Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

VIAŢA CA UN JOC

Petre FLUERAŞU

“Pasărea îşi scutură penele cozii, se uită împrejur, apoi se aruncă în zbor deasupra plajei. Ajuns pe nisip, pescăruşul lăsă urme care se amestecau cu cele ale ploierilor şi le ştergeau. Noel porni acum pe urmele pescăruşului. Iscălitura păsării dispăru. Omul ştergea urmele pescăruşului, care ştergea urmele ploierului, care ştergea ţărmul fără de urme. Oceanul unduia mai departe, iar Omul se făcu nevăzut.” 

John Canter – Cântecul insulelor Aran

Majoritatea problemelor care macină existenţa indivizilor provine din percepţia greşită pe care aceştia o au asupra lumii care îi înconjoară. Oamenii nu vor să accepte realitatea aşa cum este ea, caută cu disperare sensuri ascunse, ocultează repetat simbolurile, adăugând semnificaţii, ramificând ideile, transformând mundanul într-un sacru vulgarizat. Nevoia de a se simţi protejat de arhetipuri definite ca imuabile îl alterează pe om, îl face să refuze realitatea imediată pentru a se izola între iluzii. Fiinţele umane se iau prea în serios, îşi îngreunează existenţa firească cu o simbolistică stufoasă, perimată, caută sensuri ascunse cu obstinaţie, uitând să se bucure pur şi simplu pentru fiecare secundă în care pot să spună „suntem”!

Lumea este în ansamblul ei guvernată de haos. Acesta poate fi înţeles însă doar în multitudinea conceptuală caracteristică. Nimic nu este sigur, nu există certitudini, absolutul nu poate fi întemeiat. Însă nu trebuie să ne temem de această incertitudine, nu trebuie să o privim cu teamă. Libertatea noastră depinde până la urmă de absenţa modelelor. Suntem capabili în fiecare moment să ne reinventăm, putem contrazice experienţa, putem contesta teoriile, ne putem împlini ontologic într-o infinitate de palete existenţiale. Iată înfiorătoarea libertate a jocului. Regulile pot fi încălcate, regândite, suntem unici, putem făuri istoria, putem schimba lumea. Avem o putere imensă asupra realităţii imediate, acţiunile noastre îi marchează pe ceilalţi. Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de această capacitate, pentru că nu există presiune. Suntem liberi să alegem drumul pe care îl considerăm corect, însă nu trebuie să ne deranjeze presiunea inerentă alegerii. Până la urmă, nu avem ce pierde.

Ţelurile, visele, îl fac pe om să se autodepăşească, să găsească resurse nebănuite, să lupte pentru a le atinge. Însă dramatismul nu îşi are locul. Nimic nu poate fi mai dramatic ca moartea, iar finalul nu mai interesează oricum pe nimeni. Nu mai contează moartea, pentru că nesiguranţa o defineşte sui generis. Trebuie să ne focalizăm asupra vieţii, asupra posibilităţilor pe care aceasta ni le oferă. Doar astfel vom învăţa să fim fericiţi. Doar atunci când vom izola moartea ca un fapt inevitabil, doar când o vom accepta, vom reuşi să trăim cu adevărat. Nu există nimic mai rău decât moartea, pentru că aceasta neagă însăşi fiinţa. Din punct de vedere ontologic, negarea fiinţativă nu poate fi comparată cu nimic altceva. Finalul acesta inerent trebuie să ne convingă să ne bucurăm cu adevărat de viaţă. Nu avem cum să evităm moartea şi atunci singurul lucru care contează cu adevărat este să alegem ce vrem să facem cu timpul care ne stă la dispoziţie. Nu există presiune, există doar o beatitudine simplă a existenţei, există doar bucuria firească a fiinţei. Râzi, pentru că te trezeşti dimineaţa, pentru că poţi simţi cum natura te înconjoară, pentru că simţi cum printr-o simplă mişcare a mâini poţi schimba universul. Simţi cum tu, o simplă fiinţă, poate oferi viaţă, poate crea alte şi alte fiinţe. Nu există presiune, există doar joc, există doar simplitate naturală, firească. Viaţa trebuie înţeleasă ca o călătorie. Nu trebuie să concepi teorii care să te facă să pierzi din vedere sâmburele frumos care rezidă în fiecare ipostază materială pe care o întâlneşti.

Oamenii îşi stabilesc sisteme complexe care să le justifice acţiunile, fără să înţeleagă că justificările sunt inutile. Nu ai de ce să explici, pentru că senzaţia nu poate fi înţeleasă prin teorii. Acestea aplică noţiuni perfecte, aşadar artificiale. Niciodată nu te vei întâlni cu situaţii ideale. Viaţa este în esenţă o succesiune de împrejurări şi trebuie să ştii cum să te foloseşti de context pentru a fi fericit. Cinismul existenţial nu poate fi condamnat, atâta timp cât el oferă indivizilor o viaţă împlinită. Nu avem timp pentru remuşcări, nu avem timp pentru teorii sterile. Viaţa izbucneşte cu violenţă, apa ţâşneşte prin fiecare crăpătură, totul este să o acceptăm şi să învăţăm să ne bucurăm de ea.

Jocul ne defineşte ca fiinţe. Putem reuşi, putem ajunge în vârf, însă această luptă nu trebuie să ne abrutizeze, nu trebuie să ne transforme în roboţi. Putem trăi relaxat, putem reuşi folosindu-ne de inerţia firească vieţii. Nu avem nevoie de o genialitate iluzorie pentru a fi geniali, nu avem nevoie de circumstanţe excepţionale pentru a crea excepţionalul. Întotdeauna contestă cei care nu reuşesc. Oamenii care fac cu adevărat ceva important nu au timp pentru lamentări. Ei ştiu să se adapteze, caută oportunităţile şi acţionează. Oamenii de acţiune nu contestă decât atunci când vor să construiască. Să nu distrugem niciodată doar de dragul distrugerii, pentru că istoria o făuresc oamenii care ştiu să ofere soluţii.

Să nu batjocorim aspiraţiile celor din jurul nostru, să nu râdem de cei care încearcă, să nu ne ridicăm singuri bariere. Viaţa este un joc, iar cei care stau pe margine şi comentează nu au decât de pierdut. Să ne aruncăm în mijlocul tumultului, să simţim fiecare clipă, să nu ne temem de senzaţie. Viaţa trebuie trăită, viaţa trebuie împlinită. Suntem singurii care putem decide să nu refuzăm jocul. Pasivitatea nu ne va aduce decât înfrângerea. Este mai bine să acţionezi fără să fii sigur de reuşită decât să nu acţionezi deloc, este mai bine să rişti şi să pierzi decât să aştepţi inutil.

Să ne jucăm, să încercăm, să fim fericiţi că avem această posibilitate. Natura ne arată în fiecare zi că încrâncenarea nu aduce decât durere. Să fim liberi, ca iarba în bătaia vântului, să fim ca apa care spumegă oglindind soarele. Lumea întreagă ne aparţine. Să învăţăm să ascultăm cum cântă vântul. Oamenii înţelepţi ştiu că în primul rând contează fericirea firească, a fiecărei clipe, iar fericirea adevărată poate fi doar fericirea simplă, a jocului, fericirea relaxării, fericirea generată de lipsa oricărei presiuni. Nu avem nimic de pierdut şi tocmai de asta putem face atât de mult. Să zâmbim... Restul vine de la sine...

Petre FLUERAŞU

Bucureşti, 1 iunie 2007

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)