„Vreau doar sä afle toti oamenii normali ai acestei
lumi, cä nu-mi pasa de ei, de constiinta lor, de valorile lor. Vreau sä
stie cä-i compätimesc, pentru säräcia in care träiesc, pentru durerile
pe care le suporta degeaba, pentru cä nu sunt capabili sä ne inteleaga
pe noi , astia care traim la marginea societatii. De aceea nu ne puteti
ajuta pe noi, junkies!...Cä nu ne intelegeti!...Habar nu aveti ce
deosebiti suntem, ce grozavi!... Ne judecati dupä fapte, dupä minciunile
pe care vi le spunem, dupa hainele murdare sau rupte, dupa corpurile
slabe si obrajii ofiliti...Ne arätati cu degetul, cänd ne intälniti in
gari si statii de autobuz!...ne condamnati cä ne-o tragem pe bani, cä
vrem bani, cä ne cumpäräm pe bani salvarea! Heroina...Voi ati inventat
praful!...unii normali si savanti ca voi au inventat Heroina. Au
extras-o din natura, ne-au invätat s-o injectäm, s-au imbogatit pe
spinarea noastra. Voi!“
Acesta e reprosul, strigatul de disperare si de revoltä al Valentinei
Wagner, toxicomana invederata la 16 ani. Parintii emigrati in anul 1979
din Romänia in Germania se despart, copilul creste alaturi de o mama
egocentrica, pragmatica si suficient de superficiala pentru a se amagi
cu imaginea unei odrasle-model. Visul "tärii minunate, de basm" si al
casei mari „ca un palat“, in care familia sa traiasca impreuna,
fericita, “päna la adänci baträneti“ se spulbera. Ii ia locul „prima
tigara“ cu fum albastru si aducätoare de liniste, furata din pachetul de
tigari al mamei.
Nici
acest gest nu-i atrage atentia D-nei Wagner cä „perfecta sa Valery“ e o
fiinta vie, care evolueaza si isi anunta pubertatea printr-o crescuta
nevoie de intelegere si comunicare. Pe care Valentina si-o compenseaza
prin prietenii.
La inceput
suave, insä dezolate. Apoi iubiri, amagitoare si perverse, ca fumul
invaluitor de marihuana. Insträinarea de familie a adolescentei se
accentueaza.
O scrisoare
ratacitä, de la tatal intors in Romänia, care traieste -alaturi de
noua-i familie- miracolul revolutiei din 89, nu-i storc decät lacrimi de
furie si de neputinta, rapid uscate de un joint. Vestea mortii cäinesti
a mamei, intr-o gara, o arunca pe adolescenta in viatä, in bratele
primului dealer si ale prietenului sau homosexual si seropozitiv.
Dezechilibrata si manipulata, Valentina penduleaza
intre planuri cuminti de viitor -ca sorä medicala alaturi de Thomas al
ei muncitor la banda- si prostitutie „organizata“ de propriul iubit,
incapabil sä renunte la droguri tari si scumpe. Un fior de umanitate o
mai incearca pe tänara tot mai impietrita, mai rupta de realitate:
povestea prietenei Laura, si ea emigrata cändva din Romania, despre tara
säraca, in care pe vremuri „se statea la cozi pentru alimente...dar nu
se consumau droguri, nu se vindea alcool in discoteci, nu existau
baruri, prostitutie si nu exista decät un program de televizor, doua ore
pe zi“.
O revelatie
neasteptata pentru Valentina, „cä oamenii au putut trai, ba chiar au
reusit sä fie fericiti in astfel de conditii“. O scurtä revelatie,
inainte de marea dezamägire, heroinä, Marea Apatie si...glontele final.
Dani Rockhoff
(email)
[
Impressum ]