|
 IRONIA SOARTEI
Dan Danilă
(foto)
Leonberg bei Stuttgart -Germania
Ironia soartei a făcut ca
Eginald Schlattner să fie ales recent ambasador cultural al României.
Motivele? Iată cele zece argumente oficiale ale Ministerului de externe în
favoarea scriitorului din Roşia:
1. Pentru că Eginald Schlattner este cel mai cunoscut scriitor din spaţiul
românesc, autorul a două romane cu o receptare extraordinară – Der
geköpfte Hahn (Cocoşul decapitat) şi Rote Handschuhe (Mănuşile roşii) –
care nu uită niciodată să spună că datorează scrierea acestor cărţi in
limba germană patriei sale, România. Pentru că foloseşte un joc de cuvinte
intraductibil in limba română – patria strămoşilor săi nu este şi patria
sa – ca să afirme că pentru el patria sa este aici, in inima României.
2. Pentru că Eginald Schlattner se autodefineţte prin patru repere:
cetăţean al României, sas descinzând din saşii veniţi şi asezaţi la
curbura Carpaţilor in urmă cu 850 de ani, preot luteran şi scriitor de
limbă germană.
3. Pentru că foloseşte un joc de cuvinte intraductibil in limba română –
patria strămoşilor săi nu este şi patria sa – ca să afirme că pentru el
patria sa este aici, in inima României, unde până şi ploaia îi este
apropiată.
4. Pentru că mărturiseşte că marea sa realizare, dincolo de succesul
romanelor sale, este condiţia de preot în Ardeal, preot al comunităţii
săseşti în pragul stingerii dar şi al inchisorii de la Aiud, şi dovedeşte
că toate gratiile se pot da la o parte atunci când iubirea faţă de
Dumnezeu începe cu iubirea faţă de semenii tăi.
5. Pentru că argumentează la orice întâlnire cu cititorii (şi majoritatea
întâlnirilor se petrec dincolo de graniţele României în lungi turnee de
săptamâni intregi) că în ultima jumătate de secol românii au cel puţin
patru motive să fie mândri de felul în care au rezistat istoriei: in anii
`40 cand nu i-au deportat pe evrei în lagăre; în anii postbelici când nu
le-au interzis germanilor limba, şcoala şi biserica; în anii '50 cand au
opus rezistenţă anticomunistă în munţi şi în decembrie '89 cand au ieşit
în stradă.
6. Pentru că biografia sa ilustrează toate nodurile" istoriei şi puterea
de a le dezlega, toate tragediile ideologiei şi fragilitatea fiinţei şi
forţa miraculoasă de a rezista: ca puţini alţii a trăit la extreme şi a
plătit pentru fiecare experienţă, indiferent dacă şi-a dorit-o sau a fost
obligat să şi-o asume; ca puţini alţii este necruţător cu sine însuşi iar
romanele o probează din plin.
7. Pentru că demonstrează prin viaţă şi scris că spaţiul emblematic al
secolului al XX-lea este închisoarea, în toate variantele ei (lagăr,
celulă, domiciliu forţat) dar că ştie să îi opună alt spaţiu, biserica, în
care stau în faţa Domnului, alături, ca să fie binecuvântaţi, puşcăriaş şi
gardian, victimă şi torţionar; le adaugă universul ficţiunilor sale oferit
ca patrie tututor.
8. Pentru că Eginald Schlattner este mai cunoscut în străinătate decât la
noi acasă şi ne iubeşte pe noi, românii, şi ne înfăţisează în cărţile şi
în interviurile sale într-un fel care ne face să ne acceptăm pe noi
înşine, cu demnitate în faţa tuturor.
9. Pentru că Eginald Schlattner este mărturia vie că Romania poate fi
văzută şi ca un loc miraculos de convieţuire şi supravieţuire în secole a
mai multor etnii în ciuda vremurilor potrivnice.
10. Pentru că a fixat pe hărţile imaginarului un loc numit Fogarasch
(adica Făgăraşul nostru) cum a facut Marquez cu Macondo al său din Caraibe
(cu care a şi fost comparat) şi Faulkner cu Yoknapatawpha, adică ne-a scos
în universalitate, biruind toate barierele: lingvistice, etnice şi
culturale.
De ce ironia soartei, cum afirm din titlu? Mă simt dator să-mi spun din
nou părerea, oricît se va revolta cercul restrâns de adoratori de la Sibiu
şi împrejurimi, pentru care Eginald Schlattner este un erou şi un model de
moralitate. Consider că Premiul Diplomatiei, care i s-a acordat, este un
nou afront adus celor care au suferit din cauza lui.
1. Pentru că Eginald Schlattner a fost martorul principal al acuzării în
procesul din 1959 de la Braşov, în care cei cinci scriitori, Andreas
Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel şi Harald
Siegmund, au fost condamnaţi la 95 de ani de muncă silnică, confiscarea
averilor şi anularea drepturilor civile. In 1968, cei cinci au fost
reabilitaţi şi declaraţi condamnaţi pe nedrept din cauza mărturiilor
mincinoase.
2. Pentru că Schlattner nu va părăsi niciodată închisoarea la care s-a
condamnat singur, pe viaţă (şi poate şi dincolo) decât în momentul în care
le va cere iertare celor pe care i-a trimis după gratii; din nefericire,
trei dintre ei au trecut deja în lumea drepţilor. Ca preot şi duhovnic, ca
om în vârstă, ar trebui să se grăbească.
3. Pentru că au fost şi alţi numeroşi scriitori saşi sau de alte
naţionalităţi care au folosit "jocuri de cuvinte intraductibile" şi au
cunoscut cele mai sumbre închisori comuniste, care au stat, nu doi, ci
doisprezece ani după gratii, care au avut celule nu de două, ci de
douăzeci de paturi, care nu au mâncat de la popota ofiţerilor, ci lătură,
dar nu au trădat pe nimeni şi sunt sau au fost cunoscuţi în toată lumea,
fără a fi însă numiţi ambasadori culturali.
4. Pentru că a fi un bun patriot înseamnă ceva mai mult decât a-ţi lăuda
în public ţara, a pactiza cu puterea, de orice culoare ar fi ea, sau a
rămâne pe loc atunci când cei mai mulţi pleacă.
5. Pentru că iubirea faţă de semeni nu a fost destul de puternică în cazul
lui Eginald Schlattner pentru a accepta semnele de împăcare şi mâna
întinsă de-a lungul deceniilor de cei pe care i-a ponegrit, adică nişte
semeni extrem de apropiaţi, de care şi-a legat indisolubil soarta.
6. Pentru că, deşi "necruţător cu sine însuşi" nu a declarat niciodată,
clar şi răspicat, că regretă actele de trădare din tinereţe, ar trebuie să
ne îndoim de sinceritatea lui şi să punem sub semnul întrebării
afirmaţiile pe care le face.
7. Pentru că istoria adevărată şi completă a României nu a scris-o încă
nimeni şi cu atât mai puţin Schlattner; cititorii occidentali care
confundă romanele lui cu adevărul istoric ar trebui corect informaţi.
8. Pentru că, de dragul dreptăţii şi a adevărului, nimeni nu le-a cerut
părerea martorilor oculari sau personajelor (încă) în viaţă ale cărţilor
sale. Ar fi fost stringent necesar pentru a delimita adevărul istoric de
ficţiune.
9. Pentru că asupra credibilităţii şi probităţii morale ale unui ambasador
cultural nu trebuie să planeze nici un fel de suspiciuni şi dubii, mai
ales când biografia lui se suprapune cu opera scrisă.
10. Pentru că îmi sunt cunoscute părerile a trei dintre cei trădaţi de
Schlattner şi care s-au regăsit ca personaje în "Mănuşi roşii". Mărturiile
lor, dacă ar fi fost ascultate, s-ar fi opus acestei investituri.
09.02.2003, Dan Dănilă, Stuttgart
Nota: Dan Danila este scriitor roman, membru al Uniunii
Scriitorilor din Romania ( prezenta personala pe internet :
http://www.dan-danila.de ).
Domnul Danila traieste din 1990 în Leonberg,
langa Stuttgart. Daca aveti comentarii asupra celor scrise de domnia
sa, va rugam sa le trimiteti la adresa de email
a redactiei.
|
