|
A fost odată o întâmplare la FIAD – BISTRIŢA
Impresii si pareri personale in FORUM
FEIER CECILIA
 Prietenia
intru poezie ca piatra de comoara este giuvaer pentru suflet,iar o farama
din gand am topit si picurat in condei,pentru a pune pe un petec de hartie
impresiile mele. Dupa o calatorie cu trenul de aproape 11 ore,in 3.01.2004
la ora 8 dimineata am ajuns in localitatea FIAD,asezata pe marginea
Salautei,un rau de munte - o contemplativa oglinda vrajita,ascultatatoare.
O vacanta la munte ,la poale de Tibles,e o magie-n miezul iernii. Fiind
inca in perioada colindelor ,poetul Daniel Dumitru Ionascu, stanepotul
marelui poet George Cosbuc ne-a readus in suflete spiritul Sfintelor
Sarbatori,a caror ecou inca nu se stinsese,prin vocea sa deosebita ,in
dimineata zilei de 4 ianuarie 2005.
El ne-a colindat un colind vechi romanesc-transilvan( bistritean).-
Sora,Sora Solomie.Dupa ce am spus fiecare cu ce gand am venit in vacanta
oferita de Redactorii Revistei De Nasterea Cuvantului(care e editata la
Telciu-Bistrita),pentru a rupe monotonia,pentru a intra in atmosfera
specifica creatiei,am cercetat si cutreierat tot ceea ce poate misca un
suflet.
Zi sfanta 6.01.2005,a fost ziua in care am vizitat Manastirea de la
Moisei, judetul Maramures,construita pentru 12 calugari. O alee de 12
cruci sculptate in lemn ,reprezentand cei 12 Apostoli ,si cele 12 caderi
ale lui Isus rastignit,ne-a condus spre lacasul de cult amintit,unde ne-am
incarcat spiritele cu energia divina participand la o parte a slujbei de
Boboteaza. Dupa acest moment am simtit nevoia sa ne intoarcem cu gandul la
cei care intr-un mod sadic au fos omorati de hortisti ,vizitand templul
asezat pe o culme,urcand 46 de trepte -reprezentand tot atatia
morti,schematic reperezentati de sculptorul Vida Geza prin cele 12
statui,de pe ale caror chipuri se poate citi suferinta prin care au trecut
victimele.
Foto: Cecilia (Lia) Feier
De aici drumul nostru a strabatut localitatea Borsa ,unde telefonic
Laurentiu Cazan ne-a transmis salutul sau prietenesc .Sighetul spre orele
amiezii ne-a cuprins in bratele sale. La Primarie am fost cu multa caldura
primiti de Directorul Casei de Cultura – Sighet,- poetul Vasile Muste,dupa
o scurta discutie,am fost insotiti de domnia sa ,printr-un coridor care
leaga Primaria de Judecatorie si Inchisoare,spre locul care a fost
scenariul documentarului Memorialul Durerii,adica spre Inchisoarea -
Sighet.(acestea trei formand un singur corp de cladire).
La intrare ne-a intampinat portretul lui Corneliu Coposu,hainele sale.
Celula lui Iuliu Maniu ,este singura celula care a ramas neschimbata,de la
pat,la “hainele “ de pat(o patura,o saltea amarata),pana la minusculul vas
din care a mancat,portretul sau de la capatul patului ni-l readuce-n
memorie. Preoti,elevi,intelectuali,inchisi aici pentru ca au incercat sa
se opuna regimului Comunist ,au fost parca prezenti la apelul nostru si
ne-au trimis gandul lor nelinistit ca nu au un loc de odihna vesnica-
,pentru multi nu se stie unde au mormantul ,pentru ca in mijloc de noapte
in mare secret au fost ingropati,iar peste gropile lor a trecut un
tavalug,care a netezit locul ca sa nu se mai stie nimic de ei,unii “mai
fericiti” au fost inmormantati in cimitirul saracilor ,nu departe de
inchisoare.
O lacrima de durere si un gand de mangaiere pentru toti care au suferit
ororile acestei inchisori,ne-au lasat pret de cateva minute muti.
Seara haina si-a asternut repede valul pe chipul orasului,asa ca am fost
nevoiti sa ramanem la Sighet. Intr-un Salon Vanatoresc ,decorat cu trofee
de cerb ,poetul Vasile Muste ,ne-a oferit o cina. Aici,am impartasit
reciproc idei ,ganduri,s-au recitat poezii ,ne-au fost oferite-n dar doua
volume de poezii ale gazdei :”Carte de vizita,”si “Antologia -Un sfert de
veac de poezie” ,insotite de cartea sa de vizita.
Noaptea a trecut repede fiind scurta.
O alta zi sfanta ne-a oferit surprize,in 7 Ianuarie 2005 dupa micul
dejun,poetul Vasile Muste ne-a insotit pana la Sapanta.
Asezata pe malurile Tisei ,Sapanta o comuna la poale de Carpati,cu 5000 de
locuitori,e unica in lume,Cimitirul Vesel ,fiind primul din Europa si al
doilea monument funerar din lume dupa Valea Regilor-Egipt.Crucile din
Cimitirul Vesel sunt cu maiestrie lucrate de Stan Ion Patras,prima datand
din 1935. Cand vezi epitafurile de pe cruci ,vezi viata celor ce zac sub
ele,cauza mortii lor,la vederea unora din ele razi cu hohote,caci cei care
sunt sub ele nu s-au temut de moartea cea gretoasa niciodata.
Epitaful de pe crucea lui Ion Stan Patras (1908-1977) fiind:
“De cu tanar copilas
Io am fost Stan Ion Patras,
Sa ma ascultati oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Cate zile am trait
Rau la nime n-am dorit,
Dar bine cat am putut
Orisicine mi-a cerut.
Vai saraca lumea mea
Ca greu am trait in ea
De la paisprezece ai
Trebuia sa castig bani
La lucru greu de padure
Cu tapin si cu sacure.
Tata -n razboi a plecat
Inapoi n-o inturnat.
Trei copii noi am ramas
In lume cu greu nacaz.
Vrut as fi sa mai traiesc
Si planul sa mi-l plinesc.
Din saizeci si noua tari
M-au vizitat pana ieri.
Din conducatori de stat
Foarte multi m-au vizitat
Si de acum cand or veni
Pe mine nu m-or gasi.
Si le doresc la toti bine
Care au fost pe la mine
Ca viata o lasai
La 69 de ai.
Crucea mea cand s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au invatat
Mi-au facut lucru pe plac:
Turda Toader,Stan Vasile
Dumnezeu Sfantu sa-i tie.”
Din epitafurile de pe cruci,se vede ca in fata mortii plugarul
ciobanul,doctorul,morarul,crescatorul de cai,constructorul de case,toti
sunt egali. Casa ospitaliera a lui Stan Patras,ne intampina cu lucrarile
artistului,reprezentand chipuri de cantareti de muzica populara:
Viorel Costin ,Angela Buciu,Titiana Mihali,Gheorghe Turda,toti fostii
membrii CC, scaune lucrate de Stan Patras ,autorul chiar este prezentat
lucrand prima cruce in 1935.etc
Pe unul din pereti sunt diplomele primite din strainatate pentru lucrarile
sale.Ne luam la revedere de la Sapanta abea dupa ce am vizitat Manastirea
de aici care este inca in constructie,inalta de 75 de metri,plus crucea
principala care are 7 m inaltime.
Pe cele 4 cruci ale manastirii , vor fi turnate 4,300 kg de aur.Treptele
interioare ale manastirii sunt 17 ca si numarul de maici,si construite
dintr-un singur copac.Pe scara este sculptata o cruce,si pe balustrada
soarele .Stalpii de rezistenta din interior reprezinta taranii romani
imbracati in costumul popular traditional.
Braul Maicii Domnului se gaseste jur-imprejurul peretilor manastirii.Raze
de soare-lumina cerului constituie axul principal al acestei
constructii.Acoperisul este din sita (sindrila de lemn) montata in trei
randuri.Biserica se afla la demisol,iar localnicii au spus ca Manastirea
de la Sapanta “e mai mandra ca Barsana,chiar o intrece”.Mergand spre
Baia-Mare am trecut prin tinutul de basm,si legenda
prin locurile strabatute de Pintea Viteazul,adica Muntii GUTAI(GUTIN)
.Drumul parca e o alee de Rai ,pomii unindu-si crengile grele de
povarazapezii,formeaza un tunel. Dupa un popas de cateva ore la
Baia-Mare,timp in care Muzeul de mineralogie si cel judetean de Istorie
ne-au fost gazde ne-am reantors la FIAD .
A doua zi 8.01.2005, Hordoul azi numit GEORGE
COSBUC,ne-a fost gazda. Chiar din fata casei poetul, prin statuia sa ne
saluta si ne pofteste sa vedem casa in care s-a nascut si copilarit.La
poarta cateva obiecte personale ale parintilor lui ne intampina cu
ospitalitate : un scaun ne imbie sa sedem la razboiul de tesut pentru a
lucra un covor sau ocuvertura pentru acoperit patul. Maiul din lemn ne
trimite la spalatul rufelor la rau si dupa clatire la stoarcerea prin
batere cu acesta. Intrand in casa ne asteapta o soba cu ceaunul pentru
facut mamaliguta.Ajungand in ultima camera ,am vazut dormind in leagan
bebelusul Cosbuc , l-am vazut crescand ,scriind la masuta sa,condeiul si
cartile sale m-au intampinat cu drag.
La plecare ,inainte de a iesi din curtea casei sale am simtit nevoia sa ma
opresc pret de cateva clipe,langa fostele pietre de mormant ale parintilor
poetului,pentru a le multumi ca m-au primit in vizita,si sa le mai
multumesc pentru ca norocul mi-a fost frate.
Spiritul lui Cosbuc m-a salutat si primit cu caldura. Bucuria n-a putut fi
unica,ecoul ei s-a risipit in vazduh,ajungand la Prislop.
Statuia lui Liviu Rebreanu,din gradina casei ne da salutul de bunvenit,usa
casei se deschide .Costumele nasaudene bine pastrate ,originale fiind ne
spun ca Ana e vie,Ion a Glanetasului traieste.Dupa ce am trait o parte din
viata alaturi de Rebreanu si eroii sai, la intrare in cladirea cea noua a
muzeului ,statuia scriitorului sculptata de eleva lui Brancusi ,Milita
Patrascu , ne da binete,la lectura ne imbie cartile lui Liviu Rebreanu
traduse in diverse limbi:Engleza,Japoneza,Italiana si chiar in limba
Romana ,aflate la etaj. Rautacios timpul mi-a furat placerea de a viziona
filme,dupa romanele scriitorului ,in sala tip aula. Nu se poate sa plec de
aici fara a spune:Ca sa ajungi aici e o mare sansa
si bucurie a vietii,spiritul lui Rebreanu mi-a facut acest dar. Periplul
insa nu e complet. Spaima si groaza generate de vizita la Castelul lui
Dracula de la Piatra Fantanele intregesc gama de sentimente. La revenirea
la FIAD am ascuns in undele Salautei bucurii,tristeti,gin-
gasie spaima , groaza si doruri pana la o noua venire pe aceste meleaguri.
O sedinta de cenaclu incheie ziua .
In semn de neuitare am semnat in Cartea de Onoare,dupa Nihl
Thomson,dirijorul orchestrei Filarmonice din Anglia (care a vizitat
odinioara aceste plaiuri),iar pe un crampei de hartie,atarnat pe un perete
am scris:
Am stat aici
Am vorbit cu Cosbuc
M-am intalnit cu Rebreanu
Am stat la taifas cu Salauta
Voi veni din nou la anu`.
FEIER CECILIA
|
