„It is with extreme sadness that I inform you that Zricha is no more”. Vestea vine din California, de la fratele ei, Manu Jain. Mama lui Kuvam, vestală indiană a lui Eminescu, Zricha Vaswani, nu mai este. Şi-a facut sati? Am sesizat, traducându-i doctoratul - „Effect of Indian Thought on Mihai Eminescu” - sensiblitatea pentru „Mortua est!”, dar mereu în contextul Vedelor, Upanishadelor, budhismului. Efectul să fi ricoşat bumerang?

            Cartea a apărut la editura Bibliotheca dinTârgovişte, la începutul anului 2011. Tăcere. Probă că nici Eminescu, nici India, via doctoratul unei tinere romantice, nu în Valahia, dar în Bharat, nu prea interesează. Nici ea nu mai crezuse că va apărea. I-am expediat un exemplar la adresa (nouă) pe care mi-o precizase. Nu a mai văzut-o, se sinucisese (cât face un plic din România în India, cu avionul). Pe copertă, eu alesesem, Padhmapani, pictat la Ajanta, iata, nevăzut.

            Când Urmila Trikha a tradus în sanscrită „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, după „Mioriţa” în hindi (Memna), fusese deja separată de fiica sa, încât se ataşase de a noastră, dar, mai sigur, de Eminescu, nu fără legătură cu doctoratul ei, „Concepţia religioasă în Mahabharata”. Degeaba s-a supărt cumva, în invizibil, Amita, că tocmai ea o fi rămas singura, deocamdată, din fiicele Bengalului care se bucură de o recunoştere soră cu veneraţia, prin, totuşi, Eminescu.

            Sergiu Al-George a murit la o săptămână după ce s-a întors acasă de la Congresul mondial de sanscrită de la Varanasi. Nu l-a mai ţinut inima, m-am gândit că l-a doborât iubirea de India (başca puşcăria, în lotul Noica, unde predase Vedele în Morse). Margret Chatterjee a scris un necrolog în National Herald, poate comparabil cu „În Nirvana” de I. L. Caragiale.

            Moartea indianiştilor noştri se întâlneşte cu a eminescologilor indieni, mahasamadhi. Mi-e şi teamă să mă gândesc la toţi traducătorii lui Eminescu, cu care am lucrat, cum or fi ducând-o. Sisir Kumar Das nu mai este nici el. Mahendra Dave se credea încarnare gujarată a lui Eminescu.

            La vârsta Zrichei, am conversat 8 ore cu Rosa del Conte, despre Eminescu, despre absolut, mi-a şi scris în India. Absolutul l-am resimţit în întâlnirea virtuală cu sora parcă a Antei Raluca Buzinschi. Uncitatea şi-o învedera acut, comparatist, genial. Nu noutatea îi era ţintă, dimpotrivă, recunoaşterea absolutului pe culmi sanscrito-române. Altar.