Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Vanda Florea - Catapetasma luminii

 

 Ionuţ CARAGEA, Canada

 

 

         Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, aşa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din Bucureşti – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia şi chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuşi, din motive de nimeni ştiute, a preferat să-şi tăinuiască manuscrisele şi chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimităţi creatoare? Poate câte puţin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înţeles că din moment ce primeşti un dar de mare preţ precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punţi durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală.

 

         Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra influenţelor literare, evident, un indiciu al lecturilor destul de bogate.          De remarcat la Vanda Florea este transcenderea de la suferinţă la iubire prin intermediul cuvântului, de foarte multe ori poeziile sale fiind adevărate rugăciuni. Fundamentul creştin, purificator şi înălţător, nu este subjugat canonic. Mai mult de atât, mesajul poetic este transmis deseori sub forma unor pilde asemănătoare cu cele ale înţelepciunii Zen: Să nu faci rău cu binele din tine – „Dar” sau De ce din toate câte ştim, am ales să iubim? – „Iubire”.

 

         Poeziile scurte, cu irizări orientale, poartă de cele mai de multe ori stigmatele durerii, ale aşteptării şi ale exilului : Azi / Din clepsidra plină de cuvinte / Prin secunda îngustă / Nu mai picura decât depărtarea – „Depărtare”; Cruce de foc / Săpată / În / Palidul / Lunii – „Sunt”; Cad / În /Abisul / Nevoii / Neîncetate / De / Lumină – „Abis”; Mi-e / Sufletul / Viscol / De / Fluturi – „Viscol”; Măsurând / Aşteptarea / Dorul / Îşi pierde / Orice / Măsură – „Dor”. Motivul singurătăţii este, deasemenea, foarte bine evidenţiat în versurile : Doamne / Cât / De singuri / NE / Simţim / În /  Iubirea / Aceasta / Mare – „Singurătate”.

 

         Poeziile Vandei Florea, apelând la registrul tehnic al versurilor albe sau al cuvintelor rimate, au cursivitate şi claritate. În unele cazuri ludicul virtuozităţii artistice este prezent sub forma unor reprezentaţii grafice deosebite. Volumul de faţă vine ca o dezlegare la poezie. Motivul iubirii, întoarcerea la copilărie prin evocarea bunicii Ely, darul de a fi mamă şi sensibilitatea cu care copilul său surprinde „curgerea fiecărui grăunte de timp”, cosmogonia, teluricul, oniricul, toate acestea sunt stilizate de către poetă în scrierea sa.  Dar peste tot şi toate, ca o aureolă poetică, rogvaiv-ul aducător de bucurie şi speranţă cuprinde lumea sub arcul său de cerc. Lumina este izbăvirea, purificarea şi multicolorul: Cu lumina / Botezând cerul dimineţii / Pulsând şi hrănind retina / Încălzind pământul inimii şi dospind curcubeie... cu toate acestea suntem / Mirarea că suntem – „Mirare”.

 

         Sunt fericit să asist la debutul poetic al Vandei Florea, o autoare plină de sinceritate şi căldură, care nu se sfieşte să creadă prin versurile sale. Fără îndoială, Catapeteasma luminii este o carte ce se merită citită, mai mult de atât, având darul de a deschide porţi către lumea spirituală a cuvântului.

 

Ionuţ Caragea

 

........................................................................................

 

Dincolo…


Adevărata înţelepciune
Este dincolo de cuvinte
Adevărata muzică
Este dincolo de sunete
Adevărata iubire
Este dincolo de atingeri
Adevărata durere
Este dincolo de lacrimi
Adevăratul Eu
Este dincolo
De oglinzi


Curgere


Copilul meu
A învăţat să privească
Drept în ochi
Clepsidrele
Hipnotizîd
Curgerea fiecărui grăunte de timp
Mărind la infinit
Spaţiul dintre căderi
Spaţiul în care
Abia am timp
Să bat o dată din aripi

Urletul stepelor


Cât timp petrecem î singurătate
închişi în gîndul că sîntem singuri
închişi în amarul gesturilor
Abandonate
Doar noi şi lacrimile
Făclii pentru singurătatea dintre tâmple
Singuri în faţa vieţii
Singuri în faţa morţii
Singuri ca nişte dumnezei mai mici
După prima zi a creaţiei
Nu mai este nimeni să ne semene
Nu mai este nimeni să ni se alăture
Pe drumul spre nicăieri
Străjuit de urletul stepelor sfâşiate de vît
Pe drumul îsufleţit doar de umbra
Pe care trupul a învăţat să o fure pămîntului…

Dezlegare la suflet


Darul dezleagă sufletul
Din chingi de ceaţă
E ziua mea
Ţi ţi-o dau ţie
E ziua în care
Mărul
Rămâne întreg
între cer şi pămînt

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   ş Impressum ţ  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)