Voci ale poeziei moderne
Olimpia Berca
 

De curând a apărut la Valencia, Spania, în Editura Pre-Textos*, un foarte frumos volum, ce oferă, în traducere spaniolă, o amplă panoramă a creaţiei poetice moderne, de la Romantism până în zilele noastre. Printre cei 35 de autori  vizaţi, descoperim şi numele a doi poeţi români: Lucian Blaga şi Eugen Dorcescu.

Lucrarea, tipărită cu prilejul împlinirii a peste cincisprezece ani de activitate a prodigiosului “Atelier de Traducere Literară” (Taller de Traducción Literaria), condus de profesorul Andrés Sánchez Robayna, reputat istoric literar, poet, traducător şi traductolog, editorul cărţii, este, într-un fel, o urmare, o completare  şi, mai ales, o clarificare a “metodologiei” unei realizări similare, anterioară acesteia – De Keats a Bonnefoy, 2006 – , coordonată de acelaşi specialist.
“Atelierul” fiinţează în cadrul Facultăţii de Filologie a Universităţii din oraşul La Laguna, renumit centru universitar, ştiinţific şi literar al Insulei Tenerife, în Arhipelagul Canarelor.

Aceasta celebră universitate, întemeiată în 1792, este cunoscută de noi mai ales prin numele lui Alexandru Ciorănescu, profesor, comparatist (“encargado de curso”), din 1948 până în 1979. Iată că deschiderea spre cultura universală, apetenţa pentru comparatismul literar, pe care cărturarii din La Laguna le-au practicat încă de la începuturi, se concretizează acum în  această Ars poetica (Versiones de poesía moderna). Orientarea este enunţată, de altfel, cu limpezime, de profesorul Robayna, în Introducere, precum şi de  poetul şi eseistul francez Yves Bonnefoy, în mărturiile sale de traducător  (v.  Epilogul –  La traducción como intercambio).
Ars poetica  îşi adună scriitorii (şi, în consecinţă, textele-bază) dintr-un areal amplu şi diversificat: William Wordsworth, Matthew Arnold, Kostis Palamas, Henry J.-M. Levet (sau Levey), Rainer Maria Rilke, Josep Carner, Aldo Palazzeschi, Saint-John Perse, Anna Ahmatova, Pierre Reverdy, Ossip Mandelstam,  Archibald MacLeish, Paul Éluard, Lucian Blaga,  Allen Tate, Jaroslav Seifert, Czeslaw Milosz, Johannes Bobrowski, Tadeusz Rózewicz, Zbigniew Herbert, Philippe Jaccottet, Charles Tomlinson, Alberto De Lacerda, François Jacqmin, Haroldo De Campos,  Gary Snyder, Derek Walcott, Tomas Tranströmer, Lasse Söderberg,  Mark Strand, Eugen Dorcescu, Louise Glück, Giuseppe Conte, André Velter, Adam  Zagajewski.

Cum se vede, lista poeţilor selectaţi acoperă  aproape întreaga hartă a Europei şi se întinde mult peste limitele ei geografice, până în cele două Americi. În ea figurează personalităţi dintre cele mai însemnate ale literaturii moderne, reprezentanţi ai unor tendinţe proeminente, care au modelat viaţa artistică şi culturală, conferindu-i acesteia imaginea pe care a dobândit-o astăzi. Unii sunt deţinători ai Premiului Nobel (Saint-John Perse, Jaroslav Seifert, Czeslav Milosz, Derek  Walcott, Tomas  Tranströmer). Autorii sunt aşezaţi în ordine cronologică; poeziile, editate bilingv, originalul  cu tălmăcirea pe pagini alăturate, lasă cititorul să urmărească în voie transformările survenite prin trecerea din limba originară în cea spaniolă.

 La sfârşitul fiecărui grupaj  (format dintr-un număr echilibrat de piese) e menţionat numele traducătorului.Înaintea unui asemenea tablou, se ridică întrebarea, firească desigur, care a fost criteriul de selecţie? Principiile după care au fost aleşi  autorii şi textele lor sunt expuse şi susţinute, clar, convingător, în Introducere (p. 9-20).  Descoperim aici nu doar punctul de vedere al  editorului-traductolog, ci şi un succint rezumat al principalelor opinii actuale cu privire la oportunitatea unui asemenea demers. Mai întâi, Andrés Sánchez Robayna atrage atenţia asupra creşterii rapide şi intense, în deceniile din urmă, în mediile universitare, a interesului faţă de traductologie, ca disciplină modernă, ca ansamblu teoretic, ce însoţeşte şi determină actul traducerii literare în sine. El precizează că raţiunea înfiinţării, la  Universitatea din La Laguna, a  mai sus  amintitului Atelier,     derivă din însăşi factura interdisciplinară şi internaţională  a sistemului didactic promovat de această instituţie.  Este pus în evidenţă  modul cum, treptat, întrebările şi îndoielile, pe care le incumbă, în general, fenomenul transpunerii creaţiei artistice dintr-un  cod lingvistic într-altul,  au impus traducătorilor antrenarea în discuţie şi  a unor  discipline conexe, spre înfăptuirea unei  convergenţe cu adevărat creatoare: lingvistica, literatura comparată, critica şi istoria literară etc. (“Ningún problema tan consustancial con las letras y con su modesto misterio como el que propone una traducción”,  notase, cândva, Borges, citat de  autorul Introducerii).

În viziunea pasionaţilor traducători de la La  Laguna, cele două volume, până acum tipărite, nu reprezintă, aşadar, simple antologii de sine stătătoare (“se trata, en efeto, de una muestra de poemas, no de una antología poetica”, p. 12). Este acesta un element capital în definirea şi încadrarea demersului literar-artistic, şi lingvistico-stilistic, întreprins de profesorul Robayna şi de discipolii săi, element asupra căruia vom reveni mai departe. Ars poetica extinde cercul desenat de volumul De Keats a Bonnefoy, pentru că, între timp, au fost cooptaţi specialişti (unii chiar foşti studenţi ai Universităţii), care au făcut posibilă traducerea directă de către, în mare parte, nativi în limbile de pornire. Aşa se face, subliniază Andrés Sánchez Robayna, că “numărul limbilor” (al autorilor proveniţi din varii spaţii geografico-culturale-lingvistice)  a crescut considerabil, de la un volum la celălalt, prin ataşarea unor idiomuri, precum rusa, poloneza, ceha, româna, suedeza.

Acestui criteriu, căruia i-am putea spune cantitativ şi care, evident, schimbă configuraţia tabloului, i se adaugă unul de natură estetico-literară, ce deschide perspectiva, oarecum monovalentă, a ceea ce înseamnă rolul şi destinaţia traducerii, spre o privelişte globală, de ansamblu, spre  cunoaşterea, prin intermediul unei dinamici interrelaţionale, a poeziei moderne.
Editorul volumului insistă asupra acestui deziderat de natură calitativă, creativă, ce prevalează asupra oricăror altor  criterii,  afirmându-l ca  principiu dominant de selecţie. Astfel, este vizată nu doar performanţa estetică individuală a unui autor ori altul, ci şi capacitatea operei sale  de a ilustra (ori iniţia) o tendinţă, o orientare, o încercare de reconfigurare a lirismului modern. Este acesta temeiul noutăţii, al originalităţii în abordare, precum şi temeiul valorii informaţionale, în planul esteticii, al teoriei şi istoriei literare, la care făceam trimitere anterior. Volumul îşi propune să ofere “o posibilă imagine”  a multiplelor şi diverselor căi pe care le-a urmat poezia, de la sfârşitul veacului al XVIII-lea până în prezent,  “după multe căutări şi descoperiri” (p. 13). În fine, Andrés Sánches Robayna a apelat şi la un al treilea criteriu, de natură  existenţială,  ce ar răspunde ideii după  care traducerea are  şi un rol salvator, într-o lume a negărilor şi a separărilor. Traducerea ar fi semnul solidarităţii   şi al posibilelor confluenţe. 

Este vădit că editorul a acordat o atenţie specială  poeţilor proveniţi din ţările estice (Polonia, Cehia, România), a căror operă a ajuns mai târziu (ori indirect) în spaţiul comun al culturii europene şi al căror destin a fost marcat, conjunctural, de intoleraţa şi duritatea unor regimuri  identice.            

Principiile de realizare concretă a muncii în transferul literar urmează mai multe etape, de la  transpunerea primă, individuală, la definitivarea graduală şi colectivă, cu participarea şi coordonarea permanentă ale diriguitorului, ale maestrului, Andrés Sánchez Robayna. Procesul  de translare a informaţiei estetice are în vedere toate palierele, încât traducerea este, potrivit programului afirmat în cuvântul introductiv,  o reîncorporare a structurii semantice în textul de sosire, într-o proporţie cât mai mare, cu respectarea  strictă a  alianţei  dintre rigorile filologice şi  spiritul  creator (v. p. 16).  Printre alte exemple, reţinem suplinirea pierderii, pe care o implică renunţarea la rimă, prin   respectarea ingenioasă a metricii, a măsurii, dar şi  efortul, de cele mai multeori răsplătit, de a menţine ritmul interior al textului (şi al limbii!) originalului, distribuirea accentelor semantice deopotrivă cu cele metrice, pentru a evoca, atât cât este posibil, atmosfera inconfundabilă  pe care textul poetic o degajă.
Spre ilustrare, apelăm la două poeme dintre cele reţinute din lirica românească:Lucian Blaga: “Mamă, - nimicul – marele! Spaima  de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina./ Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu. / De ce îmi e aşa de teamă -  mamă - / să părăsesc iar lumina?” (DIN ADÂNC).Madre – nada –  ˇlo eterno! El temor a lo eterno/  noche tras noche tiembla   en mi jardin./ Fuiste una vez, madre, mi tumba./ żPor qué tanto temor – madre -/  a abandonar la  luz de nuevo?  (DESDE LO PROFUNDO). (Traducere: Andrés Sánchez Robayna şi Lilica Voicu-Brey).

Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate./  E-un naos  marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă cu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.//  Un miez de foc alunecă pe creste/  În râpe-ntunecate strălucind./  Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-i peste”.

La  luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Se cubre con un puente de algas, roto./ Llamas concéntricas resquebrajadas.// Un ascua se desliza  por las cimas/  Y brilla  en los abismos  tenebrosos./  Llega el alba, con ráfagas de plata./  Aquí no hay nada. Todo por encima.  (Traducere: Lilica Voicu-Brey şi  Silvana                                            
Rădescu).  

În încheiere, am sublinia nu doar importanţa culturală a acestei cărţi- eveniment, ci şi complexitatea structurii ei, a ideilor pe care le vehiculează.  Într-o vreme a pan-mecanizării, colectivul Atelierului de la Universitatea din La Laguna, condus de excepţionalul umanist Andrés Sánchez Robayna, propune o lucrare ce este, deopotrivă, “creaţie şi critică”(cităm titlul eseului, din  1962  a lui Haroldo  de Campos, poet şi teoretician brazilian, el însuşi inclus în Sumar), un volum  realizat cu ştiinţa cercetării migăloase a textului, cu  pasiune şi cu respect pentru cele ce aparţin spiritului.

Olimpia Berca

8 decembrie 2011, Timişoara

*Andrés Sánchez Robayna (Ed.), Ars poetica (Versiones de la poesía moderna), Editorial Pre-Textos, Valencia, 2011.

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL