Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la nasterea lui
Nikolaus Lenau si dorim ca prin intermediul cenaclului nostru să-i acordăm
importanta cuvenită.
La 13. August 1802 s-a nascut în Banatul românesc, la
Csatad lînga Timisoara, Franz Niembsch Edler von Strehlenau, cel care va
intra în literatura universală sub numele de Nikolaus Lenau. Această
localitate, care la acea vreme făcea parte din Imperiul Habsburgic,
apartine astăzi Romaniei si poartă din 1926 numele de Lenauheim.
După moartea tatălui său in 1807, anii copilăriei sunt
marcati de numeroase mutări: de la Csatad la Pesta, apoi linga Viena,
iarăsi la Pesta, apoi la Tokaj, din nou la Stockerau linga Viena. Aceste
dese schimbări de domiciliu vor influenta negativ caracterul lui Lenau,
care va duce si mai tirziu această viată de nomad. Tot atât de des ca si
domiciliul Lenau si-a schimbat si studiul. A studiat pe rând Filozofia,
Dreptul, Medicina, Agronomia fără a absolvi vreuna dintre aceste
facultăti. Motivul deselor schimbări trebuie căutat în nesiguranta si
lipsa de orientare, neputinta de a se adapta si nu în ultimul rând în
permanenta căutare disperată a unor experiente pozitive.
Fără a intra în prea multe detalii, încerc să schitez
aici câteva trăsături ale operei acestui poet revolutionar democrat.
Depăsind nesiguranta si neclaritatea ce caracterizau lirica sa politică
timpurie, Lenau atinge culmile artistice si ale conceptiei sale despre
lume între anii 1838 si 1844, deci în perioada pregătirii revolutiei
burghezo-democratice din 1848.
Neputinta adaptării la starea de lucruri din Austria îl
determină să părăsească această tară si să se îndrepte spre Germania, mai
precis spre Stuttgart, unde soseste la 9 August 1831. Aici intră în
contact cu reprezentantii "Schwäbische Schule", a căror influentă
ideologică a fost hotărâtoare pentru creatia din acea perioadă. Aici au
apărut foarte multe poezii din lirica naturii cu o deosebită muzicalitate,
dar si din cele care exprimă dorul său de libertate si compasiunea pentru
popoarele subjugate, compătimirea celor asupriti ("Cântece poloneze").
După peregrinări pe la München, Karlsruhe, Heidelberg (unde a încercat
să-si termine studiul de medicină), si-a dat seama foarte repede că
deosebirea între Austria si Germania consta numai în metodele de mentinere
ale aceleasi stari de lucruri. Deoarece nu se preconiza nici o schimbare
si situatia devenea tot mai lipsită de sperantă, s-a hotărât sa părăsească
Europa si să plece în America. America reprezenta, de la războiul de
secesiune încoace, tara libertătii si a democratiei, tara în care omul
putea să muncească si să traiască conform aptitudinilor si înclinatiilor
sale. Lenau se înrolează deci si el în puhoiul celor 150 000 de emigranti,
care părăsesc între 1831 si 1840 bătrânul continent. Intocmai ca si
ceilalti emigranti, Lenau vedea în America tara realizării dorintelor
neîmplinite, tara tuturor posibilitătilor, tara în care se putea îmbogăti.
Dar el mai vedea în America si tara în care îsi putea perfectiona talentul
literar si putea descoperi noi teme pentru creatia sa poetică. De o
importantă hotărâtoare este însa faptul că a pornit spre această lume nouă
cu nădejdea de a-si putea realiza acolo visul despre o viată liberă si
umană.
Confruntat cu realitatea vietii din America, deziluzia
i-a fost imensă. Prăbusirea tuturor idealurilor sale oglindeste, de fapt,
prăpastia dintre idealurile umaniste ale burgheziei în faza sa
revlutionară si realitatea societătii de atunci. Totusi, sau poate tocmai
din această cauză, activitatea sa literară din această perioadă este
foarte fructuoasă. In special intâlnirea cu oceanul este pentru Lenau o
trăire extraordinară.
Când, după o sedere de numai 6 luni, poetul calcă în
iunie 1833 la Bremen din nou pe pământ german, este întâmpinat ca un
scriitor de renume. Culegerile de poezii, care au fost editate de Cotta în
absenta sa, l-au făcut celebru.
Tematica principală în creatiile literare ale anilor
următori o reprezintă însusirea si prelucrarea evenimentelor din America,
si mai ales concluziile sale filozofice si cele privind conceptia asupra
lumii. Preocuparea sa principală în acesti ani este întrebarea despre
sensul individual si istoric al vietii umane, precum în poemul dramatic
"Faust" în care eroul însingurat caută, fără succes, impăcarea dogmei
religioase cu datele stiintei - cu totul opus Faustului lui Goethe.
În căutările sale după o legătură indestructibilă cu
lumea, Lenau atinge în poemul epic "Savonarola" prin întoarcerea la
credintă cel mai critic punct al conceptiei sale despre viată: Savonarola
infătisează lupta predicatorului revolutionar italian cu acelasi nume din
secolul XV, executat din ordinul papei pentru că luase parte maselor
exploatate. Această întoarcere a lui Lenau la credinta crestină a fost
influentată si de dragostea pentru Sophie, sotia unui functionar austriac
si mamă a doi copii, pe care a cunoscut-o la Viena. Această dragoste
neîmplinită si-a găsit corespondentul în situatia poetului în societate.
Aici ca si acolo poetul se lovea de bariere de netrecut, si aici si acolo
situatia era fără iesire; dorintele sale, sperantele sale, telurile sale
erau de neatins. Poeziile de dragoste din acea perioadă converg spre
resemnarea, că viata în totalitatea ei nu-si are rostul. Ca urmare poetul
se izolează tot mai mult, criza cuprinde acum toate domeniile vietii si
creatiei sale.
Scurt timp după terminarea poemului "Savonarola" se
întâmplă o schimbare hotărâtoare în constiinta poetului. Cu ajutorul
filozofiei lui Hegel Lenau reuseste să depăsească pesimismul anilor
dinainte. În poeziile sale cu temă politică din aseastă perioadă el
fructifică acea constiintă istorică, pe care a câstigat-o prin Hegel: ca
de exemplu în "Ziska" poem închinat eroului ceh al luptei husitilor pentru
libertate si în "Die Albigenser" - axat pe tema miscării populare
democrate a sectantilor anticatolici din Franta de sud a secolului XIII.
Cele mai importante creatii lirice ale ultimilor ani
sunt poezii ale naturii, care dau un răspuns definitiv întrebării despre
relatia om – natură si a legăturii dintre viată si moarte. Totusi, acesti
ani atât de bogati în evenimente si în succese literare, nu au marcat
nimic deosebit în viata particulară a lui Lenau. Acea schimbare, care i-a
reusit în conceptia despre lume si în creatia sa artistică, nu a putut-o
realiza si în viata particulară: Relatia cu Sophie se tărăgăna, de aceea a
încercat să se rupă de ea logodindu-se cu Marie Behrends, fiica unui
functionar din Frankfurt. În toiul pregătirilor de nuntă suferă însă un
atac de apoplexie la Stuttgart. Două săptămâni mai tîrziu se arată primele
semne ale bolii ce avea să-i aducă moartea. Ultimii sase ani până la
moartea sa în 22 August 1850 îi va petrece într-un ospiciu la Winnental
(lânga Stuttgart).
Acest poet, care spunea despre sine "cred că adăpostesc
în mine un demon al nenorocului", moare la numai 48 de ani lăsând în urmă
o creatie literară bogată, oglindă a vietii sale zbuciumate si a
frământărilor politice ale epocii premergătoare revolutiei
burghezo-democratice, revolutie pe care Lenau, desi încă in viată, nu o va
mai putea percepe.
Leonberg, 05.10.02
Dorina Fericean /
Germania
