Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

ULTIMUL FLAŞNETAR 

Tiberiu COSOVAN

În zilele de duminică, după amiază, când suflarea matură a mahalalei se afla la moment de siestă şi leneveală, iar noi, puştimea, călăream prunii din cimitirul armenesc de la Turnul Roşu, se auzea câte-odată, pornind dinspre capătul de jos al străzii şi înaintând încet către noi, melodia mecanică, tărăgănată, a unei flaşnete.

Îl ştiam deja pe omuleţul acela mărunt, care purta atârnată de gât o cutie jupuită din lemn, prevăzută cu o manivelă metalică, pe care o răsucea din mers într-un ritm lent, uniform, ridicând din când în când capul, pe care-l ţinea aplecat într-o parte, pentru a privi către ferestrele caselor pe lângă care trecea ca o umbră.

Avea o pălărie veche, pleoştită, iar în spinare, ca să-şi echilibreze parcă statura-i firavă, trasă în faţă de cutia aceea din care se scurgea melodia tristă, prelungă, care devenea spre final sacadată şi cârâitoare, avea o raniţă de doc kaki, militară, peste care purta rulate, strânse sub curelele scorojite din piele, o pătură în carouri şi o pelerină de ploaie din pânză cauciucată. Trecea destul de rar pe strada noastră şi traversa mahalaua până la capătul dinspre Hărbărie, de unde cobora, pe cărăruia care şerpuia prin păduricea încâlcită a Hucilor, până la drumul Iţcanilor.

Spre deosebire de geamgiul, care-şi purta sarcina cu geamuri în spate, pe care, când striga mergând de-a lungul uliţei „Geaaamăăăări!”, îl îngânau şi-l fluierau toate haimanalele, iar câinii i se repezeau lătrând la picioare, flaşnetarul era primit cu îngăduinţă. Câte o fereastră se deschidea, iar omuleţul se oprea sub ea şi îşi sălta cutia cântătoare reluând  melodia de la capăt. Oamenii ieşeau de prin curţi, gospodinele îi aduceau câte-un pahar cu socată sau câte-o cană de lut cu bere maronie de casă, cu spumă albă şi groasă, şi-i ofereau câte-o bancnotă mototolită sau câteva monede cu canturi zimţate, bărbaţii, stârniţi de la siestă, în maieu şi cu bretelele atârnând, îi întindeau căscând câte-o ţigară. Noi, copiii, încălecam pârleazul sau ne strecuram pe sub gardul părăginit al cimitirului şi ne adunam ciorchine în jurul lui, însoţindu-l apoi, în grup, până la buza Hărbăriei, de unde-l „prelua” puştimea băştinaşă. A trecut vremea şi, de la sfârşitul primei jumătăţi a anilor ’60, zilele de vară târzie s-au scurs fără să mai auzim melodia aceea care ieşea din cutia de lemn fermecată. A dispărut ultimul flaşnetar.

(Fragment din volumul de amintiri retro-nostalgice aflat în pregătire „Mistagogia penumbrei”)

 Tiberiu COSOVAN

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)