|
|
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
UN ESEU ROMÂNESC LA APOLLINICA MARIA TERESA LIUZZO
Eugen Evu
Am urmărit câteva exigente studii sau exegeze mai ample
la volumul „ Umbra nu poate depăşi lumina”( în sensul
propriu că ea nu poate fi deasupra luminii, n)…- ( L’ombra non supera
la luce”, Agar Editrice )- titlu- metaforă-aforism ce explică
pragmatismul unei construcţii ample, compozite, de maturitate şi
accedere spre o detaşare a Mariei Teresa Liuzzo (laureată Honoris
Causa) de imaginea deja consacrată şi care a dus-o pe culmea
afirmării. Nu este o „ auto- dezicere”, nici o „ cota de avarie” a
energiilor ce s-au manifestat până acum în opera ei; este poate semnul
auto-contemplării critice în înfruntarea cu o cotă mai înaltă, cu un
prag semiotic mai aleunecos. Materia din care se face poesia, cum spune
Malarmee, ( vezi şi Saint- John Perse ( de ce nu? Şi romanul lui James
Joyce)…,este Cuvântul. Acel cuvânt de care încă un Gorgias sau
Tertulian(…), prezuma că ar fi scânteie, reminiscenţă din Logos,
Eu citesc dificil în limba italiană, dar aşa cum am mai scris într-o cronica din revista mea „Provincia Corvina” şi în Revista Agero din Germania, , am „ simţit” în poemele sale acest suflu ( respiraţie parcă maritimă, acvatică , „ zgomot de fond” subtextual ) ce vine din emoţia cvasi- feminină, senzuală, originară ( Geea ), imprimată sintagmelor, din misteriosul „ halou” manthramic: dacă recit cu vocea, o extrafină înfiorare metafizică o resimt! De parcă este efectul manticelor divinaţii antice, prin „ descântec”-ul arhaic proto- dacic, proto- latin în eposul românesc! Avem un limbaj de substrat indo-european, voila ! Nu sunt un mistic, decât în mensura ( măsura) în care poetul nu este „ magicianul” ( sau neo-sacerdotul ) – parafrazându-l pe marele semiotician Umberto Eco. Aparent, poesia Mariei Teresa Liuzzo face un itinerar ca o regresiune în memoria ancestrală, explorând prin aceste procedee stilistice , straturile „ arheofiinţei”, dacă îmi permiteţi licenţa. Arhet’ip-ul ) aici anima) -este în om, din primordiale timpuri, ca un cod genomic peiorativ zicând. Poetessa calabreză uzează de calambur, de jocuri de cuvinte, de efecte ludice. O besrvă acesta exegeţi ai operei ei, eseişti precum Russel, Pasquale Matrone, Carmelo Puntoriesi ş.a. Îi sugerez unui foarte competent critic- am spus Angelo Manitta, din Sicilia, să se pronunţe în grilă mito-poetică, asupra operei poetice, implicit psiho-fizice( ! ) a Mariei Te3resa Liuzzo.
Se vorbeşte în critica de interpretare italiană de o anumită stare de „ Primejdie”, de spaimă indusă din acest discurs, de o sub-inducţie ( subliminală?); a stării abisale, în fond. Dar abisul din care poetessa – prin imersiuni psihanalitice sau spontane exclamaţii ( sintonie cu Natura) – ne oferă şiraguri prozodice aparent delirante, ne amintesc de „ Culegătoarea de scoici”…Atunci când „colierele” sunt exotice, neobişnuite prin asocieri imaginative, simţim enigmatica stare a celebrului ei vers despre „ unda care se agită în vene”, simbol ontologic ( şi axiologic!) al legăturii ancestrale dintre apa Oceanului primordial – matricea lumii vii, - şi sângele omului încălzit de soare, de lumină, prin „ molusca inimii” din sacra alveolă ascunsă în pieptul nostru; genială intuiţie poetică ( gr. poieion, poietai…) deoarece Omul ieşit din Ape este un Arbore( genealogic) ce s-a smuls imemorial şi umblă pe terra!
Mitopoesia ! Acel om ce „ a ieşit din ape, umblă pe uscat şi visează să zboare”. Iată, dincolo de speculaţiile unor critici la poesia din „ Umbra nu poate depăşi lumina”- metaforă transparentă a paradoxului proiectiv cosmic, - este HOMO POIETIKON. El umblă dezinvolt şi ludic prin substanţa ( ca roua dimineţii edenice ! ), - el „ aude lumina”, cuvintele lui sunt desculeţ, refac legătura (re-ligio!) : cu Divinitatea şi cu perpetua genessis ( prin inocenţa – starea de copilărie, de p a r a d i s i a c ) – ce ni se transmite pe căile subtile ale Fiinţei deja transcedentale. NU umbra este mensura divinităţii, ci Lumina ( la Luce) ! Un truism motivat de tentaţia noastră entropică de a „ orbi” către Misterul omniprezent, de a decădea în banalitate însuşi Sublimul: autism, indiferenţă, amorţire.…O lumină, alta decât cea a unei stele ce arde şi moare! Este lumina în care noi înşine ardem ! La Luce Ubicua, ( „ precum în Cer, astfel şi pe Pământ, precum în om, aşa şi în atom!,n). La luce ubicua cosmica, universală, a Viului deoprezent, lumina din Logos, reverberantă, a vibraţiei- undei-particulei care este Omul ( cel trezit în lume). Poesia acestei Doamne a metaforei revelatorii este animată de trans-substanţa misterioasă a însăşi creaţiei pe care o resimţim perpetuum, ca spirit, însă diferit,. Unii de maniera haijinului ( scânteia de astru în ciobul de rouă- Basho…) , cei mai rari, ca simfonie , sunet de fond, ecou din Apheiron( Maria Teresa Liuzzo are o carte cu acest generic ! ). Am citit interpretarea din 2003 (?) a lui Curzio Malaparte: Ecce! de ce nu s-ar pronunţa un Eco ?
Închei aceste consideraţii la poesia Mariei Teresa Liuzzo, semnalând etimologilor italieni că în limba română ( neolatină, păstrătoare de relicte din Latium) – etimonul bi-feminin )dualist sau dacă vreţi Gemelar !) – este ambivalent pentru LUM-ină / La luce) recte LUM-e ( universul nostru).
Eugen Evu Transilvania, Romania
|
|
|
Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri |
|
|
Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >> |
|
|
AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.
Editor, conceptia paginilor,
tehnoredactarea Revistei Agero :
Lucian
Hetco Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)
|
Puntea
literară neo- latină
