Olimpia Berca

Viorel Virgil Tilea -

Un diplomat – un om – o carte

Una dintre intervenţiile majore, prin care falsele cronici ale ideologiilor totalitare influenţează receptarea trecutului, este ocultarea adevărului asupra unor personalităţi, ori chiar eliminarea lor din comentarii şi, implicit, din memoria  istoriei. Un exemplu, printre multe altele, este aşa-zisul ”caz Tilea”.

Abordat inclusiv la noi, încă înainte de 1989, chiar dacă selectiv şi limitat (Viorica Moisiuc şi Cristian Popişteanu), acesta a rămas, până azi, în ciuda unor investigaţii şi contribuţii ample ale unor cercetători străini şi români       (Sydney Aster, A. J. P. Taylor, Harold Nicolson, R.W. Seton-Watson,  Raoul Bossy, C. M. Lungu şi I. A. Negreanu etc.), încă neelucidat la nivelul unei sinteze. Ne referim la omul Tilea, la activitatea sa complexă, politică şi culturală, precum şi – mai ales – la poziţia sa insolită, şi controversată, în preajma izbucnirii celui de al doilea război mondial.

Prietenii ori rudele  din ţară (a făcut parte dintr-o numeroasă şi strălucită familie de români ardeleni, bunicul său, pe linie maternă, fiind bine cunoscutul memorandist Ioan Raţiu) l-au păstrat în amintirea unor poveşti, petrecute demult, în alte timpuri şi, sporadic, pe căi oculte sau chiar direct, au  încercat reînnodarea legăturilor. Sora mea, profesoara Ana Şerban, maestră a sportului, nepoată a lui Viorel Virgil Tilea,  a întreprins, după 1970, o timidă corespondenţă cu acesta,  întreruptă, însă, în 1974, de moartea lui.  Mare interes prezintă, apoi, corpusul de scrisori cu I. Buteanu, publicat de Cornel Ungureanu,  sau vizitele pe care unii oameni de cultură români  (cum a fost Ovidiu Cotruş) i le-au făcut la Londra.

Şi iată că, în 1998, fiica diplomatului, Ileana Troiano Tilea, editează,  la Haggerston Press, London, o parte importantă din memoriile lui Viorel V.Tilea: Envoy Extraordinary. Memoirs of a romanian Diplomat. V. V. TILEA – carte care, din păcate, mi-a parvenit abia acum. Consistentul şi  elegantul volum cuprinde, în cele 315 pagini cât însumează, un mare număr de date privitoare la diplomatul, scriitorul şi jurnalistul român, pe o întindere de aproape o jumătate de veac, din 1896 (când s-a născut  la Sibiu) şi până în1940, când Statul român i-a  retras cetăţenia şi i-a confiscat averea.  După care, s-a stabilit definitiv la Londra.

“Acest mare patriot român şi, totodată, european din vocaţie, s-a distins printr-o  particularitate rară:  şi-a pierdut cetăţenia de două ori.  În toamna lui 1940, când ţara sa a fost acaparată de regimul nazist şi după 1948, când s-a opus regimului comunist“. Sunt cuvinte ce constată, cu ironie amară, într-o succcintă notă biografică de pe clapele  supracopertei, unul dintre cele mai stranii paradoxuri care au intervenit în acest destin.

Envoy extraordinary... este, înainte de toate, o carte de istorie. Ea urmăreşte faptele omului politic Viorel V. Tilea şi oferă imaginea detaliată, cu minuţioase date şi atente conexiuni, a unei epoci importante – primii patruzeci de ani ai României secolului XX.

Evenimente cruciale, printre care înfăptuirea Marii Uniri, consolidarea şi dinamica, uneori foarte complicată, a partidelor politice (printre care, în primul rând,  Partidul Naţional Român), relaţiile României moderne cu principalele puteri din Europa, în special, cu Marea Britanie  ori  cu Franţa, primul război mondial şi Pacea de la Paris, începutul democratizării instituţiilor româneşti, domnia lui Carol al II-lea, pregătirea invaziei hitleriste etc. În toate aceste momente, Viorel V. Tilea a jucat un rol important, uneori decisiv.

Desfăşurarea  pletorei de împrejurări extraordinare, pe care le-a traversat România atunci, e prezentată de autoarea cărţii în două registre distincte şi, în acelaşi timp, strâns intercondiţionate. Cel dintâi constituie  fundalul expozitiv şi este susţinut de editorul-narator, în stil ştiinţific, neutru şi exact, cu instrumentaţia de rigoare (trimiteri abundente la surse, între care găsim: Arhiva Fundaţiilor Raţiu-Tilea ; Martha Bibescu, Jurnal politic 1939-1941, Editura Politică, 1979 şi Raoul Bossy, Amintiri din viaţa diplomatică, Editura Humanitas, 1993.

Personajul principal, Viorel V.Tilea, este numit, simplu, VIOREL, iar căldura sentimentelor filiale însufleţeşte, de multe ori, rândurile. Cu toate acestea,  textul se menţine, constant, la nivelul unei sobre analize.

Al doilea  registru,  excursul memorialistic propriu-zis, aparţine chiar celui despre care se vorbeşte. Citatele ample din jurnalul lui Viorel V. Tilea,  scrisorile, articolele de ziar,  notele sau  consemnările fugare  aduc  un plus de exactitate şi, totodată,  un adaos de coloratură personală. Toate îi permit citiorului să pătrundă în gândurile şi în inima acestui important înaintaş, îl fac pe lector să desluşească, dincolo de politicianul angajat, un eminent diplomat şi un distins om de societate, un suflet sensibil la frumos, înflăcărat de idealuri, între care primează cele legate de ataşamentul naţional şi de valorile democraţiei.

Cât priveşte omul Tilea, aş cita, printre multe alte exemple, amintirile despre bunicii săi, Emilia şi  dr. Ioan Raţiu, pe care “i-a adorat“  (tatăl lui Viorel V. Tilea, Onoriu Tilea, originar dintr-o familie de prelaţi greco-catolici din Şmig – între cele două Târnave, a murit foarte devreme, în 1902). De asemenea, răvaşele adresate primei sale soţii, Eugenia Pop (Genica – Eni - Tilea, bolnavă de tuberculoză, a fost, la un moment dat, internată, într-un  sanatoriu din Elveţia, prilej al unei bogate şi duioase corespondenţe, ce urmează a fi publicată): ” As soon as the war in Europe was over, Viorel sent her to Davos, hoping for a cure. Their separation gave rise to an interesting and moving correspondence, which could form a volume on its own, for Viorel wrote almost every day”, p. 293).  De reţinut sunt, de asemenea, pasajele din jurnal care vorbesc despre preferinţele  artistice ale lui Viorel Tilea, dragostea pentru sport, statornicia sentimentelor de amiciţie, pasiunea pentru muncă.

O însemnată calitate a volumului stă în ordonarea riguroasă a materialului faptic, cu adevărat foarte bogat.  Volumul cuprinde patru mari secţiuni, care urmăresc, în succesiune cronologică, formaţia tânărului Tilea, studiile  sale universitare, de economie şi drept,  la Bratislava, Viena, Cluj şi Londra,  contribuţia la Actul Unirii, participarea, ca delegat, la Conferinţa de la Paris (A Transylvanian in Paris. 1918-19; v. şi Viorel Tilea, Acţiunea diplomatică a României. Noiembrie 1919-martie 1920, Sibiu, 1925), căsătoria, naşterea copiilor, pierderea celor dragi, diligenţele legate de înfiinţarea şi activitatea Partidului Naţional Român.  Un loc privilegiat îi este acordat Misiunii la Londra, momentului numirii sale, în ianuarie 1939, ca Ministru plenipotenţiar al României la Londra. Este descrisă atmosfera politică din Anglia anilor premergători războiului, eforturile uriaşe ale lui Viorel V. Tilea în vederea nealăturării României de  Puterile Axei (The London Scene ; Tilea’s Bombshell; In the Shadow of War). Autoarea descrie, cu remarcabil talent evocator, atrăgând în relatare mărturii diverse ale unor contemporani, politicieni, analişti, oameni de presă şi, fireşte, apelând la însemnările lui Viorel Tilea, febra acelor vremuri, încordarea maximă pe care o resimţeau, deopotrivă, politicienii şi oamenii de rând, efectul răscolitor al iminenţei unui cataclism. Evenimentele se succedă cu rapiditate, frazele sunt dinamice, implicarea atât de dramatică  a  lui Viorel Tilea este urmărită pas cu pas. Acţiunile şi atitudinea principalilor actanţi – lordul Halifax, alte personalităţi  marcante de la Foreign Office  (Sir Alexandre Cadogan), Winston Churchill,  reprezentanţii diplomatici ai ţărilor interesate (Joseph Kennedy, ambasador al Statelor Unite în Marea Britanie) sau Ivan Maiski, ambasador al U.R.S.S în Marea Britanie, alături de Grigore Gafencu, atunci ministru de Externe al României, Regele Carol al II-lea, Corpul diplomatic român etc.

Cele patru  capitole se încheie cu înlăturarea lui Viorel V Tilea. Un Epilog succint aduce câteva informaţii cu privire la activitatea sa după acest eveniment şi, apoi, după  război. Viorel V. Tilea rămâne acelaşi... Într-una din Scrisorile de la Londra,  susţinute la radio, spunea: “Against tanks and bombs it is difficult for a people without weapons to fight, but do not forget that the idea and the spirit are stronger than and weapon, and the ideas of liberty and equality will win in the end” (p. 295).

Envoy Extraordinary - o excelentă carte de istorie şi de viaţă, o excelentă sursă de informaţie, atât pentru specialist, cât şi pentru orice lector pasionat de cunoaşterea  trecutului relativ recent al României, în context european. Nădăjduiesc să fie tradusă cândva, cât mai curând, în limba română – limba maternă  a autoarei şi a ilustrului ei părinte, diplomatul Viorel Virgil Tilea.

Olimpia Berca

Timişoara, februarie 2010

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com