|
Gata. M-am
hotarat sä astern pe hartie impresiile personale.Totodatä sunt convins cä
in aceste notite nu si-ar gäsi locul cuvintele greoaie sau cu mai multe
intelesuri. Mä exprim pe cat pot de simplu pentru a reda exact ceea ce am
simtit eu. Nu doresc sä canalizez sentimente sau interpretäri ale altor
persoane, care la fel ca si mine, au dreptul sä simtä ori sä interpreteze
fiecare dupä modul lor de "a fi".
Cand a inceput cenaclul acesta? Intrebarea nu are rolul de a scoate in
evidentä data la care acest cenaclu s-a petrecut in fapt. Intrebarea mi-am
pus-o mie personal. Drept pentru care räspund...
Cenaclul a inceput intr-o zi normalä ca oricare alta. Ce este normal?
Normalul meu. Cum petrec eu o zi normalä este dreptul meu personal si
intim de a nu reda in totalitatea detaliilor. Revin deci. Cenaclul a
inceput in ziua aceea (normalä si ca oricare alta) odatä cu un apel
telefonic.
Räspund:
-
Stroe...
- Servus Bebe, Lucian sunt.Vii la cenaclu?
- Desigur Lucian, mä bucur de revedere.Intr-adevär mä bucuram cä am sä-l
reväd, descoperind in timp, precum si in lunga mea relatie cu el, cä avem
atat interese cat si preocupäri asemänätoare. Baza unei relatii de
prietenie...
- Spune-mi te rog Lucian, vine si Voicu? Nu am spus "domnul Voicu" desi
din punctul meu de vedere acest personaj meritä din plin acest apelativ.
Poate am vrut sä accentuez aspectul cä, pentru mine,Voicu, este ceva ce-mi
doresc "a fi" aproape de mine. Ceva care nu mä plictiseste si care mä
bucurä prin insäsi prezenta lui.
- Da Bebe, mi-a confirmat cä vine. Ai ceva lucräri noi?
- Am mai scris doar una. Dacä doresti am sä pregätesc una anume pentru
acest cenaclu.Pe ce tematicä sä o concep?
- Vezi si tu acolo,Bebe...E iarnä...Poate pe tema asta...dacä doresti si
ai timp.
- Bine, Lucian...
- Bebe, hai cä te sun de la servici si se uitä ästia cam lung la mine.Mai
vorbim...
- Servus Lucian.
- Servus.
In acea zi a inceput acest cenaclu literar...
Lucian mä sunase de la servici, in timp ce eu imi citeam ziarul preferat.
Nu am nici un interes, nici nu doresc sä fac publicitate ascunsä. Lecturam
ziarul "Ziua" pe care il citesc zilnic prin intermediul internetului. De
data aceasta insä mä opresc din lecturare oprind legätura online si mä
gandesc la Lucian. Ce gandeam? Gandeam cä, intr- devär, acest om are un
merit pe care eu, din nou personal, il remarc ca fiind deosebit...Da, vor
särii unii in sus si vor spune: "Dom'le, dacä era la servici, trebuia
...."
Ei bine, eu le räspund:"mäi fratilor, voi il cunoasteti pe Lucian? Päi
omul ästa e un fel de Napoleon care poate face mai multe lucruri odatä. Nu
vä faceti voi griji pentru el. De fapt eu mai stiu cä, Lucian NU ESTE
PLÄTIT PENTRU ORGANIZAREA ACELUI CENACLU. O face din omenie. O face ca
roman pentru romani. Si isi sacrificä timpul LUI pentru reusita
organizatoricä a respectivului cenaclu. Este constient cä acest cenaclu
trebuie sä-i reuseascä, pentru reusita viitoarelor cenacluri literare.
Personal:"Bravo Lucian, eu te stimez pentru ce faci"!
Partea I.
Lucian Hetco - moderatia si lucrari de poezie din noul volum,
Emilia Schintzel - lucrari de Madelaine Davidsohn, Mioara Adler -
selectiuni poetice din clasici romani, epigramistul George Preda,
Valeria Stoian cu un intermezzo muzical (romante), sculptorul dr.
Georg Mitrohin cu o expozitie personala. S-au citit lucrari de
Cosbuc, Toparceanu, Bacovia etc. Alte lucrari prezentate: Lucian
Hetco, Dani Rockhoff, Bebe Stroe, Simona Anomis.
Partea II.
Lucian Hetco - moderatia, Valentin
Winter - eseuri si poezie, Simona Caratus - poeme de iarna, George
Preda - poezie. Sorin Anca - redactorul revistei Galateea - poezie
si prezentarea revistei, Voicu Marina - poezie, s-au citit lucrari
de George Sur, Sorin Borza (filozofie), Gheorghe Sarbu. (toti
corespondenti ai revistei AGERO- redactia Lucian Hetco).
A participat Preot paroh. Mihai Bratu cu lucrari personale, Valeria
Stoian - intermezzo muzical. Microrecital din Nikita Stanescu cu
Doru Ciobanu (formatia Miraj).
A acompaniat muzical grupul Miraj din Tg. Jiu.
Participanti: 70 persoane, bufet gratuit cu tort, cafea si sampanie.
Cenaclul a avut loc intre orele 16:50 si 20:15. Dupa orele 20:30 a
urmat o seara de discutii si dans.
Incheiere: orele 24.
Urmatorul cenaclu AGERO va urma in martie - aprilie 2004.
Motiv literar : "Dragostea la romani".
Va asteptam cu drag.
|
In aceastä zi a inceput pentru mine acest cenaclu literar. In decembrie,
candva...
Reintru in internet, sfarsesc lecturarea ziarului, accesez adresa de
e-mail. Corespondentä necititä. Expeditor : Voicu. "Bebe, cä de cand nu
ne-am väzut, multä vreme a trecut. Vii la cenaclu?"
Gandesc..."Normal cä vin, Voicule...Vin sä te väd. Vin sä vorbim". Vin sä
gandim si sä simtim din nou romaneste...Impreunä cu tine si cu ceilalti
roman". Lecturez mai departe.:"Cenaclul va avea loc la data si locul -
vezi "www.agero-stuttgart.de." - pagina lui Lucian pentru AGERO , care
atunci cand nu face cenacluri se ingrijeste de informatia cotidiana a
romanului pe internet.
Din nou gandesc:"...da mä Voicule, mersi nu de informatie, ci de faptul cä
si tu te-ai gandit la mine..."Ce coincidentä pläcutä sä vezi, cä in
aceiasi zi normalä ca oricare alta se gandesc niste oameni la tine, pe
care dacä ii intalneai mai de mult pe stradä nici mäcar nu i-ai fi
salutat..." De ce sä-i saluti? Da ce Doamne iartä-mä, care sträini mä
salutä pe mine? Am un sentiment de bucurie gandindu-mä la aceste persoane.
Nu mai sunt chiar asa de sträin de mine. Am si eu pe cineva. Räspund
e-mailului de la Voicu, opresc din nou internetul si mä apuc sä scriu
poezia, gandindu-mä la aceste persoane. Romani ca si mine...Oare cati mai
sunt sträini? Oare cati mai sunt ca ei? Multi...Drept pentru care incep
poezia promisä lui Lucian. Titlu:"Iarna si Noi..." O termin, o recitesc,
mai slefuiesc putin pe margini si o expediez...
14 Decembrie 2003...
Astäzi e ziua cenaclului. Pregätirea necesarä. Asa, poeziile le am? Da.
Harta cu traseul, o am? Da. Actele? Da.Totul e pregätit. Bine. Mä duc la
baie, mä inbäiez, bärbieresc etc.,etc. Gata plecäm. De ce zic plecäm? Päi
ce,voi credeati cä mä duc singur incolo?Nuuuuu...Cu cine plec sau cine mai
vine cu mine? Ei, ästa sä rämanä secretul meu.Treaba mea!
Ajung la timp in Böblingen.Mä orientez dupä harta scoasä de pe
planificatorul de rute net si ajung la o cu totul altä adresä. Intre timp
am intarzaiat. Sun.
- Alo Lucian? Pe fond aud freamät, voci si muzicä. Salut Lucian. Sunt pe
la mama zmeului in Böblingen. Cum ajung?
- Salut Bebe. Imi indicä traseul scurt si concis, färä descrieri de gen
stanga, dreapta, stanga,stanga,dreapta cum imi indicä trecätorii
intrebati. Bebe, urmezi indicatorul cutare si ajungi la noi. Pa...
Ajung. Mä incearcä ceva emotii...Cum imi stä frizura? Am ceva scame pe
haine? Mi-am sifonat pantalonii sau pardesiul? Ah, hai cä nu esti la
examen...Restaurantul "Bei Cristos", amenajat cu bun gust, frumos si
aträgätor. La intrare pe un perete din stanga imi sare in ochi un mesaj in
limba germanä care s-ar traduce in felul urmätor: "Reclamäm fiecare
furt"...
Prin usa de sticlä il väd pe Lucian asezat la o masä cu o multime de foi
volante in fata lui.Imi dau repede seama cä este concentrat asupra a ceea
ce are de fäcut. Intru. Ne däm mana prieteneste ne strangem in brate si
cred cä ne bucuräm amandoi de revedere. In salä majoritatea persoanelor nu
imi sunt cunoscute. Intreb de Voicu. Aflu cä e pe aici pe undeva. Dau
roatä cu ochii,il caut si nu mä dumiresc cum de nu il remarc, cä prietenul
ästa al meu e lung ca vinerea mare. Intre timp il remarc pe dl.Glass cu
care nu am fäcut cunostintä panä in prezent. Eu il stiam de cand a fost
M.Teicu in Germania cu ocazia unui spectacol organizat tot prin
intermediul acestei asociatii al cärei presedinte este domnia sa. Acesta
se indreaptä cätre noi,intinde mana si intreabä politicos cum ne poate fi
de folos. Lucian face prezentärile. Prima impresie (primele 10 secunde )
sunt importante.Mie mi-a fäcut o impresie bunä. Lucian se retrage cätre
masa lui cu foi volante,eu il väd pe Voicu. Mä duc la el si ne inbrätisäm.
El pe undeva pe la gatul meu,eu pe undeva pe la talia lui.Ne bucuräm de
revedere.Vine Simona. Servus Simona. Si fata asta o fatä bunä. Din Sibiu.
Cu sotul. Servus-servus. Simona mä intrebä dacä imi recit personal
lucrärile. Eu ii räspund cä am toatä increderea in felul in care ia imi va
recita propriile-mi lucräri. Ea este de acord. Si eu . Bem cafea, povestim
una ,alta poate färä rost,dar ne simtim bine. Cine e cutare? Dar cutare?
Romani...Eu mä uitam la fiecare, pe rand. Multi dintre acestia fäceau la
fel.
Lucian prezintä programul. E liniste. Al naibii, microfonul, tace si el.
Dl. Glass schimbä bateria microfonului. Eu ii soptesc ironic lui Voicu cä
dacä era färä panä tehnicä atunci nu era searä romaneascä. Voicu zambeste.
Seara incepe cu o prezentare frumoasä. Simona si Lucian isi impart
microfonul. Prezentarea este inpodobitä cu un fond muzical ce dä o
senzatie de noblete textului recitat. Sunt prezentati
invitatii:epigramisti, prozatori, reviste, asociatii, sculptori, poeti,
scriitori, filozofi, cantäreti, muzicieni, preoti etc. Impresionant.Toti
sunt romani de-ai nostrii. Ce bine mä simt. Sä nu mint, de fapt mä
cuprinde si o senzatie de mandrie nationalä. Incep romanii nostrii sä-si
prezinte lucrärile, se apreciazä reciproc si se aplaudä. Unii mai in
varstä prezintä realitäti dure din vremuri trecute. Sunt marcati de
propriile träiri si doruri de tarä. Tot ei sunt cei care sparg gheata,
zmulg zambete de pe chipurile ce ei insusi le-au constrans prin relatäri
ce poate celor mai tineri le par exageräri. Epigrame. Multumiri
prietenului Ceausescu care "a fäcut in tot räul un bine..."Doar asa s-a
ajuns in Germania" unde nu stia nici mäcar ce inseamnä "Guten Tag". Oare
sä le fi fäcut vreun bine? Nu cred , dar iau de bun si cu respect
exprimärile altora.
Lucian, la masa din spatele microfonului zambeste. Se vede cä se simte
presat de timp. Probabil cä, dar asta e o parere a mea personalä si nu o
mai continui.
Se recitä poezii: Cosbuc, Bacovia,Toparceanu. Frumos, frumos, foarte
frumos. Beau cafea, soptesc cu Voicu. Simona mä intreabä ceva. Nu stiu ce.
Ii räspund cä imi place tare mult Cosbuc. Probabil cä se nimereste sau nu
cu ce astepta ea de la mine, cä zambeste si nu intreabä mai departe. Dl.
Glass de undeva dintr-o margine de la intrare priveste prin salä de jur
imprejur. Mai incolo ceva, dl. Zaheu cameramanul, incearca sä-i filmeze
atat pe cei de la microfon cat si pe cei prezenti in salä. Eu unul mä cam
feresc de filmäri, am impresia cä nu sunt fotogenic si incerc pe cat
posibil sä evit linia obiectivului säu. Remarc cä mä prinde din plin in
timp ce eram atent la un sculptor. Treaba lui. Niste sculpturi tare
interesante, cu linii fine. Sculpturä cu cutitul in lemn dur. Meditatie
personalä. Trecutul la bazä,prezentul la mijloc si viitorul undeva
sus.Suflet de roman, meditatie, träiri interioare. Ciudati si sculptorii
ästia...Explicatii personale la intrebäri personale puse din randurile
noastre. As avea si eu o intrebare, dar mä abtin...Remarc pozitia semi -
stanga a sculptorului, dl.Georg Mitrohin parcä, fatä de salä. Leucoplastul
de pe degetul arätätor al mainii drepte. Stanga o tine pe jumätate in
buzunarul pantalonilor iar pozitia lui fizicä indicä parcä o cäutare
läuntricä. Räspunde intr-un anumit fel care mi se pare mie cä se
potriveste pe deplin unui sculptor. Oare spune acest om chiar tot ce simte
el in timp ce ciopleste lemnul? Nu stiu...Nici nu pot sä-mi dau seama cu
exactitate. Se apleacä cätre inainte vrand parcä sä capteze mai bine
intrebärile ce i se pun.Cand räspunde,pune piciorul drept pe podea
inaintea celui stang. Gesturile mainilor dau o senzatie de deschidere
sufleteascä. Se vorbeste, se recitä, se face pauzä,incepe seara de dans.
Dansäm, povestim, servim präjiturä. O väd pe d-na Rockhoff. Povestesc si
cu dumneaei. Are un stil propriu. Jurnalistä.Modestä...Imi permit sä o
citez:"....eu prezint informatia brutä considerand cä cititorul e mai
inteligent decat mine...".Tot ce e posibil. Sunt convins cä si d-na
Rockhoff este un cititor fidel al propriilor articole. Impresionant cat de
deosebiti pot fi romanii. Ce le trebuie romanilor? Conditii pentru a putea
demonstra cat pot fi de valorosi si utili. Nu mä mai intereseazä nimic.
Ascult doar...Mä simt bine intre romani. Mä simt acasä. Acesta mi-a fost
cadoul meu pentru Cräciun. L-am primit cu drag. Multumesc tuturor celor
care mi-au fäcut si inlesnit acest cadou. Chiar si acelora ce nu stiau cä
mi-au oferit ceva. Primeste Doamne colindä...Plec cätre casä cu sufletul
plin si cu o fatä ca la portile colindätorilor. Cine era fata? Treaba mea
;-)
Suntem
oameni, dar inainte de toate suntem romani
... si suntem departe de tarä. Omul are nevoie pe parcursul intregii sale
vieti de un grup in care sä-si gäseascä identitatea. Omul este o fiintä
socialä. Omul este insufletit. Omul trebuie sä acorde atentie unor norme
impuse de grupul de apartenentä si sä-si joce rolul säu in grupul din care
face parte. Sentimentul de apartenentä la grup dezvoltä sentimentul de
libertate si valoare al fiecärui individ. Grupul poate dezvolta
sentimentul de libertate al individului insä il poate si restrange. Avem
nevoie unii de altii.
Haideti sä tinem inpreunä! Haideti sä vorbim
in limba noasträ!
Avem sansa de a demonstra incä odatä cä avem cu ce ne mandrii! Conditia nu
este nici simplä nici modestä. Conditia este limba care ne uneste in cuget
si simtiri. Conditia de roman.
Särbätori fericite tuturor romanilor!
Särbätori fericite oameni buni!
Stroe Nicolae Pforzheim, Germania 15.12.2003 |
