Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

Utopia revoltei  sau patimile după Cotruş

Tudor Negoescu (foto)

       Urmărindu-i ultimele apariţii editoriale, am constatat că istoricul literar Ion Cristofor l-a devansat pe sensibilul poet cu acelaşi nume, cel care asimilase, încă din anii `80, elementul de rezistenţă al proiectului echinoxist: valoarea estetică. Mărturie în acest sens stau  volumele sale de poezie În odăile fulgerului (1982), Cina pe mare (1988) şi Marsyas (2003) sau Sărbătoare la ospiciu (2004), Casa cu un singur perete (2005).

              După ce ,,şi-a făcut încălzirea” cu lucrarea Aron Cotruş exilatul (1999), prefigurând solida monografie ce va urma, Ion Cristofor a extins sfera cercetărilor istorico-literare, publicând Scriitori belgieni (2000), Scriitori  din Ţara Sfântă, vol. I (2000), vol. II (2002), vol.III (2004), Memoria exilului românesc (2002, în colaborare cu Maria Pal), Nicholas Catanoy sau avatarii unui peregrin (2003), AMURGUL ZORILOR - Convorbiri cu Gabriel M. Gurman(2005),

            În anul 2003, a apărut studiul care face obiectul acestui articol, Aron Cotruş între revoltă şi rugăciune, Societatea Culturală ,,Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, 318 p.

La început de mileniu, în plină epocă a globalizării, a solidarităţii multinaţionale, a sintezelor identitare, a integrărilor de tot felul, patriotismul este privit ca un desuet element de recuzită, iar naţionalismul este repudiat cu vehemenţă, ca fiind anacronic şi periculos. A aduce în faţa publicului cititor o carte despre viaţa şi opera unui patriot şi naţionalist luminat, cum a fost vulcanicul şi incomodul poet Aron Cotruş, pare a fi un demers insolit, o reală provocare pentru orice exeget literar.

            În realizarea acestei lucrări, clujeanul Cristofor a beneficiat de avantajele unei documentări de excepţie, de sprijinul şi de mărturiile directe ale unor intelectuali din diaspora - Traian Popescu, directorul revistei Carpaţii, George Uscătescu, părintele Marc Taxonera, arhivarul Mănăsirii Montserrat.

Demnă de a intra într-o competiţie cu Aron Cotruş între revoltă şi rugăciune (iată că şi cărţile pot intra în competiţie, precum sportivii!) pare a fi doar  lucrarea timişoreanului Alexandru Ruja, Aron Cotruş – viaţa şi opera (1996). Fără prea mari şanse de reuşită, într-o ipotetică (desigur!) dispută, se arată a fi cealaltă scriere dedicată vieţii şi operei cotruşiene, Resurecţia unui poet: Aron Cotruş, de Ion Dodu Bălan, apărută în 1981 şi reeditată, cu o spectaculoasă schimbare de ,,macaz” ideologic, în 1994. În prima ediţie a cărţii (1981), poetul exilat era ,,înfierat”, în spiritul acelor timpuri, pentru vina de a nu putea înţelege ,,epoca nouă ce se deschidea în istoria ţării sale”!

Conciliant, Ion Cristofor nu scoate securea războiului, mulţumindu-se doar să constate că lucrarea criticului Ion Dodu Bălan ,,este lacunară din nenumărate puncte de vedere, (…) abundă în clişee propagandistice”, pe care le consideră ca fiind provenite dintr-o intoleranţă de ordin ideologic, pusă pe seama comandamentelor politice ale vremii. 

            ,,Destinul operei lui Aron Cotruş se aseamănă izbitor cu vitrega soartă a autorului”, consemna un comentator al operei cotruşiene, Mircea Cenuşă, în Nota asupra ediţiei  din volumul Poeme regăsite, pe care l-a alcătuit în 1999.

Luând în calcul această premiză de lucru, Ion Cristofor refuză dihotomia biografie/ operă, apelând, în cadrul demersului său exegetic, la criteriul cronologic, o alegere ce se va dovedi a fi una câştigătoare, ,,satisfăcătoare ambelor exigenţe” (Mircea Popa). Nutrindu-se din surse documentare bogate şi, multe dintre ele, inedite, monografia lui Ion Cristofor lămureşte o serie de controverse legate de biografia poetului, făcând lumină în episoadele tulburi din tumultoasa lui viaţă. Pe lângă talentul de memorialist şi evocator, Ion Cristofor  face dovada unei calităţi rare azi: acribia documentaristului de vocaţie!

Astfel, aflăm că perioada studiilor vieneze, chiar dacă nu s-a finalizat cu obţinerea diplomei de absolvire, a fost benefică acumulărilor culturale, formării sale ca poet modern, la începutul unui secol marcat de o seamă de ,,experienţe proteice” în literatură. Autorul încearcă să demonstreaze că înrolarea în armata austro-ungară şi participarea lui Cotruş la campania din Italia nu a ar fi fost un act de voluntariat, aşa cum susţineau unii dintre comentatori (Ion Dodu Bălan, Ovid S. Crohmălniceanu), poetul nefiind nici pe departe ,,un bun fiu al Imperiului” (Cornel Ungureanu). Faptul că, refuzând să lupte împotriva fraţilor de gintă latină, a preferat prizonieratul, este un eveniment memorabil în biografia poetului, amintindu-ne de avatarurile unui cunoscut personaj din Pădurea spânzuraţilor.

Activitatea sa diplomatică (începută la recomandarea lui Nicolae Titulescu) a fost una fructuoasă pentru statul român, misiunile lui Cotruş în Italia, Polonia, Spania, fiind caraterizate prin rigoare, profesionalism, dar şi prin umanism şi devoţiune. Ca funcţionar de carieră, poetul a acţionat ,,energic pentru apărarea drepturilor româneşti şi al bunului nume al neamului nostru”, după cum mărturisea într-o epistolă adresată preşedintelui Consiliului de Miniştri, Petru Groza, în urma excluderii sale din activitatea diplomatică, la 13 noiembrie 1944. 

            Perioada exilului, spaniol şi apoi american, a fost una frustrantă pentru Aron Cotruş, poetul salvându-se doar prin atitudinea sa pregnant umanitară, prin onestul activism cultural pe care l-a profesat departe de ţară, după ce a trăit acut acel sentiment tragic al înstrăinării, propriu, de altfel, majorităţii scriitorilor transilvăneni. Sintagma salvarea prin cultură are o reală susţinere în cazul acestui poet desţărat.

            Cel mai interesant (şi incitant!) capitol al monografiei Aron Cotruş mi s-a părut a fi cel intitulat Fascinaţia utopiei, titlu ce aminteşte de iluzia mesianică a regenerării neamului, trăită pe viu de mulţi dintre intelectualii români din perioada interbelică. Simpatia vădită a poetului pentru Mişcarea legionară, faptul că volumul Ţară (1937) s-a bucurat de aprecierea Căpitanului însuşi, nu sunt elemente care să-i ştirbească valoarea poetică. Ion Cristofor are dreptate când susţine că: ,,Personalitate complexă, autorul Psalmilor româneşti nu e însă şi una contradictorie, el rămânând de-a lungul întregii vieţi un patriot înflăcărat, adept al unui naţionalism luminat, lipsit de excese xenofobe”. În privinţa aderenţei la o ideologie, e limpede că Aron Cotruş nu a îmbrăţişat oficial nici o ideologie , nici de dreapta, nici de stânga, neaderând la vreun partid politic. Că a fost revendicat, în epocă, şi de socialişti, de tinerii comunişti, dar şi de legionari, este tot atât de adevărat. George Călinescu chiar îi reproşa, în a sa Istorie… ,,străduinţa regretabilă de a potrivi poeziile la ideologiile momentului”, dar făcând abstracţie de fondul protestatar al poetului, după cum constată Ion Cristofor: ,,Criticul (G.C.) ignoră însă latura fundamental protestatară a liricii cotruşiene, mobilitatea spiritului său, care rămâne prin definiţie unul contestatar, unul revoltat”.

            Surpriza plăcută a acestei cărţi o reprezintă armonia vizibilă dintre critica şi istoria literară, practicate de Ion Cristofor. Comentariile la volumele lui Aron Cotruş, începând cu volumul de debut Poezii (1911) şi terminând cu ultimele ediţii,  relevă faptul că autorul Cântecului desţărării, a găsit în persoana lui Ion Cristofor nu numai pe un alt creator de universuri lirice, dar şi de observaţii critice durabile.

            Chiar dacă a debutat, oarecum nefericit, cu volumul din 1911, discursul său poetic fiind unul ezitant, mimetic, Sărbătoarea morţii, apărut în 1915, ca un protest împotriva războiului, a atras atenţia criticii prin viziunile puternic expresioniste, aparţinând ,, simbolismului modern”, cum semnala un comentator, în 1915, în Telegraful român. Acest frison premonitor, privind dezastrul pe care îl va produce primul război mondial, nu va fi perceput de critică, însuşi Călinescu văzând respectivele poeme ca pe simple note de război. Or, când au fost ele scrise, ororile descrise încă nu avuseseră loc ! Comparat cu Whitman sau Verhaeren, pentru vitalismul discursului său, Cotruş se apropie mai mult  de Trakl, cel din Grodek.

            De fapt, ,,expresionismul activist”, cu tentă socială, îl urmează pe poet de-a lungul întregii sale cariere literare, sub forma unui naţionalism ,,eroic, revoluţionar”. Sunt aici demne de semnalat câteva dintre personajele charismatice ale poeziei cotruşiene: Ion Ciura, Pătru Opincă, Toader Săcure, Ion Roată.

În poemul Pătru Opincă, George Călinescu îl vede pe Aron Cotruş ca pe un poet ,,profund original (…) foarte reprezentativ pentru Ardeal”.

Din stirpea tribunilor transilvăneni Andrei Mureşan şi Octavian Goga, cu un limbaj frust, fără multe ornamente stilistice, Aron Cotruş a dat o poezie militantă, care, de-a lungul timpului, şi-a găsit urmaşi în persoana lui Mihai Beniuc, Ion Horea sau Ioan Alexandru.

            Dacă va avea acces la arhiva scriitorului, deocamdată ţinută în secret (sau rătăcită?), Ion Cristofor are şansa realizării în viitor a celei mai complete monografii Aron Cotruş, ceea ce va reprezenta un adevărat eveniment editorial!

Tudor Negoescu

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)