Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

  

IRONIA SOARTEI

      Dan Danilă (foto)

Leonberg bei Stuttgart -Germania

Ironia soartei a făcut ca Eginald Schlattner să fie ales recent ambasador cultural al României. Motivele? Iată cele zece argumente oficiale ale Ministerului de externe în favoarea scriitorului din Roşia:

1. Pentru că Eginald Schlattner este cel mai cunoscut scriitor din spaţiul românesc, autorul a două romane cu o receptare extraordinară – Der geköpfte Hahn (Cocoşul decapitat) şi Rote Handschuhe (Mănuşile roşii) – care nu uită niciodată să spună că datorează scrierea acestor cărţi in limba germană patriei sale, România. Pentru că foloseşte un joc de cuvinte intraductibil in limba română – patria strămoşilor săi nu este şi patria sa – ca să afirme că pentru el patria sa este aici, in inima României.
2. Pentru că Eginald Schlattner se autodefineţte prin patru repere: cetăţean al României, sas descinzând din saşii veniţi şi asezaţi la curbura Carpaţilor in urmă cu 850 de ani, preot luteran şi scriitor de limbă germană.
3. Pentru că foloseşte un joc de cuvinte intraductibil in limba română – patria strămoşilor săi nu este şi patria sa – ca să afirme că pentru el patria sa este aici, in inima României, unde până şi ploaia îi este apropiată.
4. Pentru că mărturiseşte că marea sa realizare, dincolo de succesul romanelor sale, este condiţia de preot în Ardeal, preot al comunităţii săseşti în pragul stingerii dar şi al inchisorii de la Aiud, şi dovedeşte că toate gratiile se pot da la o parte atunci când iubirea faţă de Dumnezeu începe cu iubirea faţă de semenii tăi.
5. Pentru că argumentează la orice întâlnire cu cititorii (şi majoritatea întâlnirilor se petrec dincolo de graniţele României în lungi turnee de săptamâni intregi) că în ultima jumătate de secol românii au cel puţin patru motive să fie mândri de felul în care au rezistat istoriei: in anii `40 cand nu i-au deportat pe evrei în lagăre; în anii postbelici când nu le-au interzis germanilor limba, şcoala şi biserica; în anii '50 cand au opus rezistenţă anticomunistă în munţi şi în decembrie '89 cand au ieşit în stradă.
6. Pentru că biografia sa ilustrează toate nodurile" istoriei şi puterea de a le dezlega, toate tragediile ideologiei şi fragilitatea fiinţei şi forţa miraculoasă de a rezista: ca puţini alţii a trăit la extreme şi a plătit pentru fiecare experienţă, indiferent dacă şi-a dorit-o sau a fost obligat să şi-o asume; ca puţini alţii este necruţător cu sine însuşi iar romanele o probează din plin.
7. Pentru că demonstrează prin viaţă şi scris că spaţiul emblematic al secolului al XX-lea este închisoarea, în toate variantele ei (lagăr, celulă, domiciliu forţat) dar că ştie să îi opună alt spaţiu, biserica, în care stau în faţa Domnului, alături, ca să fie binecuvântaţi, puşcăriaş şi gardian, victimă şi torţionar; le adaugă universul ficţiunilor sale oferit ca patrie tututor.
8. Pentru că Eginald Schlattner este mai cunoscut în străinătate decât la noi acasă şi ne iubeşte pe noi, românii, şi ne înfăţisează în cărţile şi în interviurile sale într-un fel care ne face să ne acceptăm pe noi înşine, cu demnitate în faţa tuturor.
9. Pentru că Eginald Schlattner este mărturia vie că Romania poate fi văzută şi ca un loc miraculos de convieţuire şi supravieţuire în secole a mai multor etnii în ciuda vremurilor potrivnice.
10. Pentru că a fixat pe hărţile imaginarului un loc numit Fogarasch (adica Făgăraşul nostru) cum a facut Marquez cu Macondo al său din Caraibe (cu care a şi fost comparat) şi Faulkner cu Yoknapatawpha, adică ne-a scos în universalitate, biruind toate barierele: lingvistice, etnice şi culturale.

De ce ironia soartei, cum afirm din titlu? Mă simt dator să-mi spun din nou părerea, oricît se va revolta cercul restrâns de adoratori de la Sibiu şi împrejurimi, pentru care Eginald Schlattner este un erou şi un model de moralitate. Consider că Premiul Diplomatiei, care i s-a acordat, este un nou afront adus celor care au suferit din cauza lui.

1. Pentru că Eginald Schlattner a fost martorul principal al acuzării în procesul din 1959 de la Braşov, în care cei cinci scriitori, Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel şi Harald Siegmund, au fost condamnaţi la 95 de ani de muncă silnică, confiscarea averilor şi anularea drepturilor civile. In 1968, cei cinci au fost reabilitaţi şi declaraţi condamnaţi pe nedrept din cauza mărturiilor mincinoase.
2. Pentru că Schlattner nu va părăsi niciodată închisoarea la care s-a condamnat singur, pe viaţă (şi poate şi dincolo) decât în momentul în care le va cere iertare celor pe care i-a trimis după gratii; din nefericire, trei dintre ei au trecut deja în lumea drepţilor. Ca preot şi duhovnic, ca om în vârstă, ar trebui să se grăbească.
3. Pentru că au fost şi alţi numeroşi scriitori saşi sau de alte naţionalităţi care au folosit "jocuri de cuvinte intraductibile" şi au cunoscut cele mai sumbre închisori comuniste, care au stat, nu doi, ci doisprezece ani după gratii, care au avut celule nu de două, ci de douăzeci de paturi, care nu au mâncat de la popota ofiţerilor, ci lătură, dar nu au trădat pe nimeni şi sunt sau au fost cunoscuţi în toată lumea, fără a fi însă numiţi ambasadori culturali.
4. Pentru că a fi un bun patriot înseamnă ceva mai mult decât a-ţi lăuda în public ţara, a pactiza cu puterea, de orice culoare ar fi ea, sau a rămâne pe loc atunci când cei mai mulţi pleacă.
5. Pentru că iubirea faţă de semeni nu a fost destul de puternică în cazul lui Eginald Schlattner pentru a accepta semnele de împăcare şi mâna întinsă de-a lungul deceniilor de cei pe care i-a ponegrit, adică nişte semeni extrem de apropiaţi, de care şi-a legat indisolubil soarta.
6. Pentru că, deşi "necruţător cu sine însuşi" nu a declarat niciodată, clar şi răspicat, că regretă actele de trădare din tinereţe, ar trebuie să ne îndoim de sinceritatea lui şi să punem sub semnul întrebării afirmaţiile pe care le face.
7. Pentru că istoria adevărată şi completă a României nu a scris-o încă nimeni şi cu atât mai puţin Schlattner; cititorii occidentali care confundă romanele lui cu adevărul istoric ar trebui corect informaţi.
8. Pentru că, de dragul dreptăţii şi a adevărului, nimeni nu le-a cerut părerea martorilor oculari sau personajelor (încă) în viaţă ale cărţilor sale. Ar fi fost stringent necesar pentru a delimita adevărul istoric de ficţiune.
9. Pentru că asupra credibilităţii şi probităţii morale ale unui ambasador cultural nu trebuie să planeze nici un fel de suspiciuni şi dubii, mai ales când biografia lui se suprapune cu opera scrisă.
10. Pentru că îmi sunt cunoscute părerile a trei dintre cei trădaţi de Schlattner şi care s-au regăsit ca personaje în "Mănuşi roşii". Mărturiile lor, dacă ar fi fost ascultate, s-ar fi opus acestei investituri.

09.02.2003, Dan Dănilă, Stuttgart

Nota: Dan Danila este scriitor roman, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania ( prezenta personala pe internet : http://www.dan-danila.de ). Domnul Danila traieste din 1990  în Leonberg, langa Stuttgart. Daca aveti comentarii asupra celor scrise de domnia sa, va rugam sa le trimiteti la adresa de email a redactiei. 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.