Revista AGERO Stuttgart - redactor Lucian Hetco

Un "formator de suflete": Zoe Dumitrescu Buşulenga

Antonia Iliescu, Belgia

Impresii si pareri personale in FORUM

Am primit cu mare tristeţe şi tulburare vestea trecerii spre nemurire a Doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga. Dumnezeu cred că o va primi cu braţele deschise fiindcă a fost un om bun, care a facut mult bine. I-am dedicat un mic eseu acestei Mari Doamne care a fost Zoe Dumitrescu Buşulenga.

"Şi am intrat, mai mult sau mai puţin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al "formaţiei sufletelor", cum îi spun. Fiindcă mie mi se părea esenţial nu să înşir nişte date şi gânduri în faţa studenţilor, ci să încerc să comunic cu ei, nu numai omeneşte dar şi spiritual. Şi cultural, fiindcă doream să fac din ei oameni cultivaţi, să le dau cât mai multe surse de incitaţie la lectură şi la arte în general." Această mărturisire [1] a modelului uman care a fost academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga, face de la sine portretul omului care a fost, dincolo de funcţiile importante, pe care le-a ocupat, dincolo de prestigioasa activitate publicistică în domeniul criticii şi istoriei literare şi artelor în general, dincolo de recunoşterea valorii operei prin numeroase premii, naţionale - Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1986, 1989) - şi internaţionale - Premiul internaţional "Herder" (1988), Premiul "Adelaide Ristori" (1993) şi distincţii primite: Comandor al "Ordine al Merito della Repubblica Italiana" (1978), "Grande Ufficiale" al aceluiaşi ordin (1996), Ordinul bulgar " Sf.Metodiu şi Chiril" (1977). Această "Doamnă a literelor româneşti", cum o numea I. Zubascu, a plecat din lumea noastră ca o "soră" al cărei nume monahal a fost Sora Benedicta, de la Mănăstirea Văratec. S-a dezbrăcat de toată haina omenească a onorurilor primite şi a plecat simplu, ca o măicuţă, lăsând în urmă trena de distincţii şi premii. Dar nu a plecat cu mâna goală. A luat cu ea dragostea pentru Eminescu, a plecat luând cu ea toată ştiinţa care o ajuta să se mişte cu atâta graţie prin meandrele culturii româneşti şi universale din care scotea aurul.

Fotografie din colecţia George Roca - Redacţia revistei Agero ( copyright)

Opera fără bisturiu şi fără lasser pe acea rană deschisă care este sufletul eminescian ajuns până în veacul nostru, încercând să-i curme suferinţa celui pentru care "procesul cunoaşterii a fost (...) lung cât scurta sa viaţă, dar patima căutării a înfrânat brevitatea existenţei." A luat cu ea totodată şi revolta împotriva denigratorilor lui Eminescu, acei "scriitoraşi plini de orgoliu, complexaţi ori ignoranţi", cum îi numea. A fost un luptător pentru repunerea în drepturi a lui Eminescu, cel "care se zbătea între credinţă şi necredinţă, la sfârşit revenind la credinţă". A luat cu ea revolta sinceră împotriva timpului modern în care "am uitat verticala", unde "ne-am întins pe orizontala profitului, ne-am năclăit în mocirla materiei." A luat cu ea dragostea pentru cei tineri, atât de ameninţaţi astăzi să se ploconească la "modelele din afară", adevărate "sminteli". A luat cu ea îngrijorarea pentru soarta acestei lumi care se răceşte, fiind din ce în ce mai lipsită de căldura familiei. A luat cu ea atâta înţelepciune, încât chiar şi cei ce nu au cunoscut-o direct, simt golul lăsat de ea în cultura şi spiritualitatea românească. Cu atât mai mult cu cât spiritualii autentici se fac atât de rar auziţi, simţiţi, nu fiindcă nu ar dori să ia parte la jocul lumii, ci fiindcă sunt goniţi de la acest joc, joc serios şi responsabil, în care ei ar avea numai de dat. A luat cu ea imensa ei dragoste pentru muzică: "Trebuie să vă spun că eu trăiesc în permanenţă cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuză când spun asta, dar eu mă simt o ratată.

Cariera mea trebuia să fie una muzicală". "O audiţie extraordinară era ca o stare de beatitudine aproape ca o oră de rugăciune, fiindcă muzica este cel mai direct drum către Dumnezeu". "Acolo este centrul vieţii mele". Iată ce a însemnat muzica pentru Doamna Buşulenga. A luat cu ea luptătorul anticomunist, antimarxist, luptătorul creştin în toată substanţa sufletului său doritor de unire prin iubire de Dumnezeu. A luat cu ea... Tot ce Sora Benedicta "a luat cu ea", ne-a dat din ea. A murit un om, dar a înviat "formatorul de suflete". "Copii, faceţi-vă o platoşă.", - ne îndeamnă ea, - " şi aceasta să fie o platoşă a seninătăţii, a dragostei pentru toată creaţia, pentru tot ceea ce se află sub soare". "În această platoşă rugăciunea să fie foarte bine fixată pentru că e nevoie de ea în momentele grele". În aceste momente grele am recitit eseul Doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga " Cuvinte şi poveţe". El este ultimul curs pe care ni-l ţine Doamna Profesoară, amintindu-ne cu câte răni a plecat din lumea noastră, câte răni avem noi de vindecat pentru însănătoşirea noastră, ca parte a neamului românesc.

Pe 6 mai 2006 a mai plecat dintre noi un mare învăţat, o mamă întru sufletul omului care vrea să crească. Românimea a mai sărăcit cu pierderea unui suflet bogat. A plecat cu privirea spre acea "zonă a luminii necreate", spre raiul care este "această trăire în veşnică bucurie"; aşa a văzut ea raiul în timpul vieţii ei fecunde, "o veşnică bucurie". Veşnică pomenire, Soră Benedicta! Doamnă Profesoară, iată, vă urmăm sfatul şi ne rugăm pentru odihna veşnică a sufletului vostru Mare, ne rugăm cu un cântec mănăstiresc, aşa cum v-ar place poate să auziţi, acum când aţi pornit spre "Marea Trecere": "Călători pe marea veşnic tulburată/Noi ne-am pus în tine, nădejdea noastră toată/Şi nu uita, Măicuţă, când te duci pe cale:/Noi suntem fiii lacrimilor tale"

Antonia Iliescu, Belgia

[1] Extras din eseul « Cuvinte si povete - Gânduri către tineri" de Zoe Dumitrescu Busulenga, apărut în volumul "Cuvinte pentru urmasi – Modele si exemple pentru Omul Român ", îngrijit de Artur Silvestri (Carpathia Press, 2005)

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® - Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero : Lucian Hetco [ Impressum ]

Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)