Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 VICTOR COROIANU

„Simboluri şi mesaje indiene pe stâncă în America de Nord”

( Editura Gutinul, 2006 )

  CARTEA NESTRĂINĂ

Eugen EVU 

 Impresii si pareri personale in FORUM

Prodigiosul scriitor român rezident în Germania, Victor COROIANU, braşovean de origine, a studiat medicina şi psihologia, având operă ştiinţifică şi în aceste domenii. Proza sa, bunăoară masivul roman „Ena …”, prezentat de noi în numărul trecut al revistei „Provincia Corvina”, cât şi pe site-ul revistei  electronice AGERO, conţine ca un joc de oglinzi, caleidoscopia unor spaţii şi orizonturi culturale – umane, din diferite arealuri geo-spirituale. Colindătorul acesta, cu un spirit arzător, al curiozităţii, al cunoaşterii directe, ne oferă o nouă supriză, un  album cu fotografii şi texte explicative, rodul unei documentări exigente, de astă dată din incitantul spaţiu al strămoşilor triburilor indiene din actuala Americă de Nord.

Avem astfel o contribuţie românească importantă, în cercetarea relicvelor antice, un studiu laborios, ultra – pragmatic, poate prea prudent, dacă mă refer la ceva anume, ceva care m-a tulburat imediat ce am paginat splendidele reproduceri grafice, fidele minuţios   semnelor originare, petroglifelor.

Nici vorbă să fiu sceptic, deoarece ştiu bine ce interminabile dispute au loc în această problemă, a decoperirilor şi interpretărilor, de la răceala exactitudinii clasice, la cele mai stranii ipoteze, dacă nu chiar excesele aberante ale unor amatori pasionaţi după modelul Schlieman, ori Eric van Deniken, însă departe de aceştia. Mă refer la prezenţa, în câteva dintre reproducerile petro-glifelor antice, unele de cca 5000 de ani, în care apar elemente ce aparţin ştiinţei (contestate ori nu, ea există!) paleo-astronautice.

Dr. Victor Coroianu, om de structură pragmatic, deşi în epica sa vibrează pregnant un substrat romantic-rememorativ ce aparţine paideumatic etosului şi etnosului originar, face acest studiu după modelul calculat, serios, ireproşabil, sistematic, acoperind toată gama de interes al spaţiului despre care scrie. Cartea de piatră este arhiva stranie a propriului nostru subconştient, peiorativ zicând. Deoarece  aşa cum există o arheologie, generică, există şi o arheofiinţă: ne vedem istoria în mituri, codificată în semne străvechi, iniţiatice atunci, azi uşor interpretabile, în grile moderne.

Nu e vorba de simple impresii, consumabile turistic, dimpotrivă, avem corolarul deplin al savantului, explorând aplicat şi cui izvoare sigure, mitologia şi istoria, de la origini încoace. Uriaşa bibliotecă de piatră se lasă astfel citită, imaginile redate fiind paralele textelor explicite, lapidare şi fără speculaţii. Revelaţia perceptivă modernă este oglinda logică a unor realităţi ce stau, zac, încriptate în calea timpului imemorial. Inteligenţa medie a omenirii este enorm peste cea a străvechilor iniţiaţi de acum 13.000 de ani, ori şi mai de demult. Sunt afirmaţii probatorii! Capitolele studioului  celui ce, parafrazându-i o carte, este undeva între microscop şi telescop (dar şi în fluxul intuiţiei de excepţie, revelatorii) - sunt: „Simboluri şi mesaje indiene pe stâncă în Statele Unite: Semne rămase după migrarea triburilor Hopi; Simboluri vechi lăsate de alte triburi în migrările lor; Mesaje tainice în locuri sfinte”.

Victor Coroianu surprinde sistematic acea pulsaţie, acel flux - reflux al migraţiilor nord -americane şi nu aprofundează comentariile, preferând a ne lăsa pe noi să vizualizăm, prin desenele grafice contra-pagină, misterioasele reprezentări  săpate în piatră. De aici la prezenţa acelor figuri paleo-astronautice, şocante, dar absolut inconfundabile, ar fi de meditat. Evident, scriitorul nu este dintre cei ce emit ipoteze de acest tip, însă semnele acelea, indiferent că  sunt explicate sub nume deobicei ca atribute de „zeităţi”, ori „idoli”, cum se întâmplă, vorbesc singure şi merită a fi văzute de adepţii ipotezei paleoastronautice moderne. Poate că autorul va difuza cartea şi unora dedicaţi serios acestei probleme.

Semnele atribuite misticii străvechi amerindiene, popoarelor Soarelui, precolumbiene, alternează de la semnificaţiile explicite, la cele codificate, unele uluitoare, dacă sunt interpretate de cunoscători. Piatra s-a vădit codice durabil, cartea încremenită în milenii nefiind incendiată de vandalii istoriei, aşa că mărturia este credibilă, se cere smulsă din gura sfinxului şi adusă la masa cercetătorului modern, sub  microscopul electronic, ori în calculatoare. Victor Corioanu are nesaţiul acelor orizonturi ancestrale ale omenirii. Unul de excepţie şi care dealtfel i-a marcat destinul. De aceea, acest splendid album este nu doar bibliofil, ci este un dosar de lucru pentru iniţiaţii ştiinţei pluridisciplinare.

În petroglife vor avea stupoarea să vedem negru pe alb, nu doar obişnuitele semne specifice culturii arhaice nord-americane, ci şi unele „coduri” ce par a fi  ante-deluviene, o reprezentare a Cosmogonieie şi Anatropogenezeii! ( pagina 171, figura 101. Este aici Arborele Vieţii, ontogeneza  speciilor, regnul simbolic fiind cel arboricol, un soi de Cod foarte incitant, inclusiv căderea îngerilor evocată în Geneză. La pagina 29, figura 5, găsim indubitabil două imagini ce reprezintă silueta unui om modern, cu semne enigmatice deasupra şi o reprezentare deasemeni umanoidă (colţ, dreapta, jos), imagini ce au fost văzute cu ochii naivilor de atunci, însă  abia azi însemnând ceea ce de fapt sunt, au fost: extratereştri, dacă nu cel puţin umanoizi din alte spaţii culturale, mult evoluate, poate altanţi.

Simbolurile sacre sunt familiare, universale, am spune, cum este şarpele, ondulaţia energiilor cosmice ubicue, timpul, poate precesiunile ciclice, ciclul întreg fiind de cca 25.900 de ani (am fi cam la jumătatea lor de 13 mii!), regăsm semnele consacrate universal cercul, spirala, unda, vibraţia. Ele aparţinuseră unei cunoaşteri infinit străvechi pentru memoria pierdută a omenirii de după Potop, ori după succesivele glaciaţiuni. În aceeaşi pagini, sus stânga, o a treia imagine este o siluetă umană cu un glob - cască pe cap, probabil de adaptare la atmosfera terestră. Apar şi obiecte ce nu pot fi precizate ce reprezintă. Cel ce a „descris” prin limbajul mut al petroglifelor, a văzut ceva şi a  însemnat. Poate erau aceste semne şi cu rost iniţiatic, preoţesc, magic, ori de altă natură. Odată cu gândirea perceptivă simplă a celor ce au săpat „scrierea” aceasta magică, este bizar să vezi, repetat, semnele unei gândiri abstracte, ale inteligenţei: poate o inteligenţă indusă de realitatea celor reprezentate. Figurinelor le sunt asociate, ca într-un „abecedar arhaic” de învăţare, semnele corelate  drept hieroglife, bunăoară celor bănuite a fi „zei”, le sunt alături semnele simple, reductive, rudimentele scrierii evolutive , de mai târziu.(fig. B, fig. A pag. 5).

Nu putem atribui simplist numele de „măşti rituale” astfel de reprezentări! Chiar dacă ar fi, ceea ce ele reprezintă sunt inexplicabile, căci sunt izbitor de explicite ca realitate: figuri moderne, legate de costume scafandriere, ori de zbor ( pilotaj). Există, ştim, cel puţin trei mari contacte ale omenirii, în enorma sa temporalitate, cu fiinţe din „ceruri”. La pag. 35, jos, dreapta, apar două figuri de umanoizi în costume diferite: unul cu cască bombată, perfect geometrică şi cu antene, cu două receptoare la urechi, altul deosebit, tot cu cască şi „coarne” evident artificiale, metalice, amintind astronauţii de azi. O a treia figură, uluitoare(!), care, ca şi cele deja amintite, necunoscute din bibliografia vastă a subiectului, este situată semi-central, un scafandru sau astronaut modern!

Cartea lui Victor Coroianu conţine zeci de astfel de imagini, şi indiferent că domnia sa a preferat să comenteze strict opiniile ori catalogările savanţilor, arheologilor, cercetătorilor pertinenţi, ne oferă o contribuţie foarte importantă implicit în ideea paleoastronautică. Un motiv în plus de a repeta că autorul român este demn de întreaga gratitudine nu numai a cititorilor specializaţi, dar şi a unui public larg, însetat de cunoaştere.

Eugen EVU

Hunedoara - 14 iulie 2006

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)