Preot Vasile Marinescu - TIMPUL

Începutul şi sfârşitul anului

            „În cer nu plânge nimenea, dar, dacă ar putea plânge, fericiţii ar face-o numai pentru timpul care l-au pierdut pe pământ”. (Sf. Alfons de Ligóuri). „O, timp dispreţuit, tu vei fi bunul cel mai căutat, după care vor ofta fiii lumii în ceasul morţii” (Sf. Alfons de Ligóuri)

În urmă cu vreo zece ani, am făcut creştinilor de la Biserica Olari o propunere; le-am explicat că ar fi cel mai bine ca la cumpăna anilor să fim prezenţi în Biserică, că este o datorie sfântă pentru noi creştinii să mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-am primit de la EL în anul care a trecut, şi, să-L rugăm să binecuvânteze anul care vine. Toată suflarea parohiei noastre – şi nu numai – a răspuns cu mare bucurie la această propunere, astfel încât Bisericuţa noastră este neîncăpătoare. În ultima oră a ultimei zile din an, mai sigur la ora 23.30, clopotele Bisericii Olari sună îndelung. Sunetul clopotului…! „Clopotul simbolizează fără îndoială chemarea divină la studierea legii, supunerea faţă de cuvântul lui Dumnezeu, în orice caz la comunicare între cer şi pământ. Prin poziţia limbii care loveşte în pereţii săi, clopotul evocă poziţia a tot ce este suspendat între cer şi pământ, stabilind astfel o comunicare între ele„j „…dangătele acelea adânci şi mari, care se risipeau peste sat, numai după ce intrau şi treceau prin el, bubuindu-i în moalele capului, adunându-se şi risipându-se, cântec nesfârşit şi jale nestinsă, tunet şi doină, blestem şi rugă, strigăt şi şoaptă, plecare şi întoarcere, viaţă şi moarte, început şi sfârşit, sine şi pierdere de sine…”k 

După ce dangătele clopotelor se risipesc în noapte, începe şi slujba numită TEDEUM.

Te Deum laudamus ! = Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm ! Primul vers dintr-un celebru imn religios atribuit lui Niceta de Remesiana.

Există TEDEUM la sărbători comemorative, la deschiderea sesiunilor Sfântului Sinod al Sfintei Biserici, la ziua numelui conducătorilor Bisericii, la orice binefacere primită de la Dumnezeu, etc. . Ceea ce se face în fiecare Biserică ortodoxă după Sfânta Liturghie (noi o facem la miezul nopţii) în ziua de 1 ianuarie, se numeşte TEDEUM la Anul Nou.

Biserica a rânduit această slujbă care nu durează mai mult de 20-25`, dar este foarte frumoasă. După rugăciunile începătoare, la strană se citeşte psalmul 64.           

Mi-amintesc că într-un an acest psalm a fost citit de un bărbat în vârstă, care avea o dicţie perfectă şi un timbru baritonal. Imaginaţi-vă cât de plăcut şi cât de tulburător este să auzi acest psalm citit de cineva care are o voce …oceanică : „…Înfricoşatule judecător, cel ce eşti încins cu putere şi cu tăria ai aşezat munţii ; Cel ce linişteşti mugetul mărilor şi potoleşti furia valurilor şi răzvrătirile popoarelor, auzi-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe… !”

Iată ce mai cerem lui Dumnezeu la început de an :

„Pentru ca să binecuvânteze începutul şi curgerea anului acestuia, cu harul iubirii Sale de oameni şi să ne dăruiască vremuri de pace şi bună linişte văzduhului şi viaţă fără de păcate, cu sănătate şi cu îmbelşugare” ;

„Pentru ca să depărteze de la noi toate patimile stricătoare de suflet şi obiceiurile cele vătămătoare şi să sădească în inimile noastre frica Sa cea dumnezeiască, spre împlinirea poruncilor sale” ;

„Pentru ca să se stingă toate eresurile şi dezbinările şi să sădească pretutindeni dreapta credinţă  şi buna cinstire şi să întoarcă la cunoştinţa adevărului pe toţi cei depărtaţi de la credinţa cea dreaptă şi să-i unească cu sfânta Biserica Sa sobornicească şi apostolească” ;

„Pentru ca să binecuvântezi cu bunătatea Ta cununa anului ce a sosit şi să potoleşti în noi toate vrăjmăşiile, neorânduielile şi luptele cele dinlăuntrul şi să ne dăruieşti dragoste tare şi nefăţarnică, unire şi viaţă fără de păcate, rugămu-Te, prea bunule Doamne” ;

„Pentru ca în anul acesta care începe şi în toate zilele vieţii noastre, să ne izbăveşti de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de grindină, de foc, de sabie, de venirea asupră-ne a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de toată rana cea aducătoare de moarte, de necazuri şi nevoi, rugămu-Te milostive Doamne… !” (texte din cele două ectenii rostite de preot).

V-aş ruga să cercetaţi şi să citiţi cu mare atenţie textele de mai sus ; veţi descoperi cu siguranţă cât de mare nevoie avem de aceste lucruri pe care I le cerem lui Dumnezeu ! Şi cu siguranţă, numai Dumnezeu ni le poate da ! Vrajba dintre noi, războiul dintre noi, patimile stricătoare de suflet şi obiceiurile cele vătămătoare, numai cu ajutorul lui Dumnezeu le putem îndepărta.

            „ Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat,

            Prin soarele lui York, în toi de vară ;

            Iar norii toţi, ce casa ne-o striveau,

            Sunt îngropaţi în sânu-adânc al mării”. l

Transferând versurile lui Shakespeare în contextul vieţii creştine, „soarele lui York” nu este altul decât „Soarele Dreptăţii”, adică Iisus Hristos. În troparul pe care-l cântam la „Naşterea Domnului” în Biserici şi în casele credincioşilor spunem : „Naşterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei”. Să înţelegem că există şi un întuneric al cunoştinţei ? Fireşte.

Acest întuneric a existat mai ales înainte de Naşterea lui Hristos, despre care vorbeşte Biblia cu vreo 800 de ani î.d. Hr. prin proorocul Isaia : „Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii, lumină va străluci peste voi” (Isaia 9,1).

Peste veacuri, Iisus Hristos va spune : „Eu sunt Lumina lumii ; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan, cap. 8,12).

Şi dacă dorim să nu mai umblăm în întuneric, ci să avem lumina vieţii, lumina învăţăturii lui Hristos, este absolut necesar să ştim în ce împrejurare a rostit Iisus aceste cuvinte. De aceea vom reda mai jos txtul pe care-l găsim în Biblie, la Ioan evanghelistul, cap. 8, unul din cele mai fascinante capitole din Noul Testament.

 „1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.

2. Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El ; şi El şezând, îi învăţa.

3. Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi aşezând-o în mijloc.

4. Au zis Lui : Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter ;

5. Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici ?

6. Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.

7. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis : Cel fără de păcat dintre voi să arunce dintâi piatra asupra ei.

8. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.

9. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.

10. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis : Femeie, unde sunt pârâşii tăi ? Nu te-a osândit nici unul ?

11. Iar ea a zis : Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis : Nu te osândesc nici Eu. Mergi ; de-acum să nu mai păcătuieşti.

12. Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând : Eu sunt Lumina lumii ; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Să ne reamintim cuvintele proorocului Isaia : „poporul care locuia în întuneric va vedea lumină mare…”. Fariseii şi cărturarii care au venit la Iisus cu femeia cea păcătoasă trăiau în întuneric, în întunericul necunoaşterii.

Ei erau plini de ură, iar ura înseamnă întuneric !

Ei erau plini de invidie, iar invidia înseamnă întuneric !

Ei erau plini de răutate, iar răutatea înseamnă întuneric !

„Şi ne izbăveşte de cel rău”, rostim şi cerem noi în rugăciunea Tatăl Nostru.

Cine este cel rău ? Are legătură cu întunericul ? Da, este numit chiar Prinţul Întunericului. Cine este Tatăl Nostru ? Desigur, Dumnezeu. Şi dacă El este Tatăl Nostru, fireşte, noi suntem fiii Lui.

„ Vie Împărăţia Ta –

   Facă-se voia Ta – ” .

Noi trebuie să facem voia Lui, a Tatălui Ceresc, a tatălui nostru. Nu voia celui rău, pentru că dacă am face voia celui rău, ne-am schimba paternitatea, am deveni fii ai celui rău. Iată ce le spune Iisus cărturarilor şi fariseilor, tot la Ioan, cap.8 :

„41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui : Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem : pe Dumnezeu.

  42. Le-a zis Iisus : Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis.

……

  44.  Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan, cap. 8, versetele 41, 42, 44). Aşa cum spuneam mai sus, cap. 8 de la evanghelistul Ioan, este unul din cele mai fascinante din Biblie.

Ce legătură au toate acestea cu TIMPUL ? Păi cum să nu aibă ? Suntem, într-un fel, încă la începutul anului, minus o lună, luna ianuarie. Peste 11 luni, vom fi iarăşi la sfârşitul unui an. Timpul este format din luni, săptămâni, zile, ore, minute, clipe. Cel Rău ştie foarte bine acest lucru. Şi „ştiind că a pierdut veşnicia, încearcă să se facă stăpân pe clipă, concentrând în aceasta cele mai rafinate şi subtile ispite”.m Să luăm aminte !

Note :

j Jean Chevalier, Alain Gheerbrant – „Dicţionar de Simboluri” – vol. I, Ed. Artemis, Bucureşti1994, p.338.

k Ion Lăncrănjan – „Suferinţa urmaşilor” – Ed. Eminescu, 1979, p.188.

lWilliam  Shakespeare – „Richard al III-lea-Opere”, I, trad. rom. Dan Duţescu – Ed. Univers, Bucureşti 1982, p.477.

m Natalia Manolescu Dinu – „Iisus Hristos Mântuitorul - în lumina Sfintelor Evanghelii” – Ed. Bizantină, Bucureşti 2004, p.659.

Pr. Vasile Marinescu – Biserica Olari 

Curtea de Argeş – 26 ianuarie 2010

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com