Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

„TEATRUL ESTE PENTRU MINE O IUBIRE CONTINUĂ, O PASIUNE TUMULTOASĂ, UN HOBBY ETERN”

GRIGORE GONŢA LA 70 DE ANI

  Mihaela Dordea

                Procedee artistice de mare fineţe, un stil special de structură narativă, o portretistică originală a personajelor, creionarea caracterelor omeneşti atât de ferm, încât ele iau forma ineluctabilă a destinului, originalitatea ambianţei în care se desfăşoară acţiunea, sunt detalii care poartă o singură semnătură: GRIGORE GONŢA.

                În arta spectacolului există un adevăr elementar, anume că regizorul nu e doar autorul spectacolului, el este unicul său autor, ca operă întreagă, definitivă. Celelalte elemente ca scenografie, lumini, costume, ilustraţie muzicală, chiar şi maniera de interpretare a actorilor, sunt în sine creaţii demne de admirat, dar valoarea lor nu este esenţială decât în ansamblul spectacolului.

                Acolo unde toate acestea se împletesc, este clar că succesul nu se lasă aşteptat.

                Fiecare spectacol realizat de Grigore Gonţa, este o adevărată lecţie de regie. O adevărată încântare pentru spectatori, o încărcătură emoţională cum rar întâlneşti.

                Într-o carieră de mai bine de 40 de ani,  cu licenţa în actorie şi regie la IATC Bucureşti în 1963, Generalul, a adus momente de emoţie, frumuseţe şi adevăr în roluri ca Richard , duce de York din Richard al III-lea de Shakespeare, Guliţă din Chiriţa lui Alecsandri, Henric  al III-lea din Becket de Jean Anouih,

Agamiţă Dandanache din Scrisoarea Pierdută de Caragiale şi Crăcănel din D’ale carnavalului de acelaşi autor, şi încă multe altele, ca şi roluri în film: Omul de lângă tine, Subteranul, Mastodontul, Trei scrisori secrete, Patima, Avaria, Fata buna din cer, Buletin de Bucureşti, şi altele, la fel, roluri în care Grigore Gonţa este un interpret de mare fineţe, cu aceeaşi originalitate care este deja o carte de vizită pentru artist.

                Înainte de a vorbi despre spectacolele realizate de Grigore Gonţa ca regizor, trebuie să amintim aici calitatea sa de profesor. În 1967 lector universitar la Institutul de Teatru, 1982, conferenţiar universitar asociat la IATC, 1985-1986, profesor universitar asociat, 1991 profesor universitar la Catedra de Arta Actorului iar 1997, Decan al Facultăţii de Teatru din UATC, Bucureşti.

                Generaţii de actori deosebiţi, actori cu un nume mare astăzi, au trecut prin mâna generalului. Amintesc pe Claudiu Bleonţ, Monica Davidescu, Mihai Călin,

                Studenţii săi îl iubesc şi lucrează cu profesorul lor cu dăruire totală, pentru că el este plin de candoare, bunătate, are alături de ei nerăbdare tinerească, cum spunea cineva, iar ei au preluat , fiecare în parte câte ceva din tuşa maestrului lor.

                Pe lângă talent şi fantezie, regizorul Grigore Gonţa deţine şi o cantitate impresionabilă de curaj, şi mă gândesc la temeritatea cu care a montat în premieră mondială Numele Trandafirului de Umberto Eco. Scriitorul a văzut montarea, a fost încântat şi i-a dat acceptul. Aşa  a făcut această piesă săli pline, ani la rând.

                „Trăiesc teatrul. - spune artistul. Cu toate simţurile. Niciunul dintre ele neînşelându-mi gândurile. Gândurile…în zborul lor spre scenă…în zborul lor prin scenă…în timp ce merg, în timp ce zbor, în timp ce citesc Il  nome della rosa de Umberto Eco.Ce spectacol! Câtă bogăţie de idei, câte caractere misterioase, ce ambianţă de joc, câtă teatralitate, câtă tensiune, ce ritm, câte crime, câte liturghii şi coruri în latină, câte conflicte-filozofice, politice, sentimentale-câtă precizie!... -spune în continuare Grigore Gonţa despre acest magnific spectacol. – Trupuri goale, minţi ascuţite, o singură femeie! Cadavre, nopţi, cimitir, vrăji, foc!... Totul e să le ai pe toate, să nu tai nimic, să fie Umberto Eco, numai Umberto Eco. Umberto Eco pe scenă….Pentru prima oară pe scenă. Pe scena Naţionalului bucureştean. O să reuşesc?”- se întreba în final regizorul.

                Ei bine, a reuşit.  Tot ceea ce îşi imagina legat de acest spectacol a prins viaţă şi Generalul a adus pe scenă artileria grea. Maestrul Radu Beligan în rolul principal, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, George Motoi, Valentin Uritescu, Eugen Cristea , Mihai Călin, Ion Cojar. La fel cum a reuşit să îl aducă pe Eminescu printre spectatorii Naţionalului, în altă realizare de excepţie : Şi mai potoliţi-l pe Eminescu. Aici a creat împreună cu inegalabilul Dan Puric un Eminescu atât de aproape de adevăr, încât, timp de două ore am avut strania senzaţie că sunt cu Eminescu în aceeaşi încăpere.

                Despre spectacolul cu Scrisoarea Pierdută, pot spune că Grigore Gonţa a demonstrat perenitatea lui Caragiale, contemporaneitatea sa, a demonstrat ca abordarea dintr-un unghi diferit de cele de până la această montare a personajelor, nu schimbă cu nimic datele problemei propusă de marele clasic.

                Take, Ianke şi Cadîr. Un spectacol care se joacă de multe stagiuni cu casa închisă. Şi aici Generalul a făcut o creaţie de geniu. Maestrul Radu Beligan, Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, Monica Davidescu şi Mihai Călin, Valentin Uritescu… Greii scenei româneşti care încântă publicul cu talentul lor făcând tot unitar cu abilităţile regizorale.

                Sunt doar câteva cuvinte despre munca şi realizările unuia dintre cei mai mari regizori romani din toate timpurile, şi poate cel mai modest.

                Miercuri, 23 ianuarie 2008, Grigore Gonţa a împlinit 70 de ani. La aniversare au fost acolo să îi spună La mulţi ani, trei generaţii de studenţi, unii cu nume celebre, ca Monica Davidescu, Mihai Călin, regizori, scriitorul Dinu Săraru, Aurelian Temişan, fostul secretar de stat din Ministerul Culturii Ion Antonescu, Mareşalul,  prieteni, şi desigur, Eugenia Maci, frumoasa sa soţie, cea care îi este alături şi în viaţă şi pe scenă.

                Atmosfera în care s-a desfăşurat sărbătoarea Generalului a fost una deosebită, selectă, cu o anume fineţe în care se îmbracă fiecare întâlnire cu Grigore Gonţa.

                Grigore Gonţa la 70 de ani, este acelaşi tânăr  neliniştit.,aş spune, are acelaşi zâmbet sincer din totdeauna, la fel de deschis, cu acelaşi umor delicat. Pentru că aşa sunt marile valori, valori pe care ni le dorim cat mai mult lângă noi, să ne putem bucura împreună de harul dăruit lor de divinitate.

 LA MULŢI ANI, GENERALE GONŢA! Să ne trăiţi întru mulţi ani!

  Mihaela Dordea

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)