Scriitorul de origine maramureşeană Ioan GROŞAN şi-a lansat mult aşteptata carte, romanul „Un om din Est”, şi acasă. Importantul eveniment a avut loc joi după-amiază, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, de faţă fiind scriitori, prieteni, foşti colegi şi rude ale prozatorului.

De-a stânga şi de-a dreapta lui Ioan Groşan au stat poetul şi ziaristul Gheorghe Pârja şi criticul literar Gheorghe Glodeanu, care au prezentat cartea, însă cei care au luat cuvântul, adresându-i autorului întrebări, rememorând întâmplări trăite împreună sau vorbind despre opera acestuia au fost mult mai mulţi. S-a spus că Groşan continuă tradiţia prozatorilor maramureşeni (Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, Augustin Buzura), situându-se la nivelul acestora; că este liderul generaţiei sale, fără a îndepărta cititorul prin prea multă teoretizare ci, din contră, reinventând lectura ca divertisment; că păstrează farmecul literaturii în ciuda tendinţei sale de a demitiza; că nu renunţă la intertextualism şi că reia, probabil voit, unele scene pe care le-am mai întâlnit în prozele sale scurte (Gh. Glodeanu); că e „un fel de Rebreanu postmodernist, care întoarce realismul pe dos, transformându-l într-un realism ardelenesc şi transparentizând mecanismul de facere a scriiturii” (Ioan Marchiş). Cartea prezintă câteva personaje a căror existenţă este decupată în perioada ultimelor luni dinaintea revoluţiei din 1989; unele dintre acestea sunt scriitori, astfel apărând tema scrisului, sau profesori, care îi dau ocazia lui Groşan să ia peste picior această profesie; tema care predomină este, însă, cea a erosului, fără ca aceasta să scape dorinţei generale a prozatorului de a ironiza totul. De altfel, întreaga perspectivă asupra perioadei totalitare înfăţişată în carte este una parodică (Gh. Glodeanu), însă dincolo de umor transpare „un strat foarte trist, apăsător, dezastruos” (Nicolae Scheianu). Romanul se încheie în primele zile ale revoluţiei, însă autorul ne promite un al doilea volum.

Evenimentul nu a fost lipsit de controverse, acestea purtându-se în jurul etichetei care să îi fie aplicate lui Ioan Groşan. „Cred că Groşan nu este romancier şi nu va fi niciodată, dar asta nu îi scade meritele, el e un foarte mare povestitor”, a afirmat Gheorghe Glodeanu, pe care Gheorghe Pârja l-a contrazis. „Cu această carte, Groşan a făcut un pas înainte; cred că exerciţiul cu romanul este şi un pariu”, a spus redactorul şef al „Graiului”, confirmând că încercarea prozatorului de a adăuga nuvelelor sale un roman este pe deplin reuşită.

„E o mai mare bucurie să lansezi cartea acasă decât la Paris sau Budapesta, pentru că simţi că vorbele care îţi sunt adresate sunt sincere. Parafrazându-l pe Caragiale, voi spune că, după lupte seculare care au durat aproape 30 de ani (anunţam romanul în „Echinox” încă din 1980), iată că acesta a apărut”, a spus Ioan Groşan. El a mărturisit că, în ceea ce priveşte titlul cărţii, a stat mult pe gânduri, prima variantă, pe care acum o consideră „pueril-aristocrată”, fiind „Discurs asupra realului”. „Un om din Est”, însă, este o formulă valabilă pentru fiecare dintre noi, oamenii care locuim în acest spaţiu şi care am trăit aceeaşi istorie, caracterizaţi prin contopirea a două feţe: „una erotică, cealaltă serioasă, creativă”.

Anca GOJA