Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

TRADIŢIILE ŞI EDUCAŢIA

Fragment din volumul „VACANŢE, VACANŢE... ROMÂNIE PLAI DE DOR”

Editura Anamarol, 2004

Rodica Elena LUPU

Ce se întâmplă cu tradiţiile? Tradiţiile, îndeobşte sărbătorile tradiţionale, reprezentau odată sisteme culturale care reglementau comunitatea. Societăţile cele mai bine articulate, echilibrate, care urmează o evoluţie normală, sunt acelea în care omul îşi cunoaşte foarte bine rolul. Dar, trebuie spus, aceste sisteme suportă acumulări, salturi calitative. Ele nu sunt fixe. Ele sunt supuse unor procese evolutive determinate de istorie, procese care merg în sensul evoluţiei sociale. Îmi place să cred că societatea românească încă are această bază temeinică, iar elementul esenţial care caracterizează societăţile echilibrate este acela că nu se distrug din interior. Lucrul cel mai important în societatea modernă este identificarea ta sau acceptarea unei componente culturale unde tu să te regăseşti, la fel ca părinţii, bunicii şi cei care te-au precedat sau, invers, să nu te regăseşti acolo, să refuzi identificarea. Iar modernitatea oferă o paletă foarte largă de opţiuni.

Cum supravieţuiesc tradiţiile exploziei informaţionale? Cultura a căpătat o tipologie audiovizuală. Cultura modernă bulversează posibilităţile de acceptare a ofertei, care este mult prea mare. Şi, în cadrul acestei oferte, apare discrepanţa între informaţia pe care o avem despre cultura noastră tradiţională şi oferta extrem de agresivă pe care o avem despre alte forme de exprimare ale culturii universale. Ar fi trebuit să învăţăm despre cultura tradiţională aşa cum învăţăm istoria, literatura sau geografia, pentru că este un segment important al culturii europene şi al culturii individuale. La nivel instituţionalizat nu s-a rezolvat problema cunoaşterii culturii tradiţionale româneşti. Se foloseşte prea mult un mecanism artificial de cunoaştere, lipsit de substanţă. Folosim cuvinte, expresii, forme, cântări, decoruri, acolo unde nu cunoaştem semnificaţiile.

Există diferenţe mari între ce se întâmplă acum şi ce era în urmă cu o sută de ani? Culturile tradiţionale reflectau o mentalitate religioasă, raporturile omului cu transcendentul, rolul lui. Ce trebuie să facă şi ce nu. Îi reglementau viaţa: ce mănâncă, ce bea, cum se îmbracă, ce face când se căsătoreşte. Ce face când îl duce pe tatăl său la cimitir. Şi câte şi mai câte. Nimeni nu ar fi avut curajul, să facă ceva care nu se încadra în acest cod. Comportarea religioasă este elementul principal al culturii tradiţionale. Or, de vreo sută şi ceva de ani are loc un proces de desacralizare, de deritualizare şi de secularizare a structurilor tradiţionale. În cadrul acestui proces se păstrează formele, uneori şi funcţia, dar nu mai este conştientizată această funcţie rituală. Ce se întâmplă cu Crăciunul? Astăzi asistăm la această spectaculoasă inovare la nivelul sărbătoririi. Nu a sărbătorii! L-am acceptat pe Moş Crăciun, am acceptat bradul, s-a modificat structura grupurilor de colindători – nu sunt numai băieţi -, schimbări care au atras şi modificări ale funcţiei şi limbajului. Mesajul începe să nu mai fie unul ritual, ci unul ceremonial. Suntem anunţaţi din timp că va urma o sărbătoare, e momentul să ne bucurăm, să ne pregătim... Se pierde funcţia rituală. Trăim într-o perioadă de secularizare a mentalităţilor, de festivizare.

Desacralizarea aceasta are o legătură puternică cu economicul. Se pierd semnificaţiile şi rămân doar obiceiurile, lipsite de sensuri sau cu semnificaţii mult reduse. Ce păcat. Mie mi-ar plăcea să restituim şi să revigorăm vechile tradiţii, care erau foarte umane. Astăzi se pune accentul pe partea materială, pe economic. Mi-aş dori să fim mai aproape de partea spirituală, din când în când, să ne mai aducem aminte că suntem nu numai nişte făpturi create din carne, dar şi din ceva imaterial, divin.

Procesele de transformare a culturii populare sunt acum accelerate, ceva normal într-o epocă a informaţiei. Pe de altă parte, a existat această perioadă de educaţie ateistă. Şi trebuie să avem în vedere şi faptul că memoria colectivă nu rezistă mai mult de o generaţie, două. Acum ne lipseşte şi un program de reinformare, după această perioadă de revoluţie în atitudine şi gândire, de schimbare profundă.

Mentalităţile se schimbă şi ele? S-a produs deja o mutaţie imensă în mentalitatea noastră. De pildă, lipsa basmelor e suplinită de mass-media cu filmele science-fiction. S-a produs o alienare faţă de nişte concepte tradiţionale, deşi noi nu ne regăsim în acestea. Robocop nu-l poate înlocui pe Făt-Frumos niciodată. Corect, pentru că Robocop este o unealtă. Trebuie să învăţăm să folosim uneltele, nu să ne apropiem de ele. Impactul calculatorului, o unealtă, este uriaş la copii, dar trebuie să conservăm şi umanul, prin cultivarea tradiţiei, însă nu prin forme, ci prin semnificaţii. Eu cred că s-ar putea salva nuanţele culturii populare. Nemaipomenitul bun-simţ al românului este salvarea. La tineri, situaţia este alta pentru că există într-adevăr vulgaritate şi dorinţă de epatare, dar nu cred că e vorba de vreun protest şi nici nu vor marca generaţii. Pur şi simplu au nevoie de o identificare. O atitudine uşor istericoidă, din care lipseşte ceva, şi anume aceste raportări la bunul-simţ şi echilibrul care se câştigă prin educaţie.  Şi mai vreau să vă spun ceva foarte important: nu uitaţi că noi avem un nume! Fără teamă, vă spun drept: românul a fost şi este periculos de deştept.   

Rodica Elena LUPU

Bucureşti, 2007

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)