Bajureanu

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com